Încredinţare minor. Stabilire program vizitare minor.

Sentinţă civilă 1269 din 11.05.2009


Încredinţare minor. Stabilire program vizitare minor.

Cu privire la capătul de cerere referitor la încredinţarea minorilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 42 alin. ultim C. fam., concluziile anchetei sociale, declaraţiile martorilor audiaţi şi  cele arătate de cei doi minori, de unde a rezultat că reclamantul are condiţii materiale mai bune de creştere şi educare a minorilor, că minorii sunt ataşaţi de acesta, că locuiesc împreună cu acesta în apropierea şcolii şi că doresc să rămână împreună cu tatăl.

Instanţa  avut în vedere şi elementul de continuitate  în viaţa celor doi minori  numai astfel putând fi respectat interesul superior al copiilor, interes care presupune dezvoltarea armonioasă a viitorului adult şi a încredinţat minorii spre creştere şi educare tatălui reclamant.

Referitor la  cererea pârâtei de stabilire a unui drept de vizitare, instanţa a stabilit că  potrivit art. 43 C. fam.  şi art.  14  din L.272/2004  copilul are dreptul  de a avea legături personale cu rudele sale.

Părinţii sunt obligaţi  să protejeze interesul minorilor  şi să manifeste disponibilitate maximă  şi cooperare care să excludă şicanele ori manifestările de orgoliu izvorâte din eşecul relaţiilor de familie anterioare.

Numai astfel  poate fi respectat interesul superior al copilului, dreptul acestuia de a se bucura de viaţa de familie, de grija şi afecţiunea ambilor părinţi care trebuie să contribuie împreună la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult, la formarea şi menţinerea unui psihic echilibrat, conduita dominată de resentimente  putând influenţa dezvoltarea  afectiv-emoţională a copiilor, echilibrul  în formare şi aşa afectat de divorţul părinţilor.

În acelaşi sens, în baza art. 8 din CEDO ,  Curtea  Europeană a Drepturilor Omului  a stabilit  că este  necesară  înlăturarea  oricăror ingerinţe  în dreptul unui minor la respectarea vieţii sale de familie.

Prin cererea înregistrată sub nr. 409/263/2009  reclamantul A.D.  a chemat în judecată pe pârâta  A. M. solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, revenirea  pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea minorilor spre creştere şi educare  reclamantului.

În motivare, reclamantul a arătat că  pârâta a părăsit domiciliul conjugal la data de 29.11.2008, că întreţine relaţii de concubinaj cu un alt bărbat, iar în prezent cei doi minori sunt îngrijiţi exclusiv de reclamant.

A mai arătat reclamantul că actele de stare civilă se află în posesia pârâtei.

În drept cererea s-a întemeiat pe disp. art. 37, 40 şi 42 C.fam.

Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare la dosar însă în şedinţa publică din data de 23.02.2009 a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina ambelor părţi şi fără motivarea hotărârii în ceea ce priveşte divorţul, să-i fie încredinţat minorul A.-R.  spre creştere şi educare.

În aceeaşi şedinţă publică pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, probă admisă de instanţă.

În  aceeaşi şedinţă publică reclamantul a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina ambelor părţi şi fără motivarea hotărârii în ceea ce priveşte divorţul, să-i fie încredinţaţi minorii spre creştere şi educare, solicitând  administrarea probei cu martori,

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul indicat de pârâtă în Mun. M., la  domiciliul  din comuna S., sat S şi la domiciliul reclamantului din com. S., au fost audiaţi  în camera de consiliu cei doi  minori,  şi a pus în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei, în copie  actele de stare civilă.

Pârâta a depus la dosarul cauzei actele de stare civilă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 27.02.1993 căsătoria fiind trecută în Registrul Stării Civile al comunei S.  sub nr.6 din 27.02.1993.

Din căsătoria părţilor au rezultat minorii A. A. R. născut la 8.04.1997 şi A. D. C. născut la  4.04.1995 care în prezent locuiesc cu reclamantul.

Părţile sunt despărţite în fapt, iar relaţiile dintre acestea sunt grav şi iremediabil vătămate, motiv pt. care instanţa în baza art.  617 al.1 C.p.civ. va dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, fără motivarea hotărârii potrivit celor solicitate de părţi.

În baza art. 40  C.fam.  se va dispune ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de „O.”.

În ceea ce priveşte minorii  rezultaţi din căsătorie având în vedere prevederile art. 42 alin. ultim C.fam. şi concluziile anchetei sociale , instanţa apreciază că este în interesul acestora  să fie încredinţati spre creştere şi educare tatălui  reclamant urmând ca în raport de prevederile art. 42 alin.3 ,  86 C. fam. şi 94 C. fam să fie obligată mama pârâtă la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora, prin raportare la salariul minim pe economie.

În acest sens sunt declaraţiile martorilor audiaţi care  arată că reclamantul are condiţii materiale mai bune de creştere şi educare a minorilor şi că minorii sunt ataşaţi de tatăl reclamant.

Se va ţine cont  inclusiv de cele arătate de cei doi minori, în sensul că  locuiesc împreună cu reclamantul în apropierea şcolii şi doresc să rămână împreună cu tatăl.

În aceleaşi considerente trebuie să se aibă în vedere şi elementul de continuitate  în viaţa celor doi minori  numai astfel putând fi respectat interesul superior al copiilor, interes care presupune dezvoltarea armonioasă a viitorului adult .

Referitor la  cererea pârâtei  de stabilire a unui drept de vizitare, potrivit art. 43 C.fam.  şi art.  14  din L.272/2004  copilul are dreptul  de a avea legături personale cu rudele sale.

Părinţii sunt obligaţi să protejeze interesul minorilor  şi să manifeste disponibilitate maximă  şi cooperare care să excludă şicanele ori manifestările de orgoliu izvorâte din eşecul relaţiilor de familie anterioare.

Numai astfel  poate fi respectat interesul superior al copilului, dreptul acestuia de a se bucura de viaţa de familie, de grija şi afecţiunea ambilor părinţi care trebuie să contribuie împreună la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult, la formarea şi menţinerea unui psihic echilibrat,  conduita dominată de resentimente  putând influenţa dezvoltarea  afectiv-emoţională a copiilor, echilibrul  în formare şi aşa afectat de divorţul părinţilor.

În acelaşi sens, în baza art. 8 din CEDO,  Curtea  Europeană a Drepturilor Omului  a stabilit  că este  necesară  înlăturarea  oricăror iningerinţe în dreptul unui minor la respectarea vieţii sale de familie.

Aşa fiind, se va admite cererea pârâtei  şi  se va stabili drept de vizită în fiecare zi de sâmbătă  între orele 10,00 -. 16,00 la domiciliul reclamantului,  câte 5 zile  în vacanţele de iarnă şi primăvară, respectiv 20 de zile în vacanţa de vară, la domiciliul bunicilor materni din com. S., jud. G..

Judecător Ştefan Aldulescu