Plângere împotriva rezolutiei procurorului

Sentinţă penală 239 din 31.10.2008


Prin cererea înregistrată la această instanţă, petenta, în calitate de curator al fiului său – a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede solicitând a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de U.I.D.F., întrucât fapta nu este săvârşită de acesta.

A arătat în motivare că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, în perioada 1 – 15. 06. 2007, U.I.D.F. împreună cu mama sa, au fost internaţi la Spitalul A.O. Bucureşti, astfel încât, era cu neputinţă să săvârşească o faptă penală în noaptea de 11 spre 12. 06. 2007.

Instanţa, examinând actele de la dosar a reţinut că: prin rezoluţia parchetului a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de U.I.D.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.3 Cod penal, cu motivarea că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei – iresponsabilitatea.

Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere U.I.D.F., prin curator, solicitând prim-procurorului schimbarea temeiului legal în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu a fost săvârşită de el. Prim-procurorul a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Din înscrisurile – acte medicale – depuse la dosar, rezultă că U.I.D.F. a fost internat în perioada 1 – 15. 06. 2007 la Spitalul A.O. Bucureşti.

Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, s-a reţinut că U.I.D.F. a distrus prin tăiere, un cablu de telecomunicaţii, la data de 11.06.2007.

Situaţia de fapt astfel reţinută, se bazează pe declaraţiile a doi martori, audiaţi la 08.10.2007 şi 22.01.2008, martori care au relatat doar ce le-a spus U.I.D.F.

Din fişa de observaţie întocmită petentului pe perioada spitalizării reiese că acesta a fost sedat deoarece avea episoade de nelinişte psihomotorie.

Având în vedere contradicţiile evidente dintre situaţia de fapt, reţinută de procuror şi înscrisurile depuse de petent, instanţa a apreciat că nu se poate stabili pe baza probelor administrate, că U.I.D.F. este autorul faptei.

Pentru aceste motive, se impune efectuarea în cauză a unor noi verificări pentru lămurirea tuturor aspectelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Urmează a se face verificări la Spitalul A.O. Bucureşti, pentru a se stabili dacă petentul ar fi putut părăsi unitatea în perioada în care figurează internat şi s-ar fi putut deplasa în locuinţa de domiciliu pentru a săvârşi infracţiunea.

În baza art.2781 alin.8 litera b, instanţa a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia.