Stabilire program vizitare minor

Sentinţă civilă 11 din 05.01.2009


Dosar 12554/302/2008, sentinţa civilă nr. 11/05.01.2009

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta M. M. M. şi pe pârâtul M. M. în contradictoriu cu  Autoritatea Tutelară, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta, personal şi asistată de avocat cu împuternicire avocaţială la fila 12 din dosar şi pârâtul, personal şi asistat de avocat care depune împuternicirea avocaţială nr. din data de 05.01.2009, lipsind Primăria S. 5 - Autoritatea Tutelară

Apărătorul pârâtului depune la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat de către instanţă apărătorului reclamantei.

Nefiind excepţii de invocat sau cereri prealabile de formulat instanţa acordă cuvântul pe probe.

Apărătorul reclamantei solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, înţelegând să se folosească de înscrisurile depuse deja la dosar.

Apărătorul pârâtului solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială în combaterea susţinerilor prezentate de reclamantă în acţiune.

Apărătorul reclamantei arată că se opune administrării de către pârât a probei cu interogatoriul reclamantei şi a probei testimoniale, faţă de caracterul urgent al cererii. Subliniază că nu se poate face dovada cu martori a unui fapt negativ, anume că nu se interzice vizitarea copilului de către mamă. Precizează că pârâtul înţelege să încalce grav drepturile copilului atât timp cât nu-i permite a menţine legăturile personale cu mama sa.

În replică, apărătorul pârâtului arată că nu se opune ca mama să viziteze copilul, subliniind că, după cum a arătat în întâmpinare, cererea este inadmisibilă pe calea ordonanţei preşedinţiale întrucât nu există nici un fel de urgenţă pt. a se putea susţine promovarea cererii în această procedură.

Având în vedere acordul pârâtului la stabilirea unui program de vizitare a copilului rezultat din căsătorie, apărătorul reclamantei arată că înţelege să-şi modifice acţiunea, solicitând încuviinţarea unui program de vizitare a minorului pe calea dreptului comun. 

Apărătorul pârâtului nu se opune primirii acestei modificări a cererii de chemare în judecată. La solicitarea instanţei propune următorul program de vizitare a copilului de către mamă: o dată pe săptămână de dimineaţa până seara, 1 săptămână din vacanţa de primăvară şi o săptămână din vacanţa de iarnă, o lună în vacanţa de vară. 

Instanţa, văzând acordul părţilor în ceea ce priveşte programul de vizitare a copilului rezultat din căsătorie apreciază că nu se mai impune administrarea vreunui probatoriu în cauză (în afara probei cu înscrisuri) şi, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei solicită să i se încuviinţeze reclamantei să aibă legături cu minorul după următorul program: de vineri seara până duminică după-amiaza, 1 din fiecare vacanţă a copilului şi 1 din sărbători.

În replică apărătorul pârâtului solicită a se încuviinţa la două săptămâni doar o zi din week-end pt. că minorul are lecţii de pregătit pt. ziua de luni.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.12.2008 sub nr. 12554/302/2008, reclamanta M. M. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. M., pentru ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, prin hotărârea ce se va pronunţa şi în contradictoriu cu P. S. 5 - Autoritatea Tutelară , să se încuviinţeze să aibă legături personale cu minorul M. I. R., în prezent încredinţat tatălui său, după cum urmează: prima şi a treia săptămână din lună, de vineri - ora 16.00 până duminica ora 18.00, jumătate din vacanţa de primăvară, o lună şi jumătate din vacanţa de vară, în perioada sărbătorilor de iarnă (un an Crăciunul la mama şi revelionul la tată iar un an invers).

În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 19.06.1998, iar la data de 30.06.2008 a introdus cerere de divorţ la Judecătoria Sector 5 Bucureşti. Prin sentinţa civilă nr. 9199/05.12.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună iar minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare pârâtului, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 250 lei lunar începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorului. A mai arătat reclamanta că, deşi până la pronunţarea sentinţei de divorţ, avea posibilitatea să se ocupe de copil, ulterior pârâtul, nejustificat, nu i-a mai permis să-şi vadă copilul.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 43, 97 C.fam, art.14 şi urm. din Legea nr. 272/2004 şi art. 581-582 C.p.c.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: certificatul de naştere al minorului (f.13) şi minuta întocmită în dosarul nr. 6627/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 8 lei şi 0,30 lei timbru judiciar.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare la termenul de judecată din data de 05.01.2009, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a arătat că în cauză nu este justificată cerinţa urgenţei impusă de art. 581 C.pr.civ. întrucât reclamanta a păstrat o cheie de la fostul apartament conjugal, putând să-l vadă oricând pe minor iar pe de altă parte, nu a cerut acest program de vizitare în acţiunea de divorţ. Pe fondul cauzei a menţionat faptul că nu s-a opus niciodată ca reclamanta să aibă legături cu minorul, să stea cu el, să îl ia din domiciliu, să îi aducă cadouri, dacă copilul dorea acest lucru. A mai arătat pârâtul că a dovedit că are capacitatea fizică şi afectivă de a-şi îndeplini cu responsabilitate datoria de tată, fiind ajutat în acest sens şi de fratele şi cumnata sa, care nu au copii.  A mai precizat pârâtul că reclamanta nu a părăsit domiciliul conjugal forţată de el ci pt. că a dorit să devină o femeie liberă, având în vedere şi relaţia pe care şi-a creat-o în afara căsniciei, situaţiile conflictuale ivindu-se din acest motiv şi nicidecum în prezenţa minorului.

Pârâtul nu şi-a întemeiat întâmpinarea în drept.

Sub aspect probator, instanţa a încuviinţat părţilor şi a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 05.01.2009, în condiţiile art. 132 C.pr.civ. reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul renunţării la valorificarea dreptului în procedura ordonanţei preşedinţiale, solicitând stabilirea programului de vizitare a minorului pe calea dreptului comun.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

 Din fotocopia minutei sentinţei civile nr. 9199/05.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti instanţa constată că părţile au fost căsătorite, căsătoria lor fiind desfăcută la data de 05.12.2008, din culpa comună, cu acest prilej instanţa hotărând încredinţarea minorului I. R. rezultat din căsătorie, spre creştere şi educare pârâtului, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 250 lei lunar începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorului. Hotărârea judecătorească nu are caracter definitiv.

În prezent, copilul M. I. R., în vârstă de 7 ani, rezultat din căsătoria părţilor locuieşte cu pârâtul la domiciliul său din Bucureşti, fiind în îngrijirea directă a acestuia, reclamanta locuind la părinţii săi.

La ultimul termen de judecată pârâtul a arătat că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare a copilului de către mamă, divergenţe existând doar în ceea ce priveşte întinderea acestui program.

În drept, instanţa are în vedere următoarele:

În primul rând, potrivit art. 16 din L.272/2004 copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Numai instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţă şi în doctrină şi se precizează expres în L.272/2004 relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele său, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părinte, transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

La alegerea modalităţii concrete de exercitare a acestuia drept, instanţa urmează să ţină cont doar de interesul copilului, respectiv de vârsta fragedă a acestuia şi, pe cale de consecinţă, de necesitatea relaţionării în continuare cu mama sa, aspect de natură a asigura copilului, din punct de vedere emoţional, depăşirea traumei inerente provocate de despărţirea părinţilor săi. Nu în ultimul rând va avea în vedere instanţa ca minorul să nu îşi schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial şi programul încuviinţat să nu-i afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic cât şi fizic, menţinerea relaţiilor personale cu reclamanta reprezentând un fapt de natură să influenţeze pozitiv buna sa dezvoltare şi echilibrul psihic, raporturile sociale în care va fi implicat şi pregătirea şcolară şi profesională.

Totodată, după cum s-a expus în situaţia de fapt prezentată mai sus, mamei nu-i poate fi imputat un comportament necorespunzător faţă de minor, chiar pârâtul recunoscând, prin întâmpinarea formulată că reclamanta obişnuieşte să vadă minorul dimineaţa când pleacă la serviciu precum şi la întoarcerea de la serviciu, neopunându-se, de altfel, menţinerii relaţiei mamă-copil şi neinvocând vreun motiv pt. care programul de vizitare ar trebui să fie unul restrâns. În ceea ce priveşte programul de week-end instanţa nu îl va limita la o zi, potrivit propunerii pârâtului, motivul invocat de acesta neputând fi luat în considerare, minorul fiind în măsură să îşi pregătească lecţiile pt. ziua de luni şi alături de mama sa nu numai de tată, neinvocându-se faptul că mama ar fi incapabilă să susţină pregătirea lecţiilor împreună cu fiul său.

 Instanţa va mai avea în vedere şi faptul că în considerarea interesului superior al minorului este necesar ca programul de vizitare să se desfăşoare într-un cadru firesc şi netensionat, ceea ce presupune posibilitatea luării copilului de la domiciliu de către reclamantă (desigur cu obligaţia readucerii la sfârşitul programului).

Având în vedere prevederile legale enunţate mai sus precum şi cele reţinute în fapt, instanţa va încuviinţa cererea reclamantei în sensul de a avea legături personale cu minorul, urmând a stabili un program de vizitare care să satisfacă atât nevoia reclamantei de a contribui la creşterea şi educarea fiului său cât şi interesul acestuia de a menţine o legătură constantă cu mama sa, după cum urmează: primul şi al treilea week-end din lună, începând de vineri de la ora 18 şi până duminică la ora 16, o lună în vacanţa de vară, o jumătate din vacanţa de primăvară, în anii impari perioada 22-27.12 iar în anii pari perioada 28.12 - 03.01, cu dreptul de a lua minorul de la domiciliu şi obligaţia de a-l readuce la domiciliu la finalul programului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta M. M.D., cu împotriva pârâtului M. M., şi în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ.Încuviinţează  ca reclamanta să aibă legături personale cu fiul său, M. I. R., după următorul program: primul şi al treilea week-end din lună, începând de vineri de la ora 1800 şi până duminică la ora 1600, o lună în vacanţa de vară, o jumătate din vacanţa de primăvară, în anii impari perioada 22-27.12 iar în anii pari perioada 28.12 - 03.01, cu dreptul de a lua minorul de la domiciliu şi obligaţia de a-l readuce la domiciliu la finalul programului

Cu apel în 15 de zile de la comunicare.