Minori şi familie – divorţ, încredinţare minor.

Nu numai părinţii, dar şi copiii trebuie să beneficieze de art. 8 din CEDO. Având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite, privitoare la drepturile copilului şi în special art. 4, care obligă statele părţi să ia toate măsurile care sunt necesare pentru a pune în aplicare drepturile recunoscute de acest instrument, drepturile şi interesele superioare ale copilului trebuie promovate. Aşa fiind, trebuie să se dea copiilor posibilitatea să-şi exercite drepturile, în special în procedurile de familie care îi interesează şi de a ţine în mod corespunzător cont de părerea lor aşa încât acolo unde interesele părinţilor sunt în conflict, opinia şi preferinţele copiilor sunt în mod veritabil luate în considerare în procedurile şi cu ocazia adoptării deciziilor ce îi privesc.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B.R. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul B.I.I. şi cu autoritatea tutelară, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din vina pârâtului; să-i fie încredinţată spre creştere şi educare minora B.A.A., cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare în favoarea minorei şi să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „M”. A arătat reclamanta că încă de la începutul căsătoriei pârâtul a avut un comportament necorespunzător, fiind recalcitrant, total dezinteresat de viaţa de familie, refuza să comunice cu soţia sa, lipsea nejustificat de acasă, frecventa restaurantele în compania altor femei, provoca certuri şi scandaluri, o insulta şi calomnia, fiind şi violent cu reclamanta.

A mai arătat reclamanta că în luna septembrie 2007 pârâtul a plecat la muncă în Italia, revenind în luna noiembrie 2007, minora rezultată din căsătorie rămânând în întreţinerea şi îngrijirea sa şi a bunicii materne, iar la 4 noiembrie 2007 reclamanta a plecat în Italia unde pârâtul a refuzat să se întâlnească cu aceasta. La plecarea în reclamantei în Italia, minora a rămas în întreţinerea şi îngrijirea bunicii materne căreia personal îi trimitea bani şi pachete. A mai precizat reclamanta că a revenit în ţară în luna ianuarie 2008 locuind împreună cu fiica sa minoră şi cu mama sa în domiciliul acesteia.

În ceea ce priveşte minora, reclamanta a arătat că dispune de suficiente mijloace pentru creşterea şi educarea acesteia care este şi foarte ataşată de mamă, pârâtul fiind o fire recalcitrantă, răstindu-se la copil ceea ce-i poate influenţa în mod negativ psihicul.

La rândul său, pârâtul a formulat separat o acţiune de divorţ în contradictoriu cu soţia sa, B.R., solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, aceasta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, iar minora B.A.A. să-i fie lui încredinţată spre creştere şi educare. În motivarea acţiunii a arătat că pe o perioadă de circa 7 ani părţile s-au înţeles bine, că în luna septembrie 2007, cu acordul soţiei sale a plecat să muncească în Italia. A mai arătat că soţia sa a părăsit domiciliul conjugal în aceeaşi lună, venind sporadic aici, până pe 4.11.2007 când s-a mutat definitiv la părinţii săi. De asemenea, i-a telefonat acestuia spunându-i că şi-a găsit alt bărbat cu care doreşte să convieţuiască, iar faţă de el şi de minoră nu mai are nici un sentiment. B.I.I. a rugat-o să nu plece că va veni curând în ţară, lucru pe care l-a făcut, însă aceasta plecase cu 2 zile înainte în Italia.

De asemenea, B.I.I. a precizat că, deşi în repetate rânduri a încercat să ia legătura cu soţia sa, aceasta a refuzat să-i spună unde locuieşte sau să revină în domiciliul conjugal să reia convieţuirea.

Cu privire la minoră reclamantul B.I.I. a susţinut că încă de la naştere şi până în prezent minora s-a aflat în domiciliul său, împreună cu bunicii paterni, de care minora este foarte ataşată, considerându-i, ca nişte părinţi. A mai arătat că dispune de condiţii materiale şi morale corespunzătoare pentru creşterea şi îngrijirea copilului în timp ce soţia sa nu dispune de condiţii corespunzătoare pentru minoră şi, deşi copilul a rugat-o să nu mai plece în străinătate, aceasta tot a plecat, dând dovadă de o lipsă totală de afecţiune şi dezinteres faţă de soarta copilului.

Prin întâmpinarea formulată la acţiunea iniţială introdusă de B.X., pârâtul B.I.I. a arătat că acţiunea conţine aspecte contradictorii, că minora nu a locuit niciodată cu bunica maternă ci doar cu bunicii paterni, fiind şi elevă la Şcoala nr._ din localitatea M., unde aceasta domiciliază împreună cu bunicii paterni şi cu tatăl său.

La data de 28.01.2008 instanţa a dispus conexarea celor două dosare.

La cererea părţilor au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri şi proba cu martori, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii S.P., B.E.M., respectiv M.M. şi M.F., s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părţilor.

În cauză a fost audiată minora care a învederat că, dacă ar fi să aleagă între cei doi părinţi, doreşte să stea cu tata, deoarece acesta a crescut-o, mama, în cea mai mare perioadă a timpului fiind plecată.

Cu privire la desfacerea căsătoriei, instanţa a admis în parte cererile formulate şi, pe baza probelor administrate în cauză a reţinut culpa comună a celor doi soţi în destrămarea căsniciei. Astfel, instanţa a apreciat că, pe de o parte, vinovat este soţul-pârât prin aceea că nu a făcut tot posibilul să salveze această căsătorie, respectiv prin comportamentul său, iar pe de altă parte, vinovată este reclamanta care nu a înţeles să locuiască în ţară, alături de copil şi soţ, intrând chiar într-o relaţie extraconjugală.

În legătură cu încredinţarea minorei, instanţa a reţinut că, din punct de vedere al relaţiilor dintre copii şi părinţii lor divorţaţi sau separaţi, exigenţele unei vieţi de familie sunt complicate şi delicate. Cu toate acestea, instanţa a estimat că nu numai părinţii, dar şi copiii trebuie să beneficieze de art. 8 din CEDO. Copiii sunt ţi trebuie să fie primii beneficiari, atunci când interesele părinţilor lor sunt în conflict şi atunci când ei înşişi sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima în mod clar preferinţele.

Având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite, privitoare la drepturile copilului şi în special art. 4, care obligă statele părţi să ia toate măsurile care sunt necesare pentru a pune în aplicare drepturile recunoscute de acest instrument, drepturile şi interesele superioare ale copilului trebuie promovate. Aşa fiind, trebuie să se dea copiilor posibilitatea să-şi exercite drepturile, în special în procedurile de familie care îi interesează şi de a ţine în mod corespunzător cont de părerea lor aşa încât acolo unde interesele părinţilor sunt în conflict, opinia şi preferinţele copiilor sunt în mod veritabil luate în considerare în procedurile şi cu ocazia adoptării deciziilor ce îi privesc.

Instanţa având în vedere toate aspectele relevate de martorii audiaţi în cauză, dar şi de minoră, a reţinut că minora a fost crescută şi îngrijită de tatăl său şi de bunicii paterni de care este legată afectiv, că în tot acest timp mama acesteia a preferat să rămână în Italia şi chiar să-şi petreacă sărbătorile de iarnă aici, în loc să fie acasă alături de soţ şi de copil.

Mai mult, instanţa a apreciat că nu se impune luarea copilului din mediul în care a crescut până în prezent, alături de tată şi bunicii paterni, fiind esenţial pentru buna lui dezvoltare psihică să rămână împreună, relaţia dintre tată şi bunicii săi pe de o parte rămânând un punct de stabilitate, iar pe de altă parte este în interesul exclusiv al minorului ca acesta să nu schimbe mediul familial având în vedere vârsta fragedă a minorei şi faptul că este bine îngrijită.

În consecinţă instanţa a încredinţat tatălui minora spre creştere şi educare şi a obligat mama la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

Sentinţa Civilă nr. 161/10.03.2008, definitivă prin neapelare

Domenii speta

Spete similare