Fara titlu

Hotărâre din 26.02.2009


Revendicare imobiliara.

Prin actiunea civilă înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. 308/185/2006 (Număr în format vechi 1832/2006), reclamantul P G chemat in judecata pe pârâtii C V, C M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să lase în deplina proprietate si liniştită posesie suprafaţa de 500 m.p. , să desfiinţeze construcţiile şi plantaţiile situate pe terenul revendicat, iar în caz de refuz să fie el autorizat să efectueze lucrările de desfiinţare pe cheltuiala pârâţilor şi să plătească lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani.

În motivare, reclamantul a arătat ca, încă de la reconstituirea dreptului de proprietate pârâţii i-au ocupat terenul şi, deşi, le-a solicitat să-l elibereze aceştia refuză. Cunoscând faptul că nu deţin acte de proprietate pe terenul revendicat, aceştia, fără autorizaţie, de construire au ridicat diverse construcţii.

În drept au fost invocate disp.art. 480 , 1073,1077 C.civ.

La termenul din 09.01.2007, pârâţii au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului.

In motivarea întâmpinării, pârâţii au arătat ca se învecinează cu reclamantul în partea de vest a gospodăriei iar in anul 1990 C V a cumpărat un teren de 300 m.p. de la CAP in vederea construirii unei locuinţe.

În 1991, reclamantul a construit gard pe latura de vest a proprietăţii lor astfel încât, el a înţeles să lase in proprietate terenul conform chitanţei din 26.02.1992.

În 1991şi, respectiv 1995, ei au construit pe terenul respectiv o casă de locuit şi un pătul, având pentru aceste construcţii autorizaţie de construire.

Pârâţii au menţionat că nu ocupă mai mult decât au cumpărat in 1990 de la fostul CAP şi că, reclamantul nu le-a cerut niciodată să lase liber terenul pe care-l revendica. Aceştia au mai menţionat faptul că sunt constructori de bună credinţă, deoarece au efectuat construcţiile cu autorizaţie de construire iar reclamantul a fost cel care a delimitat terenul.

La acelaşi termen pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantului la plata contravalorii construcţiilor şi plantaţiilor şi, instituirea unui drept de retenţie asupra construcţiilor şi plantaţiilor pana la plata efectiva a contravalorii lor.

În motivare, s-a arătat faptul că sunt constructori de bună credinţă deoarece deţin autorizaţii de construire pentru construcţiile existente, iar potrivit art. 494 alin.2 C.civ., proprietarul este obligat sa preia construcţiile cu obligaţia de a-l despăgubi”.

Au fost ataşate în copie, autorizaţie de construire nr. 357/1995 ,anexă autorizaţie de construire, cerere pentru eliberarea autorizaţiei de construire C V, memoriu justificativ, schiţa construcţii, autorizaţie nr. 18/1991, adeverinţa nr. 2320/2006, chitanţa din 26.02.1992, schiţă construcţii.

La data de 29.01.2007, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvenţionala, solicitând respingerea acesteia.

În motivare, s-a arătat că pârâţii ocupă in mod abuziv suprafaţa de 500 m.p. şi au edificat acele construcţii deşi ştiau că nu sunt proprietarii terenului.

La data de 27.02.2007, P I a formulat cerere de intervenţie în nume propriu , solicitând ca pârâţii să-i lase in deplina proprietate suprafaţa de 500 m.p. ce face parte din suprafaţa de 2900 m.p. situata in intravilanul satului P de J, comuna L, să desfiinţeze şi să ridice de pe terenul revendicat construcţiile si plantaţiile edificate iar în caz contrar să fie el autorizat să efectueze acele lucrări pe cheltuiala pârâţilor, precum si lipsa de folosinţă pe anii 2005-2006.

In motivare, intervenientul a arătat că reclamantul P G i-a vândut suprafaţa de 2900 m.p. astfel că, a devenit proprietarul acesteia in baza s.c.1088/2004 a Judecătoriei Bălceşti. Interveninentul a menţionat ca, in calitate de proprietar al terenului, solicită ca pârâţii să-i lase liber terenul revendicat. 

Prin sentinţa civilă nr.245/24.04.2007 pronunţată de Judecătoria Bălceşti, judeţul Vâlcea, a fost disjunsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P I, a fost admisă  excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P G şi  respinsă acţiunea formulată de acesta, s-a luat act de renunţarea pârâţilor la cererea reconvenţională  şi a fost obligat reclamantul la 409,60 lei cheltuieli de judecată faţă de pârâţi.

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate a declarat recurs reclamantul care a susţinut că in mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea pe excepţie fără a analiza în fond cauza, motiv de casare, cu trimitere spre rejudecare. În condiţiile în care reclamantul pe de o parte invocă un titlu de proprietate iar pe de altă parte intervenientul un alt titlu de proprietate se impunea cu necesitate administrarea probei cu expertiză tehnică spre a se constata dacă terenul revendicat de reclamant constituie proprietatea acestuia sau aparţine intervenientului. De asemenea, hotărârea s-a dat cu greşita aplicare a legii, instanţa luând act de renunţarea la judecata a cererii reconvenţionale, renunţare făcută de apărătorul pârâţilor şi nu de aceştia personal.

Prin decizia civilă nr.1257/R/02.10.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea  a fost admis recursul formulat de P G împotriva sentinţei civile nr.245/24.04.2007 pronunţată de Judecătoria Bălceşti, a fost casată sentinţa recurată  şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, dispunându-se ca în rejudecare să se efectueze expertiză tehnică prin care să se dispună aplicarea pe teren a actelor de proprietate invocate de părţi şi întocmirea schiţelor cu menţiunea dacă titlurile părţilor se suprapun. Cu ocazia rejudecării instanţa se va pronunţa si pe cererea de intervenţie şi va consemna poziţia personală a pârâţilor şi nu a apărătorului cu privire la judecarea cererii reconvenţionale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti sub nr.1314/185/2007.

La termenul din 22.01.2007, pârâţii au formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare .

 Prin cererea reconvenţională pârâţii solicită obligarea reclamantului la plata contravalorii construcţiilor şi plantaţiilor şi instituirea unui drept de retenţie asupra construcţiilor si plantaţiilor pana la plata efectiva a contravalorii lor.

În motivare, aceştia reiau menţiunile din cererea reconvenţională formulată la termenul din 09.01.2007 in dosarul nr. 308/185/2006.

Prin întâmpinarea formulată pârâţii reiau motivele menţionate in întâmpinarea de la fila 16 dosar 308/185/2006. 

În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu martori, expertiză topo, acte, probe ce au fost încuviinţate de instanţa de judecata.

În apărare, pârâţii au solicitat proba cu martori, expertiză topo, acte, probe ce au fost încuviinţate de instanţa de judecata.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa retine că, reclamantului P G i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha şi 1513 m.p. prin TP 933/1100/2002  iar in punctul in litigiu suprafaţa de 10.828 mp, compusă din 9628 mp. arabil şi 1560 mp fâneţe.

Pârâţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 480 m.p. conform TP nr.4854/02.10.2007 teren situat in tarlaua 88, parcela 1432.

Prin raportul de expertiză de specialitate topometrie efectuat în cauză, experta aplicând titlurile de proprietate a constatat că reclamantul deţine in tarlaua 88, parcela 1423/3 şi 1432/1 suprafaţa de 11120 m.p. cu 68 m.p. mai mult faţă decât are în titlu, iar pârâţii deţin suprafaţa de 500 m.p. cu 20 m.p. mai mult faţă decât au în titlu. Experta a menţionat că suprafaţa în plus a reclamantului de 68 m.p. şi respectiv 20 m.p. a pârâţilor, se poate datora erorilor de măsurare produse cu ocazia punerii in posesie. Experta a identificat şi terenul pe care reclamantul prin s.c. 1088/2004 a Judecătoriei Bălceşti a vândut intervenientului P I suprafaţa de 2900 m.p. cu vecini la N- P G, la S- drum acces, la E- C V şi la V- P G.

Faţă de constatările expertului , instanţa constată că în prezent reclamantul P G nu se mai învecinează cu pârâţii întrucât prin înstrăinarea suprafeţei de 2900 m.p. către P I,  acesta se învecinează cu pârâţii pe latura estică a terenului său.

Concluziile raportului de expertiză confirmă faptul că pârâţii nu au ocupat din terenul reclamantului deşi aceştia deţin in plus cu 20 m.p. faţă de terenul din titlul de proprietate. Aceleaşi concluzii ale expertului confirmă faptul că reclamantul deţine întreaga suprafaţă de teren pentru care a primit titlu de proprietate.

Faţă de probele administrate in cauză, instanţa urmează să respingă acţiunea în revendicare a reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada ocupării fără drept a terenului proprietatea sa.

Ca urmare a respingerii revendicării, instanţa urmează să respingă şi celelalte cereri ale acţiunii formulate de reclamant.

Întrucât din probatoriul administrat in cauză nu a rezultat faptul că pârâţii ar fi ocupat terenul reclamantului şi ar fi edificat construcţii pe pretinsul teren revendicat, instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională formulată d e pârâţi.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, instanţa constată că este neîntemeiată .

La termenul din 24 aprilie 2007 instanţa a disjuns cererea de intervenţie formulată de P I constituindu-se dosarul nr. 516/185/2007

Prin încheierea din 19 iunie 2007, instanţa a luat act de renunţarea intervenientului la cererea formulată.

Potrivit art. 315 C.pr.civ.,” în caz de casare, hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Având în vedere această dispoziţie legală, instanţa urmează să se pronunţe şi pe cererea de intervenţie formulată de P I.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că pârâţii nu au ocupat  din terenul revendicat de intervenient, acesta deţinând integral terenul menţionat în s.c. 1088/2004 a Judecătoriei Bălceşti.

Ca urmare a probatoriului administrat, instanţa va respinge cererea de intervenţie formulată de intervenientul P I.

1