Achiesarea pârîtului la pretenţiile reclamantului.Consecinţele achiesării asupra cheltuielilor de judecată.

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul  Judecătoriei Baia de Aramă la data de26.01.2012 sub nr. 71/181/2012, reclamantul EV, în contradictoriu cu pârâtul LC a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea unei cositoare.

În motivare, reclamantul a arătat că în anul 2006 a cumpărat o cositoare nouă, pe care pârâtul a deteriorat-o şi a refuzat să o restituie.

Susţine, reclamantul că prin sentinţa civilă nr. 141 din 03.03.2009, Judecătoria Baia de Aramă a admis în partea acţiunea civilă formulată de reclamant şi a obligat pârâtul LC la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului creat.

Concluzionează reclamantul că după rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 141 din 03.03.2009 i-a solicitat pârâtului să-i restituie cositoarea, însă nici până în prezent acesta nu i-a restituit-o, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 1345 c.civ.

În dovedire , reclamantul a depus la dosar xerocopia sentinţei civile nr.141 din 03 Martie 2009 şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale  cu martorii …… şi cu interogatoriul pârâtului.

S-a luat un interogatoriu pârâtului LC şi au fost audiaţi martori prezenţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine următoarele.

Prin sentinţa civilă nr. 141 din 03 Martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 59/181/2009 Judecătoria Baia de Aramă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul EV şi a obligat pârâtul LC la plata sumei de 2000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat.

Se reţine că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul EV, în contradictoriu cu pârâtul LC a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea unei cositoare.

Instanţa reţine, totodată, susţinerile reclamantului EV, potrivit cărora ulterior promovării acţiunii, respectiv la data de 2.04.2012 pârâtul LC a restituit cositoarea.

Dispoziţiile art. 112 c.pr.civ. stabilesc în mod expres elementele cererii de chemare în judecată  în cuprinsul acesteia  trebuind să se arate obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

De aceea, obiectul cererii de chemare în judecată este un element esenţial de individualizare a acţiunii. Datorită acestui fapt, un atare element, nu poate lipsi dintr-o cerere de chemare în judecată, căci activitatea judiciară ar fi lipsită de obiectul unei protecţii care să impună intervenţia justiţiei.

Prin obiect al cererii de chemare în judecată, în sensul disp.art. 112 pct. 3 c.pr.civ. se înţelege pretenţia concretă revendicată de reclamant prin actul de învestire al instanţei, în speţă, fiind vorba de o pretenţie având ca obiect revendicarea mobiliară respectiv restituirea unei cositoare.

Astfel, instanţa, în raport de împrejurarea că pârâtul LC a achiesat la pretenţiile reclamantului EV, prin restituirea cositoarei, constată că pretenţia concretă, ca obiect al cererii de chemare în judecată, a încetat a mai fi în fiinţă. De aceea, în lipsa unei pretenţii concrete asupra căreia instanţa să aprecieze, va dispune respingerea acţiunii având ca obiect restituirea unei cositori, formulată de reclamantul V în contradictoriu cu pârâtul LC.

Cu privire la cheltuielile de judecată ce au fost avansate în cauză, instanţa reţine decizia de îndrumare nr. 11/1959 a plenului fostului Tribunal Suprem, potrivit căreia „la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare”, fiind irelevantă eventuala buna credinţă a părţii care a pierdut procesul.

De asemenea,  temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală în sens larg, fiind incidentă instituţia răspunderii delictuale, prin atitudinea sa, partea care a provocat procesul a dat naştere la avansarea unor eventuale cheltuieli, cu consecinţa producerii unui prejudiciu

În speţă, instanţa reţine că nu sunt incidente disp. art. 275 c.pr.civ., potrivit cărora „ Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată”, achiesarea pârâtului LC la pretenţiile reclamantului EV fiind făcută ulterior primei zi de înfăţişare, astfel că, reţinând culpa procesuală a pârâtului în promovarea acţiunii şi în avansarea unor cheltuieli, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 873 lei.

Domenii speta

Spete similare