Furt Calificat

Prin sentinta penala  nr. 38/14.02.2013, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.4708/290/2012, definitiva prin respingerea recursului declarat de inc. H.C.A., conform dec. pen. nr. 650/30.05.2013 a Curtii de Apel Timisoara s-a dispus: În temeiul art.320/1 C.pr.pen a admis cererea inculpatului D.I.P. În temeiul art. 208 alin 1 C. pen., 209 alin 1 lit. a şi i  C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen., cu aplic. art 3201 alin. 7 C.pr.pen. şi cu aplic art.74 lit a şi 76 lit d C.pen. , s/a dispus condamnarea inculpatului D.I.P., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.81 C.p. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3(trei)ani stabilit in conformitate cu art.82 C.p. În temeiul art.71 alin.5 C.p. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II.In temeiul art.320/1 C.pr.pen a admis cererea inculpatului D.N.C. În temeiul art. 208 alin 1 C. pen., 209 alin 1 lit. a şi i  C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen., aplic. art 3201 alin. 7 C.pr.pen. şi cu aplic art.74 alin2 şi 74 lit d C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.N.C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.81 C.p. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3(trei)ani stabilit in conformitate cu art.82 C.p.  În temeiul art.71 alin.5 C.p. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

III. În temeiul art. 208 alin 1 C. p., 209 alin 1 lit. a şi i  C.p. cu aplic. art. 41 alin 2 C.p. , s-a dispus condamnarea inculpatului H.C.A., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.14 si art.346 C. p.p.raportat la art.1357 şi art.1370 C.civ. au fost admise cererile părţilor  civile  M.I. şi B.A, iar inculpaţii au fost obligaţi în solidar  la plata sumei de  800 lei către partea civilă M.I. şi la plata sumei de  7.000 lei către partea civilă B.A, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, În data de 7 noiembrie 2011, cei trei inculpaţi, la propunerea inculpatului H.C.A., au hotărât şi sustragă bunuri din două garsoniere aflate  în blocul nr. 5, scara 1, de pe Aleea Căminelor din Reşiţa.

Astfel, la data menţionată, cei trei inculpaţi s-au deplasat la apartamentul nr.20 aparţinând părţii vătămate B.A, unde inculpatul H.C.A. a sunat la sonerie pentru a se asigura  că în locuinţa respectivă nu se află nici o persoană, după care a spart becul de pe hol şi a  deschis uşa de la intrare  împingând-o cu umărul şi  lovind-o cu piciorul. Apoi, cei trei,  au pătruns în interior şi au luat diferite bunuri (aragazul, butelia, mai mulţi litri de băuturi alcoolice, o bicicletă, o cutie în care se afla un calorifer electric, un polizor electric, un aparat de sudură, piese auto, unelte precum şi alte bunuri) pe care le-au transportat în garsoniera inculpatului H.C.A., situată  pe aceeaşi scară.  Ulterior, în aceeaşi zi, în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au mers la apartamentul 23 aparţinând părţii vătămate M.I. unde, inculpatul H.C.A, a lovit cu piciorul în uşă care a cedat. Cei trei inculpaţi au pătruns în interior de unde inculpatul  H.C.A a luat butelia, iar inculpatul Dumitru Ioan-Petru a luat televizorul, după care au ieşit. Bunurile sustrase au fost valorificate de  inculpatul H.C.A, iar o parte din băutura alcoolică sustrasă a fost consumată împreună de către cei trei inculpaţi.

Situaţia de fapt expusă a rezultat din coroborarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii. Astfel, din declaraţiile inculpaţilor D. rezultă că, împreună cu  inculpatul H, au pătruns în locuinţele părţilor vătămate de unde au sustras bunurile menţionate mai sus. Săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută, este confirmată şi prin depoziţia martorei L.N.L., administrator al blocului nr. 5 de pe Aleea Căminelor, care a anunţat părţile vătămate în legătură cu spargerea locuinţelor.

În ceea ce priveşte poziţia inculpatului H.C.A de nu recunoaşte participarea sa, în calitate de coautor, la săvârşirea faptelor de furt, instanţa a reţinut că declaraţiile acestui inculpat sunt nesincere şi nu se  coroborează cu restul probelor, cu referire, în special, la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin – Serviciul Criminalistic, care atestă existenţa urmelor papilare aparţinând acestui inculpat în locuinţa părţii vătămate B.A. În legătură cu acest aspect se va reţine, de asemenea, că existenţa urmelor papilare lăsate de inculpat în garsoniera de la nr.20 nu poate fi pusă decât pe seama săvârşirii faptei de furt pentru care este cercetat, având în vedere că, din declaraţiile părţii vătămate, rezultă că, anterior, acest inculpat nu a mai fost niciodată în acea locuinţă.

Totodată, dat fiind că probele administrate au confirmat, fără nici un dubiu, pătrunderea inculpatului H.C.A în locuinţa părţii vătămate B.A şi sustragerea de bunuri, nu există nici un temei rezonabil pentru a se înlătura valoarea probatorie a declaraţiilor celor doi inculpaţi, care au confirmat că şi în locuinţa părţii vătămate M.I., faptele de furt au fost săvârşite tot de către cei trei împreună. Cu privire la data comiterii faptei, aceasta rezultă cu uşurinţă din depoziţia martorei L.N.L. coroborată cu declaraţiile părţilor vătămate.

În drept, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat  prevăzută de art. 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a şi i  C.p.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea inculpaţilor de luare a mai multor bunuri mobile (aragazul, butelia, mai mulţi litri de băuturi alcoolice, o bicicletă, o cutie în care se afla un calorifer electric, un polizor electric, un aparat de sudură, piese auto, unelte) aparţinând părţilor vătămate, fără consimţământul acestora, în scopul însuşirii bunurilor pe nedrept.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a părţilor vătămate în stăpânirea inculpaţilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia părţilor vătămate, în aceea a inculpaţilor a fost consecinţa directă a acţiunii acestora  de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că atitudinea subiectivă a inculpaţilor faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia se caracterizează prin intenţie directă, forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C.p., deoarece a prevăzut şi a urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţilor vătămate.

Instanţa a reţinut şi elementele circumstanţiale prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a şi i C.p., deoarece faptele  au  fost săvârşite prin participarea celor trei inculpaţi împreună şi, în ambele cazuri, acţionându-se prin forţarea uşilor de acces în incintele  celor două garsoniere (efracţie).

De asemenea, instanţa a reţinut forma continuată a infracţiunii, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., întrucât actele materiale care întrunesc conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni (fiecare în parte), au fost săvârşite de aceiaşi inculpaţi, la intervale foarte scurte de timp, respectiv, succesiv, în aceeaşi zi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dedusă din mijloacele folosite de inculpaţi şi modul de operare similar (descris mai sus).

În consecinţă, instanţa a apreciat că s-a făcut dovada existenţei infracţiunii, a săvârşirii acesteia, cu vinovăţie, de către inculpaţi, astfel încât, în temeiul art. 345 alin. 2 din C.p.p., va pronunţa o soluţie de condamnare.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanţa va ţine seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracţiune reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 320 1 al. 7 C.pr.pen, tratamentul sancţionator specific unităţii infracţiunii, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa a constatat ca pot fi reţinute în favoarea inc. D.I.P. şi D.N.C. circumstanţele atenuante prev de art. 74 lit. a C.pen. având în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârşirea faptei, aspect  ce rezultă din fişa de cazier caracterizările privind comportamentul său în societate.

Totodată, având in vedere ca la termenul din data de 06.12.2012, inculpaţii au precizat ca sunt de acord sa beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p., arătând ca recunosc săvârşirea faptelor reţinute in actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, fără a solicita administrarea de probe, instanţa urmează a da deplina eficienta dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p., potrivit cărora, se va pronunţa condamnarea inculpatului, care, in cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege,  limite care, pentru infracţiunea prev de art 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a şi i  C.p. sunt de la 2 ani la 10 ani închisoare.

În ceea ce priveşte inc. H.C.A. instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele prev de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. chiar dacă din fişa de cazier rezultă că  nu a mai fost condamnat înainte de săvârşirea faptei, întrucât acesta a mai fost condamnat ulterior la o pedeapsă cu închisoarea, constatându-se, astfel, că inculpatul nu oferă suficiente garanţii cu privire la buna conduită care să permită o altă individualizare judiciară a pedepsei şi a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins doar prin executarea în regim de detenţie a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală, având în vedere că inculpatul, după comiterea acestei infracţiuni, a continuat să comită alte fapte chiar mai grave.

Sub aspectul laturii civile , instanţa a reţinut că, la termenul de judecată din data de 06.12.2012 partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpaţi. Tot la acelaşi termen de judecată  partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpaţi. Întrucât, în argumentarea soluţiei date pe latură penală s-a reţinut deja că autorii faptelor de furt sunt cei trei inculpaţi, care au acţionat împreună, cu vinovăţie, sustrăgând din patrimoniul părţii civile bunurile enumerate, constatându-se, totodată, că prin aceste fapte s-a cauzat un prejudiciu şi acesta nu a fost reparat, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudiciu şi faptele deduse judecăţii, instanţa urmează să admită acţiunile civile formulate în cauză, fiind îndeplinite toate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1357 C.civ.

În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului, aceasta rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare