Căi ordinare de atac

Sentinţă civilă 24 din 09.01.2013


ACŢIUNE ÎN DESPĂGUBIRI CIVILE. CĂI DE ATAC ALE HOTĂRÂRII. NECONSTITUŢIONALITATE.DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE NR.967, DIN DATA 20 NOIEMBRIE 2012.

Prin Sentinţa civilă 24, din data de 09.01.2013 a Judecătoriei Novaci, jud. Gorj, pronunţată în dosarul civil nr.573/267/2012, a fost admisă acţiunea reclamantei SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA Bucureşti, pârâtul HN fiind obligat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de despăgubiri civile, şi 103 lei cheltuieli de judecată, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.

COMENTARIU

Prin decizia nr.967, din 20 noiembrie 2012 a Curţii Constituţionale, s-a admis excepţia de constituţionalitate a prevederilor art.1, pct.1, şi art.299 , alin .1 c.proc. civ., considerându-se că, eliminarea singurei căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de Judecătorii în procesele şi cererile privind creanţe, având ca obiect sume de bani de până la 2000 lei inclusiv, echivalează cu imposibilitatea unui control judecătoresc efectiv asupra hotărârii judecătoreşti prin care prima instanţă, a soluţionat cauza.

Apreciem că, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii în ceea ce priveşte constatarea conformităţii sau neconformităţii atât cu Constituţia României dar şi cu Convenţia, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.

În consecinţă, dacă instanţa de contencios constituţional a constatat convenţionalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una din abstracto, iar aceasta nu împiedică instanţa de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte dacă aplicarea acestei norme nu antrenează pentru părţi consecinţe incompatibile cu

Convenţia Europeană pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, cu protocoalele ei adiţionale, sau jurisprudenţa Curţii Europene .

Întrucât textul art.1, pct.1 şi art.299 alin 1 , c.proc. civ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 nu a suferit nici-o modificare în sensul constatărilor deciziei menţionate până la data pronunţării hotărârii, iar pârâtul HN având cunoştinţă de proces, nu s-a prezentat la patru termene consecutive de judecată, fiind legal citat, şi nici nu a făcut dovada împrejurărilor obiective care l-au împiedicat să se prezinte la proces, hotărârea s-a pronunţat ca fiind definitivă şi irevocabilă, apreciindu-se că nu s-au încălcat dispoziţiile art.6 ale Convenţiei, referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil.