Ordin de protecţie neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate

Prin sentinţa civilă nr.275/21.06.2013 pronunţată în dosar nr.635/250/2013, Judecătoria Lipova a respins cererea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., pentru emitere ordin de protecţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2013 reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., a solicitat emiterea unui ordin de protecţie, solicitând obligarea pârâtului, fostul soţ al reclamantei, să păstreze distanţa minimă de 100 m faţă de reclamantă şi fiul său, în temeiul disp.art.23 litera d din Legea nr.217/2003 aşa cum a fost modificată şi completată în anul 2012, obligarea pârâtului de a nu se deplasa/de a nu se afla pe următoarele străzi din oraşul L.: strada N. T., strada A. V., strada Ş.M., străzi pe care reclamanta şi fiul său îşi au domiciliul sau le frecventează, fie în scopul de a ajunge la serviciu, fie în scopul de a ajunge la grădiniţă, în temeiul art.23 litera e din aceeaşi lege, obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică în temeiul art.23 al.3 din legea specială, pe durata maximă legală a ordinului, respectiv de 6 luni de la emiterea ordinului.

Solicită ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen, în temeiul art.29 din legea antemenţionată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că părţile au fost căsătorite, iar din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minorul R. D., născut la data de 2.08.2008.

Arată că minorul s-a aflat într-o stare psihică ce a necesitat consult medical de urgenţă, diagnosticare şi apoi tratament, iar grija şi preocuparea reclamantei este absolut în direcţia unei bune dezvoltări fizice şi psihice a copilului.

Arată că hotărârea de divorţ este definitivă în ceea ce priveşte capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, iar pârâtul pune permanent în pericol dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, prin caracterul său agresiv, şi al consumului de băuturi alcoolice, acesta fiind raliat în concubinaj cu o femeie care a abuzat emoţional de copil, cerându-i copilului să o numească „mamă”.

Învederează că pericolul pe care îl exercită asupra minorului şi a reclamantei este extrem de grav, aspect pe care reclamanta l-a sesizat şi anterior în faţa autorităţilor, însă în prezent agresivitatea pe care o manifestă pârâtul, îl face pe copil să se teamă, îl face impulsiv şi neliniştit atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii.

Arată că starea  minorului este cauzată de pârât, care l-a bătut pe copil, iar în prezent, după ce s-a emis ordonanţă preşedinţială şi a fost pusă în executare în cadrul dosarului execuţional nr.41/2012 al BEJ R.G., îl caută în continuare pe copil la grădiniţa pe care o frecventează, unde pârâtul s-a prezentat în stare avansată de ebrietate şi a făcut scandal public.

Faptul că minorul a fost bătut, este dovedit cu certificatul medico-legal nr.794/21.09.2012 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad.

Arată că la data de 14.05.2013, pârâtul s-a dus la grădiniţă şi s-a purtat ameninţător, supunându-l pe minor unui şoc, iar la data de 16.05.2013 reclamanta l-a dus pe minor la o consultaţie la psihiatru, ocazie cu care copilul a declarat că a fost bătut de tată şi că acesta i-a spus că mama a murit.

La  un consult anterior la un specialist N.P.I. i s-a explicat reclamantei că minorul nu are voie să stea într-un mediu necorespunzător nici măcar o zi şi că fiecare manifestare necorespunzătoare pe care o vede, are consecinţe grave asupra psihicului lui, minorul aflându-se în prezent sub tratament medicamentos.

Apreciază că cererea trebuie analizată atât prin prisma pericolului pe care pârâtul îl are asupra psihicului minorului dar şi prin prisma pericolului asupra fizicului minorului, iar prezentul demers judiciar l-a demarat pentru înlăturarea stării de pericol.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat repingerea cererii de emitere a unui ordin de protecţie ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamanta, fosta sa soţie, solicită emiterea unui ordin de protecţie în raport cu persoana pârâtului, întemeindu-se pe prevederile Legii nr.217/2003 modificată.

Apreciază că această cerere, reprezintă fără echivoc, o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, cu deducerea în justiţie a unei stări de fapt fără corespondent în realitate, după cum urmează:

Cu toate că în conţinutul cererii se face menţiunea caracterului definitiv al hotărârii de divorţ sub aspectul desfacerii căsătoriei, în mod deliberat apreciază pârâtul, nu se face o subliniere adecvată a momentului judiciar în care părţile se află, respectiv reclamanta din prezenta cauză are calitatea de recurent-reclamant în dosarul nr.---- pendinte în faţa Curţii de Apel Timişoara, recursul reclamantei poartă asupra modalităţii şi structurii de desfăşurare a programului de legături personale acordat de Judecătoria Lipova prin sentinţa civilă nr.1052/20.11.2012 menţinută de Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.87/A/07.09.2012.

Apreciază că prezenta cerere de emitere a unui ordin de protecţie are un prim scop real, preconstituirea de probe potenţial a fi prezentate instanţei de recurs în argumentarea solicitării privind modificarea modalităţii de desfăşurare a programului de legături personale cu minorul.

De asemenea, în aria scopului real care a determinat promovarea prezentei cereri este dezamorsarea consecinţelor unui incident petrecut la data de 14.05.2013 la sediul grădiniţei cu orar prelungit din localitatea L., grădiniţă frecventatră de minor, incident constând în comportament abuziv, atitudine de desconsiderare faţă de pârât, menită de a interzice în totalitate posibilitatea pârâtului prezent la sediul grădiniţei la ora 9,00, de a se interesa de situaţia fiului său, de a-l vedea fără a influenţa într-un anume fel programul său şi de a-i oferi cadoul pârâtului constând în dulciuri şi jucării.

Atitudinea personalului grădiniţei care la data de 14.05.2013 l-a determinat  să se deplaseze imediat la Arad la sediul I.Ş.J. Arad, unde negăsind la sediul instituţiei pe inspectorul şcolar competent pe segmentul preşcolar, a luat legătura telefonic cu doamna inspector Ş. E., pârâtul solicitând a se face verificări imediate la sediul grădiniţei.

În urma verificărilor efectuate, doamna directoare a grădiniţei Ş. V., a informat-o pe doamna inspector şcolar că deţine o hotărâre judecătorească care îi interzice pârâtului orice modalitate de acces în raport cu fiul său.

Deîndată, doamna directoare l-a chemat pe pârât la sediul grădiniţei pentru o discuţie directă care a avut loc în biroul său, discuţie care a însemnat de fapt, rugămintea doamnei directoare să nu îi facă neplăceri pentru că de fapt nu deţine nicio hotărâre judecătorească.

Ca urmare a acestei situaţii, pârâtul a solicitat punctual, atente verificări din partea I.Ş.J.Arad la sediul grădiniţei, comunicând acestei instituţii hotărârile judecătoreşti pronunţate până în prezent, prin care se dispune şi se menţine exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi şi stabilirea unui program precis de legături personale cu minorul pentru pârât.

Arată că situaţia anterior expusă a fost cea care a declanşat necesitatea promovării prezentei cereri de emitere a unui ordin de protecţie pentru a aduce o notă de legalitate şi justificare a comportamentului abuziv avut de către personalul grădiniţei şi a atenua într-o oarecare măsură dezinformarea gravă pe care doamna directoare a grădiniţei a făcut-o cu ocazia verificării exercitate de către inspectoratul şcolar.

Pentru a aprecia instanţa măsura gravă în care reclamanta distorsionează realitatea, solicită a se avea în vedere aspectul, că la data de 14.05.2013 pârâtul a condus autoturismul proprietatea sa personală din localitatea C. în localitatea L., apoi ca urmare a abuzurilor exercitate asupra sa de către personalul grădiniţei, a efectuat deplasarea conducând autoturismul de la L. la A. la sediul I.Ş.J.Arad., apoi a condus autoturismul de la A. la L., apoi la C., apreciind că o persoană aflată într-o stare avansată de ebrietate, aşa cum susţine reclamanta că s-ar fi aflat pârâtul, nu putea să conducă un autoturism pe un asemenea traseu.

În ce priveşte referirea reclamantei cu privire la faptul că minorul va fi luat de lângă ea şi va fi dus la pârât şi concubină, acest motiv este fără echivoc scopul real de preconstituire a obţinerii unui act care potenţial ar putea fi prezentat ca înscris în faza de jurisdicţie a recursului  în sprijinul motivelor de recurs.

Pe lângă acest real scop urmărit, susţinerile nu au o bază reală, ele se configurează într-o zonă care excede oricărui control, rezultând din relaţia directă mamă-copil, diagnosticul medical invocat, respectiv tulburarea anxioasă a copilului, se poate datora condiţiilor în care copilul creşte în prezent dar este cu totul absurd a relaţiona această tulburare cu atitudinea cooperantă a minorului în vârstă de 4 ani cu medicul său pentru determinarea motivelor anxietăţii sale.

Se subliniază în motivarea cererii faptul că minorul ar fi fost bătut, invocându-se aspectul aşa-ziselor vătămări, consecinţă a unei agresiuni, sunt evidenţiate de un certificat medico-legal emis la data de 21.09.2012 în condiţiile în care copilul a fost luat într-o stare perfectă de sănătate sub raport de integritate fizică şi psihică, de la domiciliul pârâtului şi al părinţilor săi, la data de 17.09.2012, iar în situaţia în care reclamanta ar fi sesizat la momentul luării copilului de la domiciliul pârâtului existenţa reală a unor asemenea vătămări, este ilogică atitudinea reclamantei de a mai fi aşteptat încă 5 zile până la prezentarea minorului în faţa medicului.Apreciază că în aceste 5 zile, numai reclamanta ar putea povesti ce anume s-a întâmplat  cu minorul la domiciliul acesteia, stabilirea reclamantei la domiciliul părinţilor săi împreună cu minorul nu a fost una agreată într-un spaţiu restrâns de 2 camere şi bucătărie, acolo locuind părinţii reclamantei, fratele acesteia despre care pârâtul nu cunoaşte dacă se mai află în cursul unei relaţii  şi reclamanta cu minorul, ceea ce a generat o incomoditate evidentă.

Un alt motiv căruia i se conferă prin cererea prezentă o finalitate cu interpretare în defavoarea pârâtului, este aceea că minorul ar fi primit din partea medicului de specialitate recomandarea de a nu sta într-un mediu necorespunzător, cu manifestări necorespunzătoare, care ar putea avea consecinţe grave asupra psihicului lui, pârâtul apreciind că medicul de specialitate nu se poate referi decât la condiţiile curente de mediu care îi sunt acordate minorului, aceste condiţii sunt cele oferite în prezent de către reclamantă, în limita posibilităţilor conferite de spaţiul locativ care aparţine părinţilor săi şi strict dependent de modalitatea în care părinţii şi fratele reclamantei înţeleg să confere prin comportamentul lor în faţa minorului, un mediu echilibrant pentru creştere şi educaţie. Medicul care a dat această recomandare, nu avea posibilitatea concretă de a se referi la pârât, deoarece pârâtul nu a fost chemat în faţa medicului de specialitate, nu a fost intervievat asupra condiţiilor pe care pârâtul la poate oferi copilului minor, iar dacă medicul a ajuns să îşi formeze o concluzie în abstract, aceasta se datorează relatărilor caracterizate de o totală rea-credinţă cu privire la pârât făcute de către reclamantă, în faţa medicului.

Apreciază că în această situaţie, aceste recomandări medicale nu îi pot fi opozabile, neputând duce la argumentarea modificării programului de legături personale cu minorul sub aspectul modalităţii, în mod evident acesta fiind scopul tuturor demersurilor  extrajudiciare şi judiciare prin prezenta cerere promovată de către  reclamantă.

Arată că reclamanta solicită instanţei să analizeze prezenta cerere prin prisma pericolului pe care pârâtul îl determină asupra psihicului minorului cât şi asupra fizicului minorului, iar unei asemenea afirmaţii, pârâtul nu poate răspunde  decât că în mod evident lipseşte expertiza cuvintelor folosite şi o absenţă totală de apreciere a consecinţelor care pot să rezulte din astfel de afirmaţii, dar care nu vor putea fi reţinut nici un moment de către instanţă.

Reclamanta fără a da explicaţii cuvenite, motivează solicitarea emiterii ordinului şi raportat la propria persoană pentru că pârâtul ar tulbura grav echilibrul întregii familii  deoarece reclamanta este nevoită să plece de la serviciu dacă copilului  i se întâmplă ceva, pârâtul neînţelegând în ce constă pericolul, despre ce tulburare gravă efectiv poate fi vorba, iar de echilibrul întregii familii nu înţelege la ce se referă, deoarece reclamanta de bună voie a hotărât să se întoarcă în casa părinţilor săi, hotărând astfel ca ei să nu mai fie o familie.

Se arată că minorul care nu a avut nicio problemă de sănătate până la plecarea de la domiciliul pârâtului, de la naştere în luna august 2008 şi până în septembrie 2012, când a plecat la domiciliul părinţilor reclamantei, ar avea nevoie în prezent de îngrijiri speciale.

Inserarea generică a motivelor cererii prezente care vizează plângeri penale şi rezervarea dreptului formulării şi altor cereri la organele cu activitate jurisdicţională, nefiind nominalizate, le conferă finalitatea de a impresiona instanţa aspura amplorii şi gravităţii situaţiei, pârâtul neputând formula un punct de vedere, datorită caracterului generic al afirmaţiilor urmând ca la momentul la care se vor putea confrunta punctual cu aceste noi demersuri, să formuleze apărarea în consecinţă.

Solicită a se avea în vedere faptul că la prezenta cerere se anexează acte medicale care pârâtului nu i-au fost comunicate, ceea ce îl determină să aprecieze că sunt aceleaşi acte precum cele depuse în faţa instanţei de fond în procesul de divorţ, aceste acte fiind cenzurate de către instanţă şi se găsesc în considerentele sentinţei civile nr.1052/2012, ceea ce nu permite o reapreciere a acestor acte în circumstanţierea lor ca dovezi la prezenta cerere pentru a ajunge la o soluţie diametral opusă cu dispoziţiile sentinţei civile deja pronunţate de către instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1052/22.11.2012 pronunţată în dosar nr. 997/250/2012 al Judecătoriei Lipova s-a desfăcut căsătoria dintre reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., din vina pârâtului.

S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta.

După divorţ reclamanta şi-a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de „P”.

S-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului R.D., născut la data de 02.08.2008 în Arad, să se facă în comun de ambii părinţi.

S-a stabilit domiciliul minorului la reclamantă, în localitatea L, str. Ş.M.,  judeţul  Arad.

A fost obligat pârâtul să plătească minorului o pensie de întreţinere în sumă de 175 lei lunar, începând cu data de 23.07.2012, până la majoratul minorului sau noi dispoziţii, urmând ca fiecare dintre părinţi să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorului.

S-a stabilit ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima şi a treia săptămână a lunii de sâmbătă de la ora 12:00 până duminică la ora 18:00 la domiciliul pârâtului, în perioada vacanţei de vară o lună, luna august la domiciliul pârâtului, sărbătorile religioase ortodoxe anual, alternativ, Crăciun 2012 la pârât, Paşti 2013 la pârât, Crăciun 2013 la reclamantă, Paşti 2014 la reclamantă, Crăciun 2014 la pârât şi la fel în continuare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate,  în sensul stabilirii în favoarea pârâtului a dreptului de a avea legături personale cu minorul conform următorului program: în prima şi a treia sâmbătă din lună la domiciliul său timp de 3 ore.

Prin decizia civilă nr.87/7.03.2013 a Tribunalului Arad s-a respins apelul declarat de reclamanta R.C., împotriva sentinţei civile antemenţionate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, fără a se cunoaşte soluţia, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Timişoara, fiind stabilit termen în luna septembrie 2013.

La data de 17.09.2012 în dosarul execuţional nr.41/2012 Birou executor judecătoresc R.C., pârâtul a fost somat să se conformeze dispozitivului sentinţei civile nr.760/21.08.2012 pronunţată de Judecătoria Lipova, în dosar nr.1038/250/2012, prin care a fost stabilit domiciliul minorului R.D. la domiciliul reclamantei, mama sa, din L,str.Ş.M., jud.Arad, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr.997/250/2012.

Din certificatul  medico-legal nr.794/A2 din 21.09.2012 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, s-a constatat că minorul a prezentat următoarele leziuni traumatice: frontal anterior latero-median dreapta placard excoriat acoperit cu crustă hematică de culoare brună, cu dimensiuni de 1,5/1,5 cm, parieto-occipital dreapta, placard excoriat acoperit cu crustă hematică de culoare brună, cu dimensiuni 1.5/1 cm, braţ dreapta, 1/3 medie, faţa anterioară, echimoză de culoare galben-verzuie cu dimensiuni de 2/2,5 cm, coapsă dreapta, faţa externă, treime superioară,placard excoriat acoperit cu crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 3/3,5 cm, genunchi drept, faţa anterioară, placard excoriat acoperit cu crustă brună hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 2/3 cm, gambă dreaptă, faţa anterioară, treime medie, placard excoriat acoperit de crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 5/2 cm, genunchi stâng, faţa anterioară, placard excoriat acoperit cu crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimeniuni de 1,5/3 cm, prezentând şi cicatrici vechi pe braţul drept, antebraţul stâng, a căror vechime nu poate fi precizată, concluzionându-se că au o vechime de 4-7 zile faţă de data examinării medico-legale ( adică 21.09.2012) şi necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.

La data de 12.03.2013 reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru infracţiunea de abandon de familie prev. de art.305 Cod penal.

De asemenea, din înscrisul de  la f 54 rezultă că reclamanta a formulat trei reclamaţii la Poliţia oraş Lipova împotriva pârâtului, dintre care două au fost soluţionate, iar cea cu nr.131653/14.05.2013 care se referă la un scandal provocat de pârât la grădiniţa unde este înscris fiul părţilor, se află în lucru.

Din înscrisurile medicale de la f 14-23, rezultă că minorul R.D. suferă de anumite afecţiuni psihice, respectiv tulburări afective f 20, tulburări  anxioase f 21, fiindu-i prescris tratament cu F., C.,  ş.a.

Din adeverinţa emisă de medicul dr.G. A. la data de 11.10.2012, rezultă că de la naştere până în luna august 2012, nu iese în evidenţă cu boli cronice sau neurologice.

Din adeverinţa de la f 57 rezultă că minorul a fost înscris în anul şcolar 2012-2013 la grădiniţa cu program prelungit L., grupa mijlocie.

Din depoziţia martorei T.M. rezultă că la data de 7.03.2013 pârâtul şi mama sa au fost la grădiniţă şi au făcut scandal, la fel şi în data de 13.05.2013,  a sunat-o directoarea pe reclamantă să meargă la grădiniţă deoarece pârâtul şi mama sa fac scandal la grădiniţă, spunând că s-au speriat copiii, rezultând din depoziţia aceluiaşi martor că pârâtul a mers la grădiniţă de mai multe ori să facă scandal.

Din depoziţia martorului R.V. mama pârâtului, rezultă că a fost pârâtul la domiciliul reclamantei, să vadă minorul dar nu a fost primit.

Din depoziţia martorului C.D. care a fost împreună cu pârâtul la grădiniţă să-şi viziteze copilul, dar care a aşteptat afară, rezultă că reclamanta a venit cu un taxi şi l-a luat pe copil de la grădiniţă.

Din depoziţia martorilor V.E., educatoarea minorului şi Ş.V., directoarea grădiniţei, nu rezultă că pârâtul ar fi făcut scandal la grădiniţă, ci doar faptul că a solicitat să-şi vadă copilul, în luna decembrie 2012, când pârâtul a venit să-şi vadă copilul,  iniţial minorul a avut o reţinere spunând ”nu vin cu tine” , apoi a rămas cu tatăl său şi au discutat, minorul nemaiavând nicio reţinere.

Referitor la incidentul din 13-14.05.2013 când a venit pârâtul să-şi vadă copilul la grădiniţă, minorul a manifestat reţinere, pârâtul fiind invitat să părăsească încăperea, pârâtul s-a conformat, creându-se o stare miniconflictuală faţă de ceilalţi copii.

După incidentul din luna mai, minorul nu a mai fost dus la grădiniţă de către reclamantă.

Instanţa a înlăturat depoziţia martorei T.M. sub aspectul că pârâtul a făcut scandal la grădiniţă, declaraţia acesteia necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţii de martor.

Instanţa a pus în discuţia părţilor ascultarea minorului, încuviinţând solicitarea reprezentantei reclamantei ca minorul să fie ascultat în prezenţa unui psiholog, faţă de vârsta fragedă a minorului.

La data de 21.06.2013, în Camera de consiliu, a fost evaluat minorul R.D. de către psihologul C.C.V., desemnat de către D.G.A.S.P.C. Arad.

Din înscrisul emis de către Biroul de evaluare şi consiliere psihologică din cadrul D.G.A.S.P.C. Arad rezultă că datorită timpului scurt şi mediului total inadecvat în care a avut loc ascultarea minorului, nu s-a  putut realiza un raport de specialitate, recomandându-se menţinerea unei legături constante cu ambii părinţi. 

Având în vedere această stare de fapt, instanţa, în baza art. 23 alin.1, 3 din Legea 217/2003 a  respins cererea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., pentru emitere ordin de protecţie, văzând că reclamanta nu a dovedit existenţa unor acte de violenţă din partea pârâtului, certificatul medico-legal fiind emis în luna septembrie 2012 şi folosit şi la procesul de divorţ, după cum rezultă din sentinţa civilă nr.1052/20.11.2012 a Judecătoriei Lipova, neexistând probe şi neexistând certitudinea că minorul a fost agresat de tatăl său,  cu atât mai puţin existenţa pericolului, faptul că în considerentele sentinţei de divorţ rezultă că pârâtul a agresat-o fizic şi verbal pe reclamantă nu are relevanţă în această cauză, aceste motive ducând la destrămarea relaţiilor conjugale dintre părţi, respectiv divorţul şi la desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, în prezent părţile nemaicoabitând împreună, părţile locuind în localităţi diferite, iar de la separarea în fapt a părţilor nu există alte probe care să indice acte de violenţă din partea pârâtului, astfel, ordinul de protecţie, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat decât în baza unor probe solide de existenţă a unor acte de violenţă fizică, psihologică sau de altă natură, instituţia ordinului de protecţie reglementată prin Legea nr.25/2012 având o natură exhaustivă de drepturi, negăsindu-şi aplicabilitatea decât în condiţiile dovedirii necesităţii măsurii solicitate.

Împotriva sentinţei antemenţionate a formulat recurs reclamanta P.C..

 Prin  Decizia civilă nr.980/17.07.2013 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost respins recursul formulat de reclamanta P.C..

Domenii speta

Spete similare