Anularea certificatului de moştenitor. Calitate procesuala activă.

Sentinţa civilă nr 7615/ 09. 09. 2008 - Anularea certificatului de moştenitor. Calitate procesuala activă.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 06.05.2008, sub nr. 5379/301/2008, reclamanta B. R. a chemat in judecata pe parata B. S.R., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. .. emis de Notariatul de Stat al sectorului 3 Bucuresti, pentru frauda la lege.

In motivare se arata ca la data de 10 august 1989 a decedat tatăl reclamantei, B C.  S-a făcut precizarea că defunctul său tată divorţase de mama sa , M. F.M., subsemnata fiind minoră şi încredinţată spre creştere şi educare mamei sale. în anul 1981 a emigrat în Franţa împreună cu mama sa , la vârsta de 13 ani, obţinând azil politic în acea ţară. În perioada regimului comunist, având în vedere statutul de refugiaţi politic, nu au putut să se  întoarcă în România şi nu au putut  coresponda liber cu rudele şi cu prietenii din România. După divorţul de mama sa, defunctul meu tată s-a recăsătorit cu pârâta B S.R.

Aşa cum rezultă din certificatul de deces anexat, tatăl său a  decedat înainte de revoluţia din decembrie 1989, respectiv în data de 10 august 1983.  Succesiunea a fost dezbătută la Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti , în dosarul nr...., eliberându-se certificatul de moştenitor nr..., a cărui nulitate solicită să fie constatată . Deşi în certificatul de moştenitor se specifică faptul că acesta a fost emis în baza art. 13 şi 22 din Decretul nr. 40/1953, republicat (în vigoare la acea data) si deşi rezultă din chiar acest certificat faptul că notarul de stat avea cunoştinţă despre existenţa subsemnatei reclamante, nu a fost notificată . Astfel, in art. 13 din Decretul nr. 40/1953 se arată: "Notarul de stat, după ce a Constatat că de pe urma persoanei decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea lui toti moştenitorii presupuşi şi pe legatari."

De asemenea, în art. 5 al actului normativ menţionat se arată: "In cazurile prevăzute de art. 3 Notariatul de Stat se transportă la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se găsesc, precum şi despre existenţa vreunui testament". In art. 6 din actul normativ se prevede obligativitatea întocmirii unui inventar al bunurilor succesorale de către notarul de stat, inventar care va fi semnat de cel care îl întocmeşte şi de "rudele aflate la locuinţa defunctului". Dispoziţiile art. 11 din Decret arată că: "Notarul de stat este obligat să încunoştiinţeze de îndată pe moştenitorii şi legatarii care nu au fost de faţă la inventariere despre deces şi măsurile care au fost luate ". Cu toate acestea reclamanta nu a fost "încunoştiinţată" de către notarul de stat nici până în ziua de astăzi "despre deces şi despre măsurile care au fost luate" şi nici despre deschiderea succesiunii, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative menţionate mai sus.

In cazul în care nu s-a tăcut inventarul bunurilor, obligativitatea "citării" tuturor moştenitorilor rezultă din dispoziţiile art. 21 alin. 1 din Decretul nr. 40/1953: "In cazul când la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat după trecerea a 6 luni de la deschiderea moştenirii, nu se prezintă nici unul dintre moştenitori, deşi aceştia au fost regulat citaţi, dar se constată că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea expres sau tacit /../"

Se arata de asemenea că , dupa divorţul părinţilor săi, a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei sale şi nu a mai avut legături personale cu defunctul care nu a mai dorit să achite suma reprezentând întreţinerea legală pentru perioada în care a fost minoră. Dupa recăsătorirea tatălui său soţia acestuia a făcut tot posibilul să rupă complet legătura acestuia cu propriul său copil astfel încât nici nu a fost anunţată  de decesul părintelui său. După mai multi ani de la Revoluţie când a revenit în tară pentru o perioadă mai lungă de timp s-a deplasat la locuinţa tatălui său unde a fost înştiinţată că tatăl său decedase de mult timp , sotia fiind proprietara exclusivă a apartamentului respectiv. La sfărşitul anului 2007 a intrat în posesia unei copii a certificatului de moştenitor din care a aflat că este străina de moştenire prin neacceptare . Apreciază că eliberarea certificatului de moştenitor de către notarul de stat s-a făcut pro causa , cu rea- credinţă şi cu fraudarea dispoziţiilor legale imperative stabilite de actele normative în vigoare la momentul emiterii acestuia. Arată că nu a renunţat niciodată la dreptul legal de moştenire iar pentru a-si exercita dreptul de opţiune succesorală în mod legal notarul de stat ar fi trebuit să respecte procedura prevăzută de legislaţia în vigoare la acel moment. La data la care pârâta a încunoştinţat-o de faptul că tatăl său a decedat şi la data la care a afla de existenţa certficatului de moştenitor era inutilă exprimarea dreptului său de opţiune succesorală. Doreşte să intre în posesia părţii care îi revine din moştenire ( 3/4) conform art 1 din Decretul nr. 319/ 1944 după constatarea nulităţii certificatului de moştenitor. Având în vedere normele imperative încălcate de notarul public la momentul dezbaterii succesorale şi emiterii certficatului de moştenitor contestat suntem în prezenta unei nulităţi absolute iar cauza nulităţii este frauda la lege.

In drept au fost invocate  disp. art 25 din  Decretului 40/1953, republicat, art. 1 din C.civ.

In dovedire, reclamantul a atasat la dosar urmatoarele inscrisuri, in copie xerox: procura, acte de stare civila, certificat de mostenitor nr. 390/30.03.1990.

La termenul din 02.09.2008, parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat, in principale, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

In motivare, se arata ca, potrivit art. 651 din Codul civil, succesiunile se deschid prin moarte. Acceptarea succesiunii se face expres sau tacit, potrivit art. 700 din Codul civil, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului celui care lasă moştenirea. Conform art. 700 alin. 2 din Codul civil " În cazul în care moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea." Succesibilul trebuie să demonstreze motivele temeinice care au determinat pierderea termenului de exprimare a opţiunii succesorale, acesta putând fi repus în termenul de opţiune succesorală dacă sunt îndeplinite condiţiile legii. Din afirmaţiile reclamantei din cererea de chemare în judecată rezultă faptul că aceasta avea cunoştinţă de domiciliul defunctului, precum şi că a fost înştiinţată de subsemnata despre decesul tatălui său , deşi, legal, nu avea această obligaţie.

Pretinsa împiedicare a reclamantei de a accepta succesiunea se datorează propriei culpe, căreia i se poate imputa lipsa de comunicare cu ruda sa firească o foarte lungă perioadă de timp, cu atât mai mult cât aceasta cunoştea domiciliul tatălui său.

Prin urmare, dreptul de opţiune succesorală al reclamantei s-a prescris, prin trecerea celor 6 luni în interiorul cărora reclamanta îşi putea exprima intenţia de acceptare a succesiunii.

Totodată, în această împrejurare de fapt, raportată la dispoziţiile art. 696 din Codul civil, putem afirma cu certitudine că această neacceptare, renunţare la succesiune, face ca reclamanta să fie considerată că nu a fost niciodată erede, mai precis, vocaţia la succesiune.

In acest context, apare ca fiind un terţ în raporturile succesorale deduse judecăţii, iar aşa cum s-a statuat în practica şi literatura de specialitate, legitimarea procesuală activă nu o poate avea decât o persoană care ar putea să pretindă drepturi succesorale.

.Reclamanta are obligaţia de a dovedi faptul că nu a fost notificată de notar în legătură cu procedura de dezbatere a succesiunii conform art 1169 C.civ, în condiţiile în care legea civilă cunoaşte două forme ale acceptării voluntare a moştenirii , respectiv expres au tacit conform art 689 C.civ.Dispoziţiile invocate de reclamanta , respectiv art 3 şi următoarele din Decretul nr 40 / 1953 nu au caracter imperativ .

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active instanţa reţine următorele :

În fapt la data de 10 august 1989 a decedat tatăl reclamantei,  B. C. , conform certificatului de deces nr ....eliberat de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti .

La data de 30 martie 1990 Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucureşti a eliberat de pe urma lui Bugulescu Constantin certificatul de moştenitor nr ... prin care s-a statuat ca întreaga moştenire îi revine soţiei supravieţuitoare, pârâta B. S.R., iar reclamanta B. R. este străină de succesiune prin necceptare conform art 700 C.civ.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr ....emis de Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti.

Succesorul care nu a fost prezent la la notariat şi , prin urmare , nu a consimţit la menţiunile din certificatul de mostenitor , poate cere anularea certicatului eliberat altui moştenitor , acţiunea fiind prescriptibilă în termenul general de prescripţie , dar cu condiţia să facă dovada acceptării în termen a succesiunii . Dacă însă , înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii , succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune nici expres nici tacit titlul de moştenitor se stinge , iar succesibilul este considerat străin de moştenire .

Potrivit art 700 alin 1 C.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii . Asa cum rezultă din înscrisurile de la dosar precum şi din susţinerile reclamantei , aceasta nu a acceptat expres sau tacit mostenirea tatălui său în termenul prevăzit de textul de lege .

 În alin 2 al art 700 C.civ .  se prevede că , în cazul în care moştenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul său din motive de forţă majoră , instanţa judecătorească la cererea moştenitorului poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a luta sfârşi împiedicarea. După adoptarea Decretului 167 / 1958 privitor la prescripţia extinctivă , în lumina căruia forţa majoră este o cauză de suspendare de drept a prescripţiei iar repunerea în termen poate fi dispusă de instanţă pentru alte motive temeinic justificate - s-a hotărât că art 700 alin 2 C.civ trebuie considerat abrogat implicit şi înlocuit prin prevederile art 13, 14  şi 19 din Decretul nr 167 / 1958 . Înseamnă că prevederile dreptului comun sunt aplicabile şi în privinţa prescripţiei dreptului de opţiune succesorală.

Pe cale de consecinţă instanţa  va proceda la verificarea împrejurărilor care ar putea constitui cauze de suspendare a prescripţiei , împrejurări care au operat la data deschiderii moştenirii şi au impiedicat-o pe reclamantă să-şi exercite dreptul său de opţiune .

Cursul prescripţiei se suspendă de drept cât timp succesibilul a fost impiedicat printr-un caz de forţă majoră să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală ( art 13 lit a) , face parte din forţele armate ale României iar acestea sunt puse pe picior de război ( art 13 lit b ) sau  este lipsit de capacitatea de exerciţiu şi nu are reprezentant legal sau are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu are cine să-i încuviinţeze actele ( art 14 alin 2 ) .

Întrucât cazurile prevăzute de art 13 lit b, c şi art 14 din Decretul 167 / 1958 nu privesc situaţia de faţă instanţa urmează să cerceteze în ce măsura este aplicabil art 13 lit a,  respectiv daca  reclamanta a fost impiedicata de un caz de forţă majoră să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală.

Prin cauză de forţă majoră se întelege un eveniment exterior , imprevizibil, inevitabil şi invincibil , care creează o împiedicare absolută de a acţiona . Ascunderea cu rea - credinţă a morţii lui de cuius de către comoştenitori sau lipsa legăturilor personale cu acesta nu pot constitui însă un caz de forţă majoră întrucât nu au constituit o piedică absolută pentru reclamantă în acceptarea moştenirii părintelui său.

În măsura în care calificăm aceste motive drept cauze temeinic justificate neimputabile titularului dreptului de opţiune care nu întrunesc însă caracterele forţei majore , ele pot justifica doar repunerea în termenul de prescripţie.

Însă potrivit art 19 alin 2 din Decretul 167 / 1958 repunerea în termen poate fi solicitată în decurs de o lună de la încetarea cauzelor  care justifică depăşirea termenului de prescripţie . Înstanţa constată că reclamanta a luat cunoştinţă de decesul autorului său cel târziu la data de 05 octombrie 2007 ( data la care a împuternicit-o pe M. F. M. să o reprezinte în vederea anulării certificatului de moştenitor nr.../30 martie 1990) . Cu toate acestea reclamanta a înţeles să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, de anulare a certificatului de moştenitor emis de pe urma lui B.C. la data de 06 . 05 . 2008 , fara a formula o cerere de repunere in termen conform prevederilor art 19 din Decretul 167 / 1958.

Întrucât reclamanta nu a acceptat expres sau tacit moştenirea tatălui său B C  , în interiorul termenului de acceptare a succesiunii , aceasta nu are calitate procesuală în acţiunea privind anularea certificatului de moştenitor drept pentru care instanta va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B R şi va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

1

Domenii speta

Spete similare