Cerere în anulare

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5877 din 02.12.2010 - cerere în anulare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată  următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea xxîmpotriva debitorului xx, acesta fiind somat ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii să plătească creditoarei suma de 503,69 lei, contravaloare rate neachitate, suma de 555,1 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, s-a respins ca nefondată cererea creditoarei de acordare a penalităţilor în continuare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în baza contractului nr. 2662/09.05.2006, creditoarea s-a obligat să livreze debitorului rovignete, acesta din urmă obligându-se să achite contravaloarea lor în 4 rate trimestriale, precum şi să respecte celelalte clauze contractuale. De asemenea, instanţa a apreciat că reclamanta - creditoare are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001.

Totodată, în contractul încheiat între părţi, au fost inserate clauze care stipulează obligaţia debitorului de a plăti penalităţi de întârziere în cazul neachitării la termen a contravalorii produselor livrate de 0,15 % zi de întârziere - art. 3 pct. 1.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că, în speţă, creditoarea a făcut dovada existenţei a unei creanţe certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitorului, în condiţiile impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, astfel încât a admis în parte acţiunea şi l-a somat pe debitorul xx ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei xx sumele menţionate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, debitorul a formulat la data de 06.04.2010 (data înregistrării cererii), în termenul legal de 10 zile faţă de data comunicării sentinţei (30.03.2010), cerere în anulare, înregistrată pe rolul  acestei instanţe sub nr. 3104/279/2010.

Reclamantul a solicitat anularea sentinţei civile  nr. xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx.

În motivarea cererii în anulare, legal timbrată, debitorul a arătat că a fost constrâns să semneze contractul în vederea achiziţionării de roviniete cu creditoarea de vreme ce a depus acte prin care a dovedit că este apicultor, fapt ce atrage scutirea de la plata achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în conformitate cu disp. Legii nr. 89/1998. În plus, somaţia priveşte un alt autovehicul, respectiv cu nr. de înmatriculare xx.

Reclamantul a mai arătat că respectiva creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă de vreme ce contractul încheiat între cele două părţi are caracter sinalagmatic, iar creditoarea avea obligaţia de a elibera roviniete concomitent cu plata de către beneficiar a tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale.

Prin urmare, se impune administrarea unui probatoriu complex, pe calea dreptului comun, care să lămurească inclusiv dacă şi creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale corelative.

În drept, s-au invocat disp. OG nr. 5/2001.

În dovedire, reclamantul – debitor a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, jurisprudenţă.

Creditoarea a formulat întâmpinare la data de 04.06.2010, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, arătând că debitul solicitat de aceasta, derivând din contractul legal încheiat între părţi, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. A adăugat că rezilierea contractului nu poate opera decât pentru viitor, doar în cazul respectării dispoziţiilor art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002 şi ale art. 1 alin. 10 din contract. Referitor la disp. Legii nr. 89/1998, debitorul nu a adus la cunoştinţă pârâtei obiectul activităţii sale şi nu a solicitat modificarea contractului în temeiul dispoziţiilor mai favorabile; în consecinţă, dispoziţiile legale invocate de debitor nu pot fi imputate pârâtei.

În drept, s-au invocat disp. Codului de procedură civilă, ale OG nr. 5/2001, precum şi ale OG nr. 15/2002.

În baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat, pentru părţile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând ordonanţa privind somaţia de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de debitorul xx pentru următoarele considerente:

Procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, este o procedură specială având drept scop realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.

Analizând normele legii speciale, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât, prin cererea de somaţie de plată, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.

Având în vedere şi prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în fata sa.

Întrucât analiza realizată de instanţă este limitată la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, nici debitorul nu poate formula apărări prin întâmpinare decât în aceleaşi limite, având conferită prin lege posibilitatea invocării oricăror apărări de fond prin cererea în anulare.

Prin prisma celor arătate, instanţa constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de debitor în sensul că debitul nu îi incumbă, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 89/1998 (ulterioare încheierii contractului – intrate în vigoare la data de 06.11.2006), respectiv a activităţii sale de apicultor deoarece nu a făcut dovada încunoştinţării pârâtei cu privire la această din urmă împrejurare de fapt pentru a beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.

În plus, instanţa constată că nici ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 101/2007 (la data de 28.04.2007, conform art. 78 din Constituţie), nu pot fi anulate ratele scadente anterioare deoarece s-ar nega caracterul obligatoriu al dispoziţiilor contractuale, referitoare la scadenţa ratelor neachitate înainte de aplicarea acestui act normativ – rata a treia şi a patra (08.11.2006, respectiv 08.02.2007), respectiv caracterul neretroactiv al legii civile (art. 15 alin. 2 din Constituţie).

Astfel, rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse pretenţiile succesive care au devenit scadente anterior rezilierii, momentul de raportare fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 101/19.04.2007 – 28.04.2007.

De asemenea, instanţa apreciază că nici argumentele invocate de către reclamant în cererea în anulare nu corespund realităţii juridice generate de contractul încheiat între părţi. Astfel, într-adevăr contractul este sinalagmatic şi presupune obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor dar, în acelaşi timp, instituie o anumite ordine firească, logică a obligaţiilor celor doi contractanţi: chiar art. 2 pct. 1, 2, 3 şi 8 din contractul nr. 2662/09.05.2006 prevede că autoritatea publică va emite factura şi va completa rubricile din rovinieta-talon după ce, în prealabil, beneficiarul va face plata fiecărei rate sacdente.

Exceptio non adimpleti contractus (excepţia de neexecutare), ce reprezintă dreptul oricărei părţi dintr-un contract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii, nu este aplicabilă în cauză de vreme ce obligaţia corelativă a pârâtei-creditoare nu este exigibilă, executarea ei fiind împiedicată prin fapta debitorului care nu a achitat contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Astfel, excepţia de neexecutare nu poate fi invocată în cazul de faţă, în care obligaţia corelativă a creditoarei este afectată de o condiţie, respectiv plata tarifului contractual de către beneficiar, mai ales că natura contractului impune o ordine anume în executarea obligaţiilor corelative.

În plus, simpla eroare materială făcută de către pârâta – creditoare cu privire la nr. de înmatriculare al autovehiculului în litigiu nu atrage exonerarea de răspundere a debitorului de vreme ce obligaţiile sale de plată rezultă în mod cert din contractul nr. 2662/09.05.2006 care fac referire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare xx.

Astfel, instanţa de fond care a emis ordonanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de legea specială în mod corect, raportându-se la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, rezultând din contractul semnat de debitor, iar apărările formulate de acesta din urmă prin prezenta cerere în anulare nu sunt fondate.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de admitere în parte a cererii creditoarei, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de reclamantul – debitor xx în contradictoriu cu pârâta – creditoare xx.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5877 din 02.12.2010 - cerere în anulare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată  următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea xxîmpotriva debitorului xx, acesta fiind somat ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii să plătească creditoarei suma de 503,69 lei, contravaloare rate neachitate, suma de 555,1 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, s-a respins ca nefondată cererea creditoarei de acordare a penalităţilor în continuare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în baza contractului nr. 2662/09.05.2006, creditoarea s-a obligat să livreze debitorului rovignete, acesta din urmă obligându-se să achite contravaloarea lor în 4 rate trimestriale, precum şi să respecte celelalte clauze contractuale. De asemenea, instanţa a apreciat că reclamanta - creditoare are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001.

Totodată, în contractul încheiat între părţi, au fost inserate clauze care stipulează obligaţia debitorului de a plăti penalităţi de întârziere în cazul neachitării la termen a contravalorii produselor livrate de 0,15 % zi de întârziere - art. 3 pct. 1.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că, în speţă, creditoarea a făcut dovada existenţei a unei creanţe certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitorului, în condiţiile impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, astfel încât a admis în parte acţiunea şi l-a somat pe debitorul xx ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei xx sumele menţionate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, debitorul a formulat la data de 06.04.2010 (data înregistrării cererii), în termenul legal de 10 zile faţă de data comunicării sentinţei (30.03.2010), cerere în anulare, înregistrată pe rolul  acestei instanţe sub nr. 3104/279/2010.

Reclamantul a solicitat anularea sentinţei civile  nr. xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx.

În motivarea cererii în anulare, legal timbrată, debitorul a arătat că a fost constrâns să semneze contractul în vederea achiziţionării de roviniete cu creditoarea de vreme ce a depus acte prin care a dovedit că este apicultor, fapt ce atrage scutirea de la plata achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în conformitate cu disp. Legii nr. 89/1998. În plus, somaţia priveşte un alt autovehicul, respectiv cu nr. de înmatriculare xx.

Reclamantul a mai arătat că respectiva creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă de vreme ce contractul încheiat între cele două părţi are caracter sinalagmatic, iar creditoarea avea obligaţia de a elibera roviniete concomitent cu plata de către beneficiar a tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale.

Prin urmare, se impune administrarea unui probatoriu complex, pe calea dreptului comun, care să lămurească inclusiv dacă şi creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale corelative.

În drept, s-au invocat disp. OG nr. 5/2001.

În dovedire, reclamantul – debitor a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, jurisprudenţă.

Creditoarea a formulat întâmpinare la data de 04.06.2010, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, arătând că debitul solicitat de aceasta, derivând din contractul legal încheiat între părţi, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. A adăugat că rezilierea contractului nu poate opera decât pentru viitor, doar în cazul respectării dispoziţiilor art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002 şi ale art. 1 alin. 10 din contract. Referitor la disp. Legii nr. 89/1998, debitorul nu a adus la cunoştinţă pârâtei obiectul activităţii sale şi nu a solicitat modificarea contractului în temeiul dispoziţiilor mai favorabile; în consecinţă, dispoziţiile legale invocate de debitor nu pot fi imputate pârâtei.

În drept, s-au invocat disp. Codului de procedură civilă, ale OG nr. 5/2001, precum şi ale OG nr. 15/2002.

În baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat, pentru părţile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând ordonanţa privind somaţia de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de debitorul xx pentru următoarele considerente:

Procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, este o procedură specială având drept scop realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.

Analizând normele legii speciale, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât, prin cererea de somaţie de plată, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.

Având în vedere şi prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în fata sa.

Întrucât analiza realizată de instanţă este limitată la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, nici debitorul nu poate formula apărări prin întâmpinare decât în aceleaşi limite, având conferită prin lege posibilitatea invocării oricăror apărări de fond prin cererea în anulare.

Prin prisma celor arătate, instanţa constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de debitor în sensul că debitul nu îi incumbă, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 89/1998 (ulterioare încheierii contractului – intrate în vigoare la data de 06.11.2006), respectiv a activităţii sale de apicultor deoarece nu a făcut dovada încunoştinţării pârâtei cu privire la această din urmă împrejurare de fapt pentru a beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.

În plus, instanţa constată că nici ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 101/2007 (la data de 28.04.2007, conform art. 78 din Constituţie), nu pot fi anulate ratele scadente anterioare deoarece s-ar nega caracterul obligatoriu al dispoziţiilor contractuale, referitoare la scadenţa ratelor neachitate înainte de aplicarea acestui act normativ – rata a treia şi a patra (08.11.2006, respectiv 08.02.2007), respectiv caracterul neretroactiv al legii civile (art. 15 alin. 2 din Constituţie).

Astfel, rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse pretenţiile succesive care au devenit scadente anterior rezilierii, momentul de raportare fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 101/19.04.2007 – 28.04.2007.

De asemenea, instanţa apreciază că nici argumentele invocate de către reclamant în cererea în anulare nu corespund realităţii juridice generate de contractul încheiat între părţi. Astfel, într-adevăr contractul este sinalagmatic şi presupune obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor dar, în acelaşi timp, instituie o anumite ordine firească, logică a obligaţiilor celor doi contractanţi: chiar art. 2 pct. 1, 2, 3 şi 8 din contractul nr. 2662/09.05.2006 prevede că autoritatea publică va emite factura şi va completa rubricile din rovinieta-talon după ce, în prealabil, beneficiarul va face plata fiecărei rate sacdente.

Exceptio non adimpleti contractus (excepţia de neexecutare), ce reprezintă dreptul oricărei părţi dintr-un contract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii, nu este aplicabilă în cauză de vreme ce obligaţia corelativă a pârâtei-creditoare nu este exigibilă, executarea ei fiind împiedicată prin fapta debitorului care nu a achitat contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Astfel, excepţia de neexecutare nu poate fi invocată în cazul de faţă, în care obligaţia corelativă a creditoarei este afectată de o condiţie, respectiv plata tarifului contractual de către beneficiar, mai ales că natura contractului impune o ordine anume în executarea obligaţiilor corelative.

În plus, simpla eroare materială făcută de către pârâta – creditoare cu privire la nr. de înmatriculare al autovehiculului în litigiu nu atrage exonerarea de răspundere a debitorului de vreme ce obligaţiile sale de plată rezultă în mod cert din contractul nr. 2662/09.05.2006 care fac referire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare xx.

Astfel, instanţa de fond care a emis ordonanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de legea specială în mod corect, raportându-se la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, rezultând din contractul semnat de debitor, iar apărările formulate de acesta din urmă prin prezenta cerere în anulare nu sunt fondate.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de admitere în parte a cererii creditoarei, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de reclamantul – debitor xx în contradictoriu cu pârâta – creditoare xx.

Domenii speta

Spete similare