Trafic de persoane şi trafic de minori. Elemente constitutive

Trafic de persoane şi trafic de minori. Elemente constitutive. Retractarea şi nuanţarea declaraţilor date de victime. Obligativitatea judecătorului de a motiva înlăturarea declaraţiilor victimelor date în cursul cercetărilor judecătoreşti.

Faptele inculpaţilor de a fi recrutat trei părţi vătămate din care una minoră, inducându-le în eroare în privinţa scopului deplasării în străinătate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art.12, 13 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.. Dispoziţii procedurale speciale pentru audierea victimei minore.

Atunci când victima traficată retractează sau  nuanţează în cursul cercetării judecătoreşti declaraţiile date în cursul urmăririi penale, judecătorul fondului este obligat să motiveze înlăturarea acestor declaraţii date în faţa sa.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia penală nr.41/A /06 septembrie 2006

Prin sentinţa penală nr.233 din 14 iunie 2006 Tribunalul Hunedoara – secţia penală a condamnat inculpaţii  V.V.C. şi I.R.D.  la pedepse rezultante de 3 ani, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii  prev. şi ped. de art. 12 alin.1şi 2, art.13 alin.2, 3 din Legea 678/2001 modificată şi republicată cu aplic.  prev.art.74 lit. a , 76 lit. a, b Cod penal, 33 lit. a 34 Cod penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Hunedoara a reţinut că inculpaţii, profitând de starea  materială precară a mai multor tinere din Valea Jiului , din oraşul Lupeni, le-au recrutat în perioada  2004 – 2005  sub promisiunea  oferirii unor locuri de muncă în Italia. De recrutarea tinerelor s-a ocupat inculpatul V.V.C., care a suportat toate cheltuielile necesare obţinerii paşapoartelor pentru  3 tinere ( două majore şi una minoră )  precum şi cheltuielile  de deplasare. Ajunse în Italia, cele 3  victime au fost  găzduite de inculpatul I.R.D. care, apoi le-a obligat să practice prostituţia, promisiunea locurilor de muncă decente fiind  în realitate o minciună folosită în scopul câştigării  încrederii tinerelor. Banii obţinuţi de tinere din această activitate au fost însuşiţi de inculpaţi.

Judecătorul fondului, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma disp. art. 1 alin.1 Cod procedură penală, art. 626 Cod procedură penală şi 63 Cod procedură penală a concluzionat că  atitudinea oscilantă a părţilor vătămate s-a datorat presiunilor  exercitate asupra lor de către aparţinătorii inculpaţilor .

Astfel, înlăturând motivat declaraţiile nesincere, s-a reţinut de către judecător vinovăţia inculpaţilor pentru faptele  cu privire la care s-a dispus trimiterea  în judecată.

Sub aspect sancţionator, instanţa la aplicarea pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare a  ţinut seama de lipsa antecedentelor penale, conduita inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunilor, pericolul concret al infracţiunilor comise şi modalitatea de  săvârşire a acestora.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat  apel, în termenul legal prev. de art. 363 Cod procedură penală inculpaţii.

În motivele de apel formulate în scris şi susţinute oral în faţa Curţii de Apel,  inculpaţii  au arătat că nu se  consideră vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost  condamnaţi. Au arătat că au ajutat financiar acele fete fără a pretinde şi obţine nici un avantaj material, la insistenţele lor şi ştiind că provin din familii nevoiaşe. În raport cu aceste motive, inculpaţii apelanţi au solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11pct.2 lit.a, rap. la  art.10 lit. a Cod procedură penală.

Inculpaţii apelanţi au susţinut că latura obiectivă  a infracţiunii de trafic de persoane nu este realizată deoarece  din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ameninţarea, răpirea, frauda ori altă formă de constrângere exercitată asupra victimelor şi nici exercitarea unui abuz de autoritate în cazul victimei minore.

O ultimă critică a hotărârii instanţei de fond a fost cea privitoare la nemotivarea înlăturării de către instanţa de fond a probelor propuse în  apărare  de către inculpaţi.

În raport cu motivele de apel invocate, inculpaţii –apelanţi nu au solicitat probe pentru a fi administrate în faţa instanţei de apel.

Examinând motivele de apel invocate de inculpaţi, prin prisma disp. art. 378 Cod procedură penală, Curtea de Apel Alba - Iulia,  prin decizia penală nr.41/A/06.09.2006 a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate

celor doi inculpaţi în sensul că s-a dat o mai mare eficienţă disp. Art.74, 76 Cod penal şi s-a dispus suspendarea sub supraveghere  a pedepselor aplicate  inculpaţilor şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Răspunzând punctual motivelor de apel invocate, Curtea de Apel Alba- Iulia a reţinut:

Judecătorul instanţei de fond a avut în vedere o stare de fapt corectă confirmată prin  probele dosarului.

Astfel, faptul că cei doi inculpaţi – apelanţi au recrutat cele 3 victime şi le-au  „înlesnit „ plecarea  în Italia, promiţându-le locuri de muncă, ca ospătare şi cameriste s-a  dovedit prin : ( declaraţiile părţilor vătămate care au ajuns să-i  cunoască pe cei doi inculpaţi, una de la alta  şi ştiau că aceştia „ au ajutat „ mai multe fete să plece în Italia. Cei doi inculpaţi sunt  cumnaţi, iar sora inculpatului V.V.C. se află de mai mulţi ani în Italia, la Napoli. În declaraţiile  date în faza de urmărire penală acestea  descriu, în amănunt, faptul că oferta de muncă  a fost făcută de cei 2 inculpaţi apelanţi, aceştia  le-au însoţit la autorităţile competente pentru a obţine paşapoarte, au stabilit data plecării, au „ aranjat „ cine să le aştepte în Italia,unde să fie cazate şi odată ajunse acolo au fost informate că urmează să se prostitueze .

În cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă a prezentat o altă succesiune a faptelor, dar recrutarea  părţilor vătămate şi  transportarea în Italia de către inculpaţi, unde le-au cazat a rezultat din declaraţiile  martorilor  care concordă cu aspectele prezentate de părţile vătămate; procesele verbale de transcriere  a convorbirii telefonice.

În contextul probator precizat, judecătorul instanţei de fond, în mod corect a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi de minori. Probele au  demonstrat că cele trei părţi vătămate ( 2 majore şi o minoră) au fost recrutate sub promisiunea  unor locuri de muncă în Italia, ca ospătăriţe şi cameriste. S-a dovedit  că inculpaţii –apelanţi  au  însoţit părţile vătămate pentru obţinerea actelor , le-au plătit şi asigurat transportul în Italia, le-au aşteptat, respectiv au trimis  persoane de încredere  care să le aştepte la sosire, au oferit  garanţii mamei minorei pentru ca  aceasta să-şi dea consimţământul la plecarea fiicei sale.

În contextul probator anterior menţionat judecătorul fondului a stabilit corect existenţa tuturor condiţiilor pentru tragerea la răspundere  penală a celor doi inculpaţi apelanţi pentru săvârşirea  infracţiunilor reţinute deoarece cele trei părţi vătămate, în momentul recrutării  nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri, astfel că pentru inculpaţii – apelanţi a fost uşor să pună părţile vătămate într-o stare de dependenţă faţă ei. Ajunse în Italia, fără acte şi fără  bani, părţile vătămate nu puteau decât să urmeze  conduita impusă de traficanţi.

Aşa fiind motivul de apel privind  achitarea acestora pentru faptele de trafic de  persoane şi minori s-a dovedit a fi nefondat.

Critica referitoare la nemotivarea de către judecător a înlăturării probelor propuse nu este întemeiată.

Judecătorul fondului a analizat amănunţit  întreaga probaţiune, a arătat expres şi explicit motivele pentru care revenirile părţii vătămate nu sunt justificate, concluzionând în sensul înlăturării acestora.

Curtea de apel, în conformitate cu disp. art.52,72 Cod penal dând eficienţă criteriilor de individualizare a pedepselor şi ţinând seama de  disp. art.86 /1 Cod penal astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006 constată că aplicarea unor pedepse  cu suspendare sub supraveghere şi fixarea unui termen  de încercare  prin aplicarea intervalului maxim  prev. de art.86/2  Cod penal este  în măsură să asigure rolul preventiv şi educativ .

Curtea de apel consideră că izolarea de mediul social petrecută vreme de  11 luni urmată de suspendarea sub supraveghere a pedepselor cu stabilirea unui termen de încercare prin adăugarea intervalului prev. de art.86/2 Cod procedură penală pe durata maximă, răspunde exigenţelor legii penale şi este de natură să asigure realizarea  scopului prevăzut de art.52 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare