Lipsire de libertate

Hotărâre 290 din 23.06.2009


 Pe rol judecarea cauzei Penale  privind pe inculpat T. S. I.  şi pe parte vătămată I. A. M. , martor M. F. , martor D. V. D., martor M. M. O. , martor I. F. O. , martor T. C. O. , având ca obiect lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

Despre mersul dezbaterilor, s-a consemnat în încheierea de şedinţă din data de, când s-au pus concluzii pe fond, dar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când a deliberat şi a pronunţat următoarea sentinţă :

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R din  emis în dosarul nr. şi înregistrat la această instanţă sub nr. din s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T. S. I. , fiul lui S. şi F., născut la data de ....... în com. I., jud. Mureş, dom. în comuna I., nr. ...., jud. Mureş, recidivist, CNP ............., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 194 alin.1 C.p., cu aplic.art. 37 lit.a C.p. şi art. 189 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

În expozitivul rechizitoriului se reţine că partea vătămată I. A. M. , este posesorul unui autoturism marca O C, iar la începutul lunii ianuarie anul curent, într-o seară, în jurul orei 20,00 se deplasa cu autoturismul pe raza comunei S, în maşină aflându-se ca pasageră şi prietena acestuia.

În timpul deplasării, autoturismul condus de partea vătămată a fost depăşit de un alt autoturism, marca B, care s-a stabilit ulterior, că aparţine inculpatului T. S. I. .

Această maşină era condusă de un prieten al inculpatului, iar în autoturism se aflau ca pasageri, inculpatul, învinuitul L. D. şi alte persoane.

După efectuarea depăşirii, autoturismul inculpatului a fost oprit brusc, blocând strada, iar partea vătămată a observat mai mulţi indivizi coborând din maşină.

Partea vătămată a conştientizat faptul că indivizii vor să o agreseze şi a pătruns pe acostamentul drumului, continuându-şi deplasarea. Aceasta a fost urmărită de autoturismul în care se afla inculpatul T. S. I. , până în comuna G, unde a observat porţile deschise la o curte şi a intrat cu maşina, de frică, în curtea unei locuinţe, fără a cunoaşte proprietarul.

Partea vătămată a observat trecând autoturismul inculpatului, a ieşit din curtea respectivă şi s-a întors spre casă, respectiv spre satul T.

În ziua de, partea vătămată I. A. M.  s-a deplasat cu autoturismul său, marca O C, în mun.R, împreună cu martorul M. F. .

În jurul orei 10,30, cei doi au oprit la barul aparţinând SC V SRL, din mun.R, maşina fiind parcată de către partea vătămată în faţa barului.

În bar se mai aflau şi alţi consumatori.

Inculpatul T. S. I. , se afla în mun.R, însoţit de învinuiţii L. D. N.  şi L. D.  şi de martorul L. I. C. , cu autoturismul acestuia din urmă.

Trecând prin dreptul barului mai sus menţionat, inculpatul a observat autoturismul părţii vătămate şi i-a cerut martorului să oprească maşina.

Inculpatul a intrat în local, fiind urmat de cei doi învinuiţi, L. D. N.  şi L. D. . A întrebat cu voce tare cine este proprietarul maşinii ce se afla parcată în faţa barului, deoarece nu o cunoştea pe partea vătămată.

I s-a recomandat părţii vătămate sub numele de L..

Partea vătămată nu îl cunoştea pe inculpat, însă erau de notorietate faptele antisociale comise de inculpat, a cărui poreclă este cunoscută de cetăţenii din com. I şi din localităţile limitrofe, care au aflat că acesta este foarte violent. 

Inculpatul T. S. I.  a acostat-o pe partea vătămată I. A. M. , pe care a constrâns-o prin ameninţări repetate cu acte de violenţă să-i dea suma de 2000 lei.

Inculpatul a invocat în acest scop un temei injust, respectiv, faptul că în urma unui incident în trafic, ce a avut loc cu circa două săptămâni înainte şi în care au fost implicate autovehiculele aparţinând părţii vătămate şi inculpatului, autoturismul acestuia din urmă a fost avariat, iar suma pretinsă reprezintă costul reparaţiei maşinii.

În realitate, nu s-a produs un accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismului proprietatea inculpatului, temeiul invocat de acesta constituind doar un pretext pentru comiterea infracţiunii.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul se referea la incidentul provocat chiar de acesta în cursul lunii ianuarie anul curent, când partea vătămată a fost şicanată şi urmărită în trafic de către inculpatul T. S. I. , incident descris mai sus.

 S-a stabilit totodată, că inculpatul nu a solicitat vreo autorizaţie de reparaţie pentru autoturismul său în cursul acestui an, iar în luna martie anul curent s-a prezentat la un atelier  de reparaţii auto, unde s-a efectuat doar schimbul de ulei şi înlocuirea unui arc, autoturismul neprezentând avarii.

Inculpatul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată, obligând-o să-l însoţească la locuinţa martorului L. C. , din com. I, timp în care i-a cerut acesteia să-şi sune cunoscuţii pentru a face rost de bani, refuzând să o elibereze pe partea vătămată.

Partea vătămată i-a alertat atât pe fratele său I. F. O. , cât şi pe martorul M. F. O. , cărora le-a spus că este sechestrată de inculpat şi le-a cerut să facă rost de suma de bani pretinsă de acesta.

Martorul M. F. O. , a intenţionat să-i plătească inculpatului suma de 200 Euro şi 500 lei, bani pe care-i deţinea în acel moment, pentru a fi eliberată în schimb partea vătămată, însă intervenţia organelor de poliţie sesizate despre comiterea faptelor a făcut ca intenţia martorului să nu fie finalizată.

În jurul orei  13,00, lucrătorii Postului de Poliţie I, sesizaţi de către fratele părţii vătămate, s-au deplasat la locuinţa martorului L. C. , unde se afla sechestrată partea vătămată.

 De asemenea, la faţa locului s-a deplasat şi primarul comunei I., D. V. D., pentru a discuta cu inculpatul T. S. I.  şi a-l convinge să o elibereze pe partea vătămată şi a evita astfel ca evenimentele să degenereze într-un conflict de proporţii, dat fiind faptul că în rândul comunităţii locale, faptele au avut un impact negativ deosebit.

La intervenţia agenţilor de poliţie şi a primarului localităţii, inculpatul a eliberat-o pe partea vătămată, însă a continuat să profereze ameninţări cu acte de violenţă la adresa acesteia şi pretinzând în continuare suma de 2000 lei.

Pe toată durata comiterii faptelor, alături de inculpatul T. S. I.  s-au aflat şi învinuiţii L. D. N.  şi L. D. , care au menţinut starea de constrângere psihică a părţii vătămate, prin ameninţări cu acte de violenţă la adresa acesteia, în acelaşi scop, respectiv, plata sumei pretinse de inculpat.

 Din materialitatea faptelor, rezultă însă, că inculpatul T. S. I.  s-a comportat ca un veritabil lider al grupului, din care au făcut parte şi ceilalţi doi învinuiţi. Astfel, acesta a fost cel care, prin ameninţările proferate la adresa părţii vătămate i-a creat temerea că va fi lovită şi urmărită de inculpat până când îi va fi dată suma de bani pretinsă, precum şi că îi va fi distrusă maşina.

Participaţia celorlalţi doi învinuiţi a constat în menţinerea părţii vătămate în starea de temere creată de  inculpat.

Pentru aceste considerente, faţă de învinuiţii L. D.  şi L. D. N. , se va dispune scoaterea de sub urmărirea penală, întrucât apreciez că scopul pedepsei, în ceea ce-i priveşte pe cei doi învinuiţi, poate fi atins  şi prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ

De asemenea, s-a stabilit că inculpatul a fost cel care a lipsit-o de libertate pe partea vătămată, obligând-o să-l însoţească la locuinţa martorului L. C. , unde i-a luat cheile de la autoturism şi s-a asigurat că aceasta nu poate fugi, aflându-se în permanenţă în apropierea părţii vătămate. Acesta i-a solicitat în mod repetat părţii vătămate să-şi sune cunoscuţii pentru a face rost de suma de bani pretinsă şi chiar i-a impus un interval de timp de o oră pentru a face rost de bani, în caz contrar urmând să pună în practică ameninţările cu acte de violenţă şi cu distrugerea maşinii aparţinând părţii vătămate.

Gravitatea faptelor comise de inculpat, este demonstrată nu numai prin starea de constrângere psihică şi de lipsire a libertăţii în care s-a aflat partea vătămată, ci şi prin modul în care faptele au fost percepute în rândul comunităţilor locale din I şi H.

Astfel, este de notorietate în rândul acestor comunităţi, comportamentul extrem de violent al inculpatului  T. S. I. , zis L., aspect ce a determinat o reacţie promptă în cauză, atât din partea organelor de poliţie, cât şi a primarului comunei I, pentru eliberarea părţii vătămate, fiind conştientizat pericolul concret la care a fost supusă aceasta .

Inculpatul T. S. I.  a suferit mai multe condamnări la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă ( omor, tâlhărie, lipsire de libertate, viol), după cum rezultă din fişa de cazier judiciar de la fila 39 dosar.

Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p.,  în raport cu pedeapsa de 9 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei, acesta fiind liberat condiţionat la data de, având un rest de pedeapsă rămas de executat de 1246 zile.

 Actul de inculpare se bazează pe următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate (f.22 -29); procesul – verbal de constatare a faptei (f. 30-31); declaraţiile inculpatului (f.37- 38 ); declaraţiile învinuiţilor L. D.  şi L. D. N.  (f. 45-48, 52-56); declaraţiile martorilor M. F. , D. V. D. , M. M. O. , I. F. O. , T. C. O. ( f. 58-63, 64-71 ); procesul-verbal de consemnare a declaraţiei martorului audiat sub identitate protejată (f. 77).

În cursul cercetării judecătoreşti a fost admisă proba testimonială fiind audiaţi următorii martori: M. F.  (f. 177), I. F. O.  (f. 178), D. V. D. (f. 179), M. M. O.  (f. 180), T. C. O.  (f. 181), L. C. (f. 199), L. I. C. (f. 200), L. D.  (f. 201), L. D. N. (f. 202).

De asemenea a fost audiat inculpatul (f. 174) şi partea vătămată (f. 175), care nu s-a constituit parte civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

În data de 10 martie 2009, inculpatul a intrat în localul de la ieşirea din R spre G aparţinând SC V SRL, împreună cu L. D. N.  şi L. D.  şi a întrebat cu voce tare cine este proprietarul maşinii ce se afla parcată în faţa barului, deoarece nu o cunoştea pe partea vătămată. Inculpatul a acostat-o pe partea vătămată I. A. M.  şi a ameninţat-o pentru a-i da suma de 2000 lei.

Inculpatul a invocat în acest scop un temei injust, respectiv, faptul că în urma unui incident în trafic, ce a avut loc cu circa două săptămâni înainte şi în care au fost implicate autovehiculele aparţinând părţii vătămate şi inculpatului, autoturismul acestuia din urmă a fost avariat, iar suma pretinsă reprezintă costul reparaţiei maşinii. În realitate, nu s-a produs un accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismului proprietatea inculpatului, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a solicitat vreo autorizaţie de reparaţie pentru autoturismul său în cursul acestui an, iar în luna martie anul curent s-a prezentat la un atelier  de reparaţii auto, unde s-a efectuat doar schimbul de ulei şi înlocuirea unui arc, autoturismul neprezentând avarii datorate vreunui accident de circulaţie, aşa cum rezultă din declaraţia martorului T. C. O.  (f. 181).

Întrucât paretea vătămată nu avea suma respectivă asupra sa, inculpatul a lipsit-o de libertate, obligând-o să-l însoţească la locuinţa martorului L. C., din com. I, timp în care i-a cerut acesteia să-şi sune cunoscuţii pentru a face rost de bani, refuzând să o elibereze pe partea vătămată. 

Partea vătămată i-a alertat atât pe fratele său I. F.-O., cât şi pe martorul M. F.-O., cărora le-a spus că este sechestrată de inculpat şi le-a cerut să facă rost de suma de bani pretinsă de acesta.

Inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorului L. C. cu maşina părţii vătămate, împreună cu martorii M. F.  şi L. D. N.. La locuinţa martorului L. C., partea vătămată s-a deplasat întrucât a fost constrâns de către inculpat şi a parcat autoturismul în curtea martorului. Pentru aproximativ 15 – 20 de minute autoturismul părţii vătămate a fost blocat de autoturismul martorului L. C.. De asemenea se constată faptul că partea vătămată nu îl cunoştea pe martorul L. C. .

La domiciliul martorului L. C.  persoanele prezente au fost servite cu cafea şi alte băuturi de către soţia acestuia, L. C., însă partea vătămată nu a consumat nimic deoarece era ameninţată de către inculpat pentru a-i face rost de suma de 2000 lei. 

În timpul cât a stat la martorul L. C. , partea vătămată a discutat la telefon cu fratele său şi cu vărul său M. M. O.  cărora le-a spus că este reţinut de către inculpat şi trebuie să îi dea suma de 2000 lei.

Partea vătămată a fost lipsită de libertate împotriva voinţei sale aproximativ 1 oră, timp în care a fost ameninţată cu bătaia şi cu moartea.

După aproximativ o oră, la faţa locului s-au deplasat organele de poliţie şi primarul comunei I., acestea fiind alertate de către martorul M. M. O. , iar inculpatul a eliberat-o pe partea vătămată.

Cu privire la declaraţiile martorilor L. C. , L. D.  şi L. D. N. , propuşi de către inculpat, instanţa apreciază că acestea sunt lipsite de sinceritate în ceea ce priveşte împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpat, întrucât ultimii doi chiar au fost cercetaţi în cauză şi li s-a aplicat câte o amendă în cuantum de 1000 lei.

Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p.,  în raport cu pedeapsa de 9 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei, acesta fiind liberat condiţionat la data de, având un rest de pedeapsă rămas de executat de 1246 zile.

În drept, fapta inculpatului T. S. I. , care în ziua de, a acostat-o pe partea vătămată I. A. M. , care se afla în barul aparţinând SC V SRL, din mun.R, pe care a constrâns-o prin ameninţări repetate cu acte de violenţă să-i dea suma de 2000 lei, invocând în acest scop un temei injust,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatului  T. S. I. , care în ziua de 10.03.2009, a acostat-o pe partea vătămată I. A. M. , care se afla în barul aparţinând SC V SRL, din mun. R, pe care a lipsit-o de libertate în mod ilegal, obligând-o să-l însoţească la locuinţa martorului L. C. , din com. I. şi asigurându-se că aceasta nu poate fugi, timp în care i-a cerut acesteia să-şi sune cunoscuţii pentru a face rost de bani, refuzând să o elibereze, fiind necesară intervenţia lucrătorilor de poliţie pentru ca acesta să o elibereze pe partea vătămată,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

În temeiul art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, va condamna inculpatul T. S. I. , fiul lui S. şi F., născut la data de ...... în com. I., cu acelaşi domiciliu, nr. ...., jud. M, recidivist, CNP ............., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, va condamna pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Va constată că infracţiunile reţinute prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului se află în concurs real de infracţiuni, conform art. 33, lit. a Cod penal şi au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37, alin. 1, lit. a Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. b şi 34 alin. 1, lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C.p. va dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei şi în temeiul art. 39, alin. 1 C. p. raportat la art. 34, alin. 1, lit. b C.p. va contopi restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1246 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea şi anume pe cea de 5 ani închisoare.

Prin ordonanţa de reţinere din data de (f. 20), inculpatul a fost reţinut de către organele de urmărire penală pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea penală (f. 8-11) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile. Prin încheirea penală din data de (f. 130-134) s-a menţinut starea de arest a inculpatului, această stare menţinându-se şi prin încheierea din (f. 183-187).

În baza art. 350, alin. 1 Cod procedură penală va menţine starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de la zi.

Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanţa o va aplica inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 72 Cod penal, instanţa va avea în vedere pe de o parte pericolul social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatului, care a mai suferit condamnări în trecut şi nu a recunoscut săvârşirea faptei. De asemenea, conform fişei de cazier judiciar (f. 39), inculpatul T. S. I.  a suferit mai multe condamnări la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă (omor, tâlhărie, lipsire de libertate, viol).

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal.

Va lua act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 360 lei, din care suma de 300 lei provine din faza de urmărire penală, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu care a asigurat apărarea în timpul urmăriri penale se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie în contul Baroului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, condamnă inculpatul T. S. I. , fiul lui S. şi F., născut la data de ........... în com. I....i, cu acelaşi domiciliu, nr. ....., jud. M, recidivist, CNP ......................, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Constată că infracţiunile reţinute prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului se află în concurs real de infracţiuni, conform art. 33, lit. a Cod penal şi au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37, alin. 1, lit. a Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. b şi 34 alin. 1, lit. b Cod penal contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C.p. dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. şi în temeiul art. 39, alin. 1 C. p. raportat la art. 34, alin. 1, lit. b C.p. contopeşte restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1246 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea şi anume pe cea de 5 ani închisoare.

În baza art. 350, alin. 1 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de la zi.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal.

Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 360 lei, din care suma de 300 lei provine din faza de urmărire penală.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu care a asigurat apărarea în timpul urmăriri penale se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie în contul Baroului Mureş.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică azi.