Individualizarea pedepsei

DOSAR NR.43087/212/2010

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR.1416

SEDINTA PUBLICA DIN 20.12.2010

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN

PROCUROR: SP

Pe rol judecarea cauzei penal privind pe inculpatul CT, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de talharie prev. de art.211 al.1,2 lit.c Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 17.12.2010, fiind consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare cand instanta , avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 20.12.2010 cand,in aceeasi compunere,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 24.11.2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. 43087/212/2010, rechizitoriul nr. 17982/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CT, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului CT că, la data de 03.11.2010, în jurul orelor 17.15, în timp ce se afla pe aleea din spatele bl. TS 15 I, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorului BE, în vârstă de 8 ani, i-a smuls din mână un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 300 lei, prejudiciul material fiind recuperat prin restituire.

În cadrul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate şi ale reprezentantului legal (f. 13, 16 – 17, 19, 21 – 26), înscrisuri (f. 20), procesul verbal de depistare (f. 7), procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă (f. 8 – 12), declaraţiile martorilor (f. 27, 29), precum şi declaraţiile inculpatului (f. 36, 41 – 42, 46 – 47, 57).

În cadrul cercetării judecătoreşti, a fost obţinut cazierul judiciar al inculpatului (f. 29), au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere (f. 30 – 33) şi a fost obţinut consimţământul expres al inculpatului în sensul aplicării procedurii prev. de art. 320¹ C.proc.pen., referitoare la judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei (f. 34).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine, în fapt, următoarele:

La data de 03.11.2010, numita BC, reprezentant legal al minorului BE, a sesizat organele de poliţie în legătură cu faptul că, la aceeaşi dată, în jurul orelor 17.15, în timp ce fiul său, în vârstă de 8 ani, se afla în faţa blocului, l-a auzit plângând, aflând de la acesta că un individ necunoscut i-a solicitat să-i arate telefonul mobil, după care i l-a smuls din mână şi a fugit.

Organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 s-au deplasat la faţa locului şi au verificat zona, ocazie cu care, pe bdul. Tomis, au observat un tânăr având semnalmentele indicate de reclamantă, individ care, la vederea organelor de poliţie, a încercat să se sustragă, fugind printre bl. TS 14 şi C.

Organele de poliţie au trecut la urmărirea acestuia, reţinându-l şi stabilindu-i identitatea, în persoana inculpatului CT.

La controlul corporal sumar efectuat asupra inculpatului, în buzunarul drept al gecii, a fost găsit un telefon mobil marca Samsung Corby.

Inculpatul a declarat organelor de poliţie că, în cursul după-amiezii, în jurul orelor 17.30, se afla în spatele complexului Dacia, pe bdul. Tomis, ocazie cu care a observat un copil care avea în mână un telefon mobil. Apropiindu-se de copil, i-a cerut să îi arate telefonul, după care i l-a smuls din mână şi a fugit spre bdul. Tomis. Aici, a scos cartela din telefon şi a aruncat-o, s-a mai plimbat pe bulevard, după care a fost reţinut de patrula de poliţie.

Fiind audiat, minorul BE a arătat că inculpatul i-a smuls telefonul din mână şi a fugit, iar la secţia de poliţie l-a recunoscut şi indicat pe inculpatul CT ca fiind autorul faptei.

Totodată, martorul ocular ST, în vârstă de 9 ani, care se juca cu partea vătămată, a susţinut versiunea acesteia referitoare la săvârşirea faptei de către inculpat.

De asemenea, martorul Sava Gigi, cunoscut de către cei 2 copii ca fiind „tatăl lui Mihăiţă” din cartier, a arătat că, în timp ce îşi parca autoturismul în spatele bl. TS 14 I, l-a auzit pe minor plângând şi, aflând ce se întâmplase, a plecat în urmărirea autorului, în direcţia gangului de lângă reprezentanţa Asirom, fără a reuşi să-l identifice. A mai arătat martorul că verificările au fost preluate de organele de poliţie, alertate de mama minorului.

De menţionat că inculpatul a recunoscut, cu sinceritate, săvârşirea faptei în modalitatea expusă anterior (pe fondul consumului de alcool anterior), împrejurare care se coroborează, în sensul art. 69 C.proc.pen., cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

Faţă de ansamblul cauzei, este aprecierea instanţei că inculpatul a săvârşit fapta expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăţie cerută de legiuitor, intenţia directă, prevăzând şi urmărind rezultatul produs în urma sustragerii bunului, prin exercitarea de violenţe / smulgere asupra unui minor aflat în imposibilitate de a se apăra (însuşirea pe nedrept, în scopul valorificării), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, reţinută în sarcina inculpatului, aceasta constă în activitatea de luare a bunului respectiv, pe nedrept şi fără consimţământul proprietarului, în scopul însuşirii şi folosirii, prin exercitarea de violenţe şi profitând de imposibilitatea de a se apăra a victimei.

Infracţiunea care formează obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul intrării bunului în sfera de stăpânire, folosinţă şi dispoziţie a inculpatului, urmare a violenţei exercitate, moment în care s-a produs şi încălcarea relaţiilor sociale ce vizează proprietatea privată – în principal, şi sănătatea şi integritatea fizică a persoanei – în secundar.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului CT care, la data de 03.11.2010, în jurul orelor 17.15, în timp ce se afla pe aleea din spatele bl. TS 15 I, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorului BE, în vârstă de 8 ani, i-a smuls din mână un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 300 lei, prejudiciul material fiind recuperat prin restituire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen.

Fiind dovedită existenţa faptei, elementele constitutive ale infracţiunii, precum şi săvârşirea acesteia de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanţa va dispune condamnarea acestuia.

La stabilirea şi la aplicarea pedepsei, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, referitoare la infracţiunea în formă consumată, limitele de pedeapsă – închisoare de la 5 ani la 20 ani, la care se aplică reducerea cu o treime, prev. de art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., rezultând limite de la 3 ani şi 4 luni la 15 ani şi 4 luni, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, rezultând din modul de săvârşire, pe timp de seară, în loc public, asupra unei victime minore, creând, astfel, o stare de insecuritate părţii vătămate, aflată în imposibilitate fizică / morală de a se apăra, atât din punctul de vedere al posesiunii bunurilor, cât şi din punctul de vedere al sănătăţii şi integrităţii fizice a acesteia, precum şi persoana infractorului (necunoscut cu antecedente penale, cu domiciliu stabil, cu potenţial de identificare a unui loc de muncă, dar fără ocupaţie şi fără loc de muncă, cercetat pentru o faptă similară în dosarul penal nr. 17168/212/2010 al Judecătoriei Constanţa, asupra victimei SG, de 82 ani).

În condiţiile în care inculpatul nu îşi asuma responsabilitatea propriilor acţiuni, persistând într-o conduită ilicită penală, apreciază că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C.pen., poate fi atins numai prin executare efectivă a unei pedepse, în vederea creării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Ca atare, în baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen. rap. la art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. va condamna inculpatul CT, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 88 C.pen. va scădea din durata pedepsei aplicate prin prezenta durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 03.11.2010 la zi.

În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 350 C.proc.pen., va menţine starea de arest a inculpatului CT.

Pe latura civilă, va lua act că partea vătămată BE, prin reprezentant legal BS şi BC, nu a formulat pretenţii materiale, prejudiciul material fiind recuperat prin restituirea în natură.

Instanţa arată că, deşi pentru minor nu s-au solicitat, de către reprezentantul legal, şi daune morale, este obligată, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 17 alin. 1, 3 C.proc.pen., să se pronunţe asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă nu există constituire de parte civilă. Acest text de lege permite exercitarea din oficiu a acţiunii civile şi face posibilă acordarea de despăgubiri, pentru minori, chiar daca, în fapt, nu s-au solicitat.

Prin fapta săvârşită asupra lui, minorul BE a suferit un prejudiciu nepatrimonial, consecinţă a suferinţelor, traumelor psihice produse. Manoperele exercitate asupra lui, survenite în mod brusc, fără ca minorul să aibă o posibilitate de apărare sau de ripostă faţă de atacul injust şi gratuit, au cauzat, în mod evident, o traumă care se impune a fi compensată prin acordarea de daune morale. Instanţa apreciază, faţă de ansamblul cauzei, că suma de 1.500 lei reprezintă o justă şi o echitabilă reparaţie a prejudiciului moral.

În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obligă inculpatul CT la plata sumei de 1.500 lei către partea civilă BE, prin reprezentant legal BS şi BC, reprezentând daune morale.

Văzând şi prevederile art. 191 alin. 1 C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen. rap. la art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. condamnă inculpatul CT –  la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 88 C.pen. scade din durata pedepsei aplicate prin prezenta durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 03.11.2010 la zi.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C.proc.pen. menţine starea de arest a inculpatului CT.

Ia act că partea vătămată BE, prin reprezentant legal BS şi BC, nu a formulat pretenţii materiale.

În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obligă inculpatul CT la plata sumei de 1.500 lei către partea civilă BE, prin reprezentant legal BS şi BC, reprezentând daune morale.

Conf. art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.12.2010.

Domenii speta

Spete similare