Minori

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele :

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr.1597/260/2009 pe rolul Judecătoriei Moineşti , jud. Bacău reclamantul D C a chemat în judecată pe pârâta D L D solicitând ca aceasta să fie obligată să-i permită să aibă legături personale cu minorii I-C născută la data de 08.01.2002 şi S-G născut la data de 10.11.2005 , de două ori pe lună, sâmbăta şi duminica la domiciliul reclamantului , în perioada de vară în luna august o lună ,de sărbătorile de Paşti şi Crăciun câte o zi.

Acţiunea a fost timbrată cu 8 lei prin chitanţa nr.6988840/ 24.04.2009, 0,3 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că între minori şi aceasta există o relaţie de afecţiune deosebită iar mama nu îi permite să aibă legături personale.

In termen legal , pârâta a formulat întâmpinare-reconvenţională prin care arată că este de acord în parte cu acţiunea reclamantului , în sensul că legăturile personale cu minorii de două ori pe lună , dar ori sâmbăta sau duminica dar la domiciliul mamei.

Prin aceeaşi cerere pârâta a dorit sub aspect reconvenţional să-i fie încredinţaţi minorii spre creştere şi educare , cerere timbrată cu 10 lei prin chitanţa nr.201390006/19.05.2009 , 0,30 lei timbru judiciar.

In cauză s-au depus acte probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele :

D C şi D L D au avut calitatea de soţi şi prin s.c. nr. 2470/03.10.2003 a Judecătoriei Moineşti, s-a dispus desfacerea căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare mamei pe minora I-C născută la data de 08.01.2002.

La data de 10.11.2005 s-a născut D S-G având ca părinţi părţile din prezenta.

Prin s.c. nr.387/18.02.2009 a Judecătoriei Moineşti , reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor I-C născută la data de 08.01.2002 şi S-G născut la data de 10.11.2005.

Reclamantul a achiesat ca pârâtei să-i fie încredinţat minorul asupra măsurii nedispunându-se prin hotărâre judecătorească iar pârâta a fost de acord parţial cu cererea tatălui în sensul ca în perioada de vară să fie limitată perioada în care minorii să fie la tată.

Art. 43 alin.3 C.Fam. arată că dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea , învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.

Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul, nu este exclus de la exerciţiul drepturilor părinteşti, concluzia aceasta fiind în acord cu principiul prevăzut de art.97 C. Fam.şi anume că ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori, precum şi cu principiul înscris în art. 98 alin.2 C.Fam., după care unul dintre părinţi poate exercita singur drepturile părinteşti numai dacă celălalt este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa.

Orice altă interpretare, ar duce la concluzia că părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul ar fi tratat ca un părinte decăzut din drepturile părinteşti, ceea ce ar fi greşit, atâta timp cât împotriva sa nu există hotărâre judecătorească prin care, potrivit art. 109 C . Fam. să se fi pronunţat decăderea din aceste drepturi.

De aceea, părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul minor , nu i se poate contesta dreptul de a avea legături personale , precum şi de a veghea la creşterea , învăţătura şi pregătirea sa profesională.

In condiţiile în care mama veghează asupra minorilor o mare parte din an şi tatăl este îndreptăţit ca o lună din perioada vacanţei de vară să poată să îşi manifeste afecţiunea şi grija faţă de copii săi.

Conform art.42 C. Familiei va fi încredinţat spre creştere şi educare minorul S -G , mamei.

Urmează să fie compensate cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare