Uzucapiune, accesiune, succesiune

Sentinţă civilă 436 din 09.03.2009


Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect uzucapiune, accesiune, succesiune, formulată de reclamantii B.M.,  B.T.,  B.L., domiciliati în mun., str., nr., sector , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu sediul în mun.Bucureşti, strada Apolodor, nr.17, sector 5.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat reclamanţii  B.M., B.T., B.L., asistati de avocat B.G. , lipsă fiind  paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocat B.G., având cuvântul pentru reclamanti, solicită să se ia act de faptul că renunţă la proba cu interogatoriu.Depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară.

Sub prestare de jurământ au fost audiaţi martorii C.T. şi P.G.S., propuşi de reclamanţi, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Avocat B.G. având cuvântul pentru reclamanti, precizezea faptul ca suprafata terenului este de 389 mp conform masuratorilor efectuate  în raportul de expertiză extrajudiciară.In continuare, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei în fond.

Instanta constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat B.G., având cuvântul pentru reclamanti solicită respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice invocată de parat prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul de a se constata vacanta succesorală asupra succesiunii numitului T.N., decedat la data de 22.12.2005, pe care în temeiul vacantei succesorale, il mosteneste statul român.Solicită a se constata intervenita uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafata de 389 mp situat în strada x, nr., în contradictoriu cu Statul român ca succesor universal al lui T.N., de la care a dobândit terenul în 1976.In continuare, solicită a se constata în contradictoriu cu acelasi pârât ca reclamantii au dobândit prin accesiune casa formata din 4 camere si doua holuri din BCA, acoperita cu plăci din azbociment, aflata pe teren.De asemenea, solicită să se constate că şi B.L. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, acesta cumpărând de la reclamanţii B.M. şi B.T. cota de 1 din imobilul casă de locuit şi terenul aferent.

J U D E C A T A

Asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrată sub nr.4233/301/2008 la Judecătoria sector 3 Bucureşti, reclamanţii  B.M., B.T., B.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe au solicitat să se constate vacanţa succesorală asupra succesiunii numitului T.N., născut la 17.09.1955, în comuna ., jud. şi decedat la 22.12.2005 la domiciliul său din comuna , jud., pe care în temeiul vacanţei succesorale îl moşteneşte statul român, să se constate intervenită uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafaţă de 50 mp situat în str. x, în contradictoriu cu statul român ca succesor universal al lui T.N. de la care au dobândit terenul în 1976, să se constate în contradictoriu cu acelaşi pârât că au dobândit prin accesiune casa cu 4 camere şi 2 holuri din BCA acoperită cu plăci de azbociment, aflată pe teren.Evaluează la cca 100 milioane.

În motivarea acţiunii arată că în anul 1976 au cumpărat de la T.N. suprafaţa de teren de 50 mp situată în strada X, numărul , sector , prin chitanţă, sub semnătură privată.

Au stăpânit acest teren, public, netulburati şi sub nume de proprietari, iar în anul  1994,  au construit pe teren casa arătată mai sus.

În anul 2000 au vândut fiului lor B.L., care locuieşte cu ei, 1 din casă şi 1 din teren tot pe bază de chitanţă de atunci până în prezent, ei reclamantii, stăpânind netulburaţi şi sub numele de proprietar imobilul arătat mai sus.La 22.12.2005, a decedat T.N., necăsătorit şi fără moştenitori legali.

Pe cale de consecinţă, asupra succesiunii acestuia, solicită să se constate vacanţa succesorală, iar ca moştenitor legal, Statul Român prin Ministerul de Finanţe care este continuatorul în drepturi al defunctului, si deci, în contradictoriu cu acesta să se constate intervenită uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului arătat mai sus, pe care defunctul T.N. l-a înstrăinat în timpul vieţii, înstrăinare care este opozabilă succesorului său legal, Statul Român prin Ministerul de Finanţe.

La dosar reclamanţii au depus  un set de înscrisuri, respectiv : certificatul fără drept de vânzare eliberat sub nr.3928/19.03.2004 de către Directia Venituri, proces-verbal- înstiintare de plată emis la data de 22.03.2004 de Directia Venituri, o chitanţă încheiată la data de 20 mai 2000, chitanţa sub semnătură privată încheiata la data de 20.03.1976, proces verbal de înstiintare de plată pentru impozitul pe teren eliberat de Directia Impozite si Taxe Locale sector 3 Bucuresti si proces verbal de înstiintare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice eliberat de Direcţia Impozite si Taxe Locale sector 3 Bucureşti.

În termen legal pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe capătul de cerere privind constatarea vacanţei succesorale şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii ca neântemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prev.de art.1890 C.civ.

La termenul din data de 10.11.2008 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare, conform art.6 din CEDO şi prin sentinţa civilă nr.10281/10.11.2008 a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

În considerentele sentinţei se reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.14 al.1 pct.2 C.pr.civ. potrivit cu care cererile în materie de moştenire sunt de competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, iar în speţă, reclamanţii solicită dezbaterea moştenirii defunctului T.N., decedat la data de 22.12.2005 cu ultimul domiciliu în comuna x, jud. z.

La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr.94/269/2009.

La termenul din data de 16 februarie, reclamanţii prin apărător au precizat că suprafaţa de teren cumpărată de la defunctul T.N. este de 550 mp si nu de 50 mp cum gresit au menţionat în acţiunea introductivă.

În dovedirea cererii au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, la care ulterior au renunţat, doi martori şi expertiză topografică extrajudiciară.

A fost audiat martorul C.T. care a declarat că soţii B.M. şi T., au cumpărat de la T.N., în anul 1976, o suprafaţă de circa 500 mp teren fără construcţii.La acel moment, părţile au încheiat o chitanţă de mână, pe care a semnat-o şi el, în calitate de martor şi tot la acel moment preţul de 20.000 lei vechi convenit,  a fost achitat de cumpărători.Ulterior, pe terenul cumpărat, soţii B. şi-au construit casa de locuit din BCA învelită cu plăci din azbociment, compusă din 4 camere, hol şi o magazie de lemn.De asemenea, martorul a mai declarat că vânzătorul T.N. folosea acel teren pentru grădinărie şi îl cunoaşte ca fiind proprietarul acelui pământ.Vânzătorul avea domiciliul în comuna x, jud., şi nu ştie când a decedat şi dacă are moştenitori.

Din declaraţia martorului P.G.Ş., rezultă că soţii B. au cumpărat în anul 1976 de la numitul T.N. o suprafaţă de circa 500 mp teren fără construcţie, pe care ulterior şi-au construit o casă.La momentul când părţile au convenit asupra vânzării-cumpărării terenului au încheiat şi o chitanţă.

De asemenea, martorul a declarat că soţii B. au stăpânit imobilul neântrerupt, netulburaţi de nimeni, plătind taxele şi impozitele aferente şi o parte din terenul cumpărat l-au vândut, la rândul lor fiului B.L.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că între reclamanţii B.M. şi B.T. şi numitul T.N., s-a încheiat la data de 20.03.1976, un act juridic sub semnătură privată intitulat „Chitanţă” privind vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 550 mp situat în str. x, nr., cu preţul de 20.000 lei vechi, preţ pe care vânzătorul l-a primit la momentul încheierii actului.

La data când reclamanţii au cumpărat terenul construibil – cu act sub semnătură privată – era în vigoare Legea nr.58/1974 care la art.30 prevedea că dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

Reclamanţii însă au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.Potrivit prevederilor art.637 C.civ., „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub conditiile determinate prin aceasta lege”.

Existenţa unui act de vânzare-cumpărare, ca, de altfel, a oricărui alt act translativ de proprietate, încheiat conform legii exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune, el fiind dobândit prin efectul conventiei.

Cu toate acestea, în situaţiile în care, din orice motiv, convenţia părţilor cu privire la o transmisiune imobiliară nu este valabilă, adică este insuficienta din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale, posesorul poate să prescrie  împotriva titularului dreptului.

Posesia utilă exercitată timp de 30 de ani reprezintă în condiţiile legii temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului posedat şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva proprietarului care s-a dezinteresat de soarta bunului său.

Deci, în acţiunile care au ca obiect constatarea posesiei de fapt, calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul imobilului sau moştenitorii acestuia şi este sarcina reclamantului să indice persoana acestuia.

În speţă, reclamanţii au pornit procesul pentru recunoaşterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafaţă de 389 mp ( rezultată din măsurători) în contradictoriu cu statul, ca moştenitor al defunctului T.N., solicitând totodată să se constate vacanţa succesorală.

Articolul 680 C.civ., prevede că „ în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului „, iar art.85 din Lg.nr.36/1995 prevede că succesiunea este vacantă „ în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari”.

În ceea ce priveşte constatarea vacanţei succesorale reclamanţii nu au făcut nicio dovadă în ceea ce priveşte decesul vânzătorului T.N., absenţa rudelor în grad succesoral, a soţului supravieţuitor sau a legatarilor, astfel că nu se poate constata, potrivit art.680 C.civ. că bunurile lăsate de defunct au trecut în proprietatea statului, caz în care acesta ar fi dobândit calitate procesuală pasivă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice invocată de pârât prin întâmpinare şi va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice invocată de pârât prin întâmpinare.

Respinge acţiunea reclamanţilor B.M.,  B.T., B.L., domiciliati în mun. x, str., nr., sector , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu sediul în mun.Bucureşti, strada Apolodor, nr.17, sector 5,  ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata azi, 09.03.2009, în şedinţă publică.