Revendicare imobiliară

Hotărâre 1274 din 25.06.2013


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Revendicare imobiliară

Acordul părţilor în baza căruia convin ca un teren să fie înscris în registrul agricol al uneia dintre părţi.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 11.03.2013, sub nr. …./263/2013, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta M. Ghe. M., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia să-i elibereze terenul în suprafaţă de 25 ari, situat în punctul „D.” în com. V., satul C., cu vecinii: est – M. I.C. I., vest – M. P. Ghe., nord M. M., sud – P. G..

În caz contrar, reclamantul a solicitat ca terenul de mai sus să fie trecut în registrul agricol la poziţia de rol a pârâtei.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este moştenitorul acestei suprafeţe de teren care este trecut în Registrul Agricol al Primăriei V. şi plăteşte impozit pentru acesta, însă pârâta îl foloseşte şi refuză să-i plătească impozitele pe anii din urmă şi nu vrea să elibereze nici terenul.

A mai arătat reclamantul că a mers la Primăria V. unde a solicitat să fie scos de la registrul agricol cu această suprafaţă de teren şi să fie introdusă pârâta, dar a fost refuzat şi îndrumat către instanţă pentru a i se da o hotărâre în acest sens.

Cererea reclamantului nu a fost motivată în drept.

În susţinerea cererii formulate, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4, 12-15).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat  instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să poată trece terenul  menţionat de reclamant în acţiune la poziţia acesteia în registrul agricol, precizând că a plătit impozitul aferent acestuia pe ultimii 7 ani.

În susţinerea întâmpinării formulate, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 26-27).

Din oficiu, instanţa a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea sa, reclamantul M. C. a formulat două capete de cerere, unul principal, având ca obiect obligarea pârâtei să-i elibereze terenul în suprafaţă de 25 ari, situat în punctul „D.” în com. V., satul C., cu vecinii: est – M. I.C. I., vest – M. P. Ghe., nord M. M., sud – P. Ghe., şi un altul subsidiar, având ca obiect înscrierea terenului în registrul agricol la poziţia de rol a pârâtei.

Cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect revendicare, instanţa constată că acţiunea în revendicare reprezintă potrivit art. 563 alin. 1 Noul Cod Civil, acea acţiune prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Potrivit art. 919 alin.1 Noul Cod Civil, până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.

Din economia textelor legale enunţate mai sus rezultă că cel care cel care pretinde că este proprietar ( reclamantul ) trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate.

Au valoare probatorie în cadrul acţiunii în revendicare imobiliare faptul juridic al dobândirii dreptului de proprietate printr-unul din modurile originare de dobândire a proprietăţii ( uzucapiune, accesiunea imobiliară ) , care creează o prezumţie absolută de proprietate, precum şi titlurile înţelegând prin acestea actul juridic, actul jurisdicţional sau chiar actul administrativ translativ, constitutiv ori chiar declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care-l invocă.

Întrucât niciuna din părţile din prezenta cauză nu a produs un titlu de proprietate asupra terenului din litigiu şi nu a invocat uzucapiune sau un alt mor originar de dobândire a proprietăţii, acţiune în revendicare imobiliară formulată de reclamant va fi respinsă, întrucât în favoarea posesorului actual, pârâta M. Ghe. M. operează prezumţia de proprietate, iar în ipoteze identice, mai bună este situaţia celui care posedă.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la înscrierea terenului în suprafaţă de 25 ari, situat în punctul „D.” în com. Văgiuleşti, satul Covrigi, cu vecinii: est – M. I.C. I., vest – M. P. Ghe., nord M. M., sud – P. Ghe., îl va considera ca fiind întemeiat, cu  precizarea de la bun început a faptul că prezenta hotărâre nu va constitui titlu de proprietate şi nici o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

În măsura în care obiectul cererii în justiţie este precizat, în sensul că rezultă din motivele de fapt invocate în susţinerea ei, instanţa are în vedere obligaţia de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretenţiilor formulate.

 Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-şi înscrie terenul de mai sus în registrul agricol la poziţia sa de rol, cu motivarea că  terenul în cauză  este trecut în Registrul Agricol al Primăriei V. şi plăteşte impozit pentru acesta, însă pârâta îl foloseşte şi refuză să-i plătească impozitele pe anii din urmă şi nu vrea să elibereze nici terenul.

În interogatoriul dat în faţa instanţei, reclamantul a declarat că terenul în suprafaţă de 25 de ari  înscris în Registrul Agricol pe numele său şi pentru care a plătit impozit aparţine pârâtei care îl posedă şi îl foloseşte, motiv pentru care a solicitat ca terenul în cauză să fie trecut în registrul agricol la poziţia de rol a pârâtei.

Pârâta, cu ocazia luării interogatoriului, a declarat că este de acord ca terenul în suprafaţă de 25 de ari situat în punctul toponimic „În D.”, să fie trecut în registrul agricol pe numele său întrucât acest teren a fost cumpărat de soţul său conform chitanţei depusă la dosarul cauzei. A precizat că a achitat reclamantului banii pe care acesta i-a plătit cu titlu de impozit aferent terenului în cauză.

În virtutea principiului disponibilităţii, instanţa va ţine cont de voinţa părţilor şi va lua act de înţelegerea acestora, urmând a constata întemeiat cel de-al doilea capăt de cerere.

Potrivit art. 1 din OG nr. 28/2008, ordonanta privind registrul agricol, în scopul asigurarii unei evidente unitare cu privire la categoriile de folosinta a terenurilor, a mijloacelor de productie agricola si a efectivelor de animale care contribuie la dezvoltarea agriculturii si buna utilizare a resurselor locale, autoritatile administratiei publice locale ale comunelor, oraselor si municipiilor organizeaza intocmirea si tinerea la zi a registrului agricol, pe suport hartie si in format electronic, conform formularelor registrului agricol aprobate prin hotarare a Guvernului, pe unitati administrativ-teritoriale si pe localitati componente ale acestora.

 Potrivit  art. 3 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ, registrul agricol constituie documentul oficial de evidenta primara unitara, in care se inscriu date cu privire la gospodariile populatiei si la societatile/asociatiile agricole, precum si la orice alte persoane fizice si/sau juridice care au teren in proprietate/folosinta si/sau animale, si anume:  terenurile pe care le detin in proprietate sau folosinta, pe categorii de folosinta, suprafete cultivate cu principalele culturi si numarul de pomi, pe specii. Pentru terenurile inscrise in cartea funciara se va mentiona numarul cadastral sau topografic si numarul de carte funciara, dupa caz;

Potrivit art. 6 alin. 6 lit.a, registrul agricol constituie sursa de date pentru infaptuirea pe plan local a unor politici in domeniile: fiscal, agrar, al protectiei sociale, edilitar-urbanistic, sanitar, scolar si altele asemenea.

Astfel, instanţa constată că, conform dispoziţiilor legale, rolul registrului agricol este acela de a ţine evidenţa populaţiei.

Instanţa, în baza actelor dosarului constată că posesorul terenului în suprafaţă de 25 ari, situat în punctul „D.” în com. V., satul Covrigi, cu vecinii: est – M. I.C. I., vest – M. P. Ghe., nord M.M., sud – P. Ghe., este pârâta, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. b OG nr. 28/2008, în registrul agricol se înscriu nu numai terenurile deţinute în proprietate ci şi cele deţinute în folosinţă.

Având în vedere că reclamantul nu mai doreşte să figureze cu terenul în cauză pentru a fi scutit la plata impozitului şi că pârâta doreşte să fie înscrisă în registrul agricol cu respectivul teren, instanţa, neconstatând nici un impediment legal în a se efectua înscrierea pârâtei în registrul agricol cu terenul în cauză, va lua act de acordul părţilor în baza căruia s-au înţeles ca terenul arabil în suprafaţă de 0,25 ha situat în punctul toponimic „În d.” de pe raza com. V. înscris la poziţia nr. 40, fila 313 din Registrul Agricol al com. V., deschisă pe numele M. I. C., să fie trecut la poziţia de rol deschisă pe numele pârâtei M. Ghe. M. în Registrul Agricol al com. V. şi va obliga pârâta să-şi înscrie terenul sus menţionat în Registrul Agricol al com. V. la poziţia sa de rol.

Autorităţile administrative vor fi ţinute să se conformeze în totalitate prezentei hotărâri, întrucât aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturior Omului, în cauza Pântea contra României că, potrivit jurisprudenţei sale constante, executarea unei sentinţe sau hotărâri a unei instanţe de judecată trebuie privită ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 din Convenţie. Dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părţi

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, având în vedere acordul pârâtei care a declarat în faţa instanţei că este de acord să plătească sume de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza 453 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în cuantum de 200 lei.