Acţiune confesorie

„Acţiunea nudului proprietar având ca scop stingerea uzufructului pentru abuz de folosinţă a fost reglementată de catre legiuitor ca mijloc de asigurare al respectării obligaţiei uzufructuarului de conservare a substanţei bunului, pentru admiterea unui astfel cereri fiind necesară dovedirea degradării obiectului uzufructului ca urmare a lipsei de întreţinere sau a stricăciunilor aduse bunului de către uzufructuar.” (sentinţa civilă nr.10097/07.12.2007)

Reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâţii B.A.D. şi B.E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să îi oblige pe aceştia la respectarea condiţiilor contractului de uzufruct încheiat în data de 03.05.2005, în sensul punerii la dispoziţia sa a întregului imobil ce a format obiectul contractului arătat, precum şi obligarea acestora la schimbarea sediului social al SC T.T. SRL deţinută de pârâţi. De asemenea, reclamanta a mai solicitat instanţei descărcarea de mandat a pârâţilor şi restituirea sumei de 30.000 Euro, primită de aceştia în numele său,  cu titlu de preţ  al vânzării apartamentului nr.91 din Bucureşti, str. A. nr.28, sector 2. A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din cauza unor probleme de sănătate survenite în decursul anului 2005, a convenit cu pârâţii să le cedeze un apartament proprietatea sa în schimbul constituirii în favoarea sa a dreptului de uzufruct asupra unui imobil al acestora,  urmând să fie îngrijită de către aceştia până la sfârşitul vieţii;  urmare a acestei înţelegeri, prin contractul autentificat sub nr. 2182/ 3 mai 2005 de către BNP N., pârâţii au constituit în favoarea reclamantei  dreptul de uzufruct asupra apartamentului nr. 2 situat în str.Ş.C. nr. 291, Sector 2 compus din corp B în suprafaţă de 63,83 m.p. şi anexa corp B în suprafaţă utilă de 17,65 mp, cota parte indiviză aflată în folosinţă comună şi teren în proprietate în suprafaţă de 94 mp.

A precizat reclamanta că a fost de acord ca pârâţii să locuiască împreună cu pârâţii în imobilul obiect al uzufructului timp de 2-3 luni, până când aceştia se vor muta la o altă locuinţă, însă aceştia nu s-au mutat şi, mai mult, i-au amenajat o anexă unde au obligat-o să locuiască fiindu-i interzis accesul în restul  imobilului pe care ei îl ocupă în continuare şi în care au stabilit şi sediul unei societăţi comerciale.

Referitor la înstrăinarea apartamentului din str.A., reclamanta a arătat că vânzarea s-a realizat de pârâtul B.A., în baza mandatului pe care i l-a acordat

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1075 Cod civil.

Conform dispoziţiilor primite la termenul din 13.10.2006, reclamanta a timbrat cererea cu suma de 32 lei, conform chitanţei nr.3859548/18.10.2006, emisă de CEC-Ag.Ghencea şi a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.

Ulterior, după precizarea în lei a cuantumului pretenţiilor ce fac obiectul cererii de descărcare de mandat, instanţa de judecată a constatat că reclamanta datorează cu titlu de taxă judiciară de timbru suma de 3274,58 lei şi o diferenţă de timbru judiciar de 0,9 lei.

Reclamanta a formulat cerere de asistenţă judiciară, încuviinţată în parte de instanţa de judecată, prin încheierea de şedinţă din data de 26.04.2007 dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru la suma de 1637 lei.

O nouă cerere de asistenţă judiciară a fost formulată de reclamantă în şedinţa publică de la 27.04.2007, aceasta solicitând eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, cerere încuviinţată, prin încheierea de şedinţă de la data de 24.05.2007 dispunându-se ca plata sumei de 1637 lei să fie făcută prin plata lunară a unei sume de 100 lei, până în ultima zi a fiecărei luni.

Pârâţii legal citaţi au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, rezilierea contractului de constituire al dreptului de uzufruct pentru abuz de folosinţă şi evacuarea reclamantei-pârâte din imobil.

În apărare, pârâţii au arătat că şi-au respectat obligaţiile asumate prin contractul de constituire al dreptului de uzufruct, reclamanta locuind în anexa din corpul B al imobilului pe care au renovat-o în vederea asigurării condiţiilor de locuit, reclamanta  avand însă acces la întregul imobil obiect al contractului. De asemenea, pârâţii au mai arătat că reclamanta cunoştea încă din momentul semnării contractului că urma să locuiască în anexa corp B. Cu privire la capătul de cerere privind restituirea preţului încasat de aceştia în calitate de mandatari, pârâţii au arătat că suma solicitată a fost predată reclamantei, aceştia nemaiavând nicio datorie decurgând din mandatul încredinţat.

În motivarea cererii reconvenţionale privind rezilierea contractului de constituire al uzufructului pârâţii-reclamanţi au arătat că solicitarea reclamantei-pârâte de a ocupa întregul imobil constituie un abuz de folosinţă deoarece aceasta ocupă un spaţiu mult mai mare decât cel ocupat de familia pârâţilor-reclamanţi care de altfel nu au o altă locuinţă.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 18 lei, conform chitanţei nr.4141549/15.11.2006 emisă de CEC-Ag.Victoria, timbru judiciar de 0,6 lei.

În şedinţa publică de la 25.05.2007 au fost discutate probele solicitate de părţi în dovedirea susţinerilor reciproce, în conformitate cu dispoziţiile art.167 Cod procedură civilă instanţa încuviinţând administrarea probelor cu înscrisuri şi interogatoriu.

În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar, în copie, contractul de uzufruct autentificat sub nr. 2182 din data de 03.05.2005 de către BNP N., procura autentificată sub nr. 2183/ 03.05.2005 de către BNP N. prin care reclamanta a împuternicit pe pârâtul B.A. să vândă imobilul din str. A., contractul de vânzare cumpărare a apartamentului (garsonieră) încheiat de pârât în baza procurii, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2660/12.09.2003 de către BNP E.M.S., schiţa imobilului situat în str.Ş.C. nr. 291, Sector 2 , facturile şi chitanţele emise de SC Romtelecom  SA şi SC Electrica Sud SA pentru serviciile prestate deţinătorilor imobilului în litigiu, adresele cu nr. 419345/2007 si nr. 475339/27.11.2007emise de Oficiul Registrului Comerţului, Contractul de comodat nr. 1/28.06.2004 încheiat între S.A. şi P. în calitate de comodanţi şi SC S. SRL în calitate de comodatar.

Interogatoriile reciproce au fost administrate în şedinţa publică de la 19.10.2007, răspunsurile părţilor fiind consemnate la filele 95-101 din dosar.

În şedinţa publică de la 30.11.2007, constatând în stare de judecată  petitul din cererea principală privind obligarea pârâţilor la respectarea contractului de uzufruct precum şi cererea reconvenţională iar soluţionarea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor-reclamanţi la plata sumei de 30.000 euro ar duce la întârzierea nejustificată a soluţionării cererilor arătate, dată fiind eşalonarea plăţii taxei de timbru aferente acestui din urmă capăt de cerere, instanţa, în baza art. 63 alin 2 Cod procedură civilă a procedat la disjungerea acestuia, urmând a acorda termen în vederea soluţionării sale.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 03.05.2005, prin contractul autentificat sub nr. 2182 de către BNP N., pârâţii-reclamanţi în calitate de proprietari au constituit în favoarea reclamantei-pârâte dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în str.Ş.C. nr. 291, Sector 2 compus din corp B în suprafaţă de 63,83 m.p. şi anexa corp B în suprafaţă utilă de 17,65 mp, cota parte indiviză aflată în folosinţă comună şi teren în proprietate în suprafaţă de 94 mp.

Ca urmare a acestui contract, reclamanta pârâtă a dobândit dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil, astfel cum reiese din clauza contractului privitoare la obiectul dreptului de uzufruct.

Potrivit recunoaşterilor pârâţilor-reclamanţi din întâmpinare şi interogatoriu, aceştia ocupă în continuare imobilul obiect al uzufructului, amenajând reclamantei-pârâte un spaţiu de locuit situat în anexa la corpul B.

Chiar dacă reclamantei-pârâte i s-ar permite accesul în întregul imobil, condiţiile contractului de uzufruct continuă a fi încălcate prin ocuparea în continuare a imobilului de către pârâţii reclamanţi, cu nesocotirea dreptului exclusiv de folosinţă a bunului care în urma dezmembrării dreptului de proprietate şi constituirea uzufructului, aparţine reclamantei-pârâte, dat fiind caracterul real şi absolut al uzufructului, opozabil nudului proprietar.

În aceste condiţii nu pot fi primite apărările pârâţilor-reclamanţi care, în justificarea refuzului de a părăsi imobilul în litigiu, susţin că actul de constituire al dreptului de uzufruct nu cuprindea o clauză de exclusivitate în favoarea reclamantei-pârâte, astfel că pretenţiile reclamantei de a i se pune la  dispoziţie întregul imobil sunt neîntemeiate, după cum nu pot fi primite nici apărările potrivit cu care beneficiara uzufructului cunoştea încă din momentul constituirii dreptului în favoarea sa că obiectul acestuia îl reprezenta doar anexa la corpul B şi nu imobilul în integralitatea sa; aceasta deoarece regula de interpretare a convenţiei potrivit voinţei comune a părţilor prevăzuta de art. 977 Cod civil  este incidentă doar în situaţia unui act scris confuz, ale cărui clauze necesită lămuriri, iar nu şi atunci când dispoziţiile contractului sunt clare, astfel cum sunt cele ale contractului nr. 2182 din data de 03.05.2005 autentificat de către BNP N. prin care s-a constituit în favoarea reclamantei pârâte dreptul de uzufruct asupra imobilului precis individualizat ca fiind acela situat în str.Ş.C. nr. 291, Sector 2 compus din corp B în suprafaţă de 63,83 m.p. şi anexa corp B în suprafaţă utilă de 17,65 mp, cota parte indiviză aflată în folosinţă comună şi teren în proprietate în suprafaţă de 94 mp.

O astfel de apărare ar putea fi primită doar în condiţiile dovedirii caracterului simulat al contractului prin care a fost constituit dreptul de uzufruct, în sensul existenţei unei convenţii contrare şi anterioare a părţilor, prin care să se prevadă obiectul real al dreptului de uzufruct ca fiind acela reprezentat doar de Anexa la corpul B al imobilului, astfel cum susţin pârâţii-reclamanţi. Cum o astfel de dovadă nu a fost făcută prin înscrisurile administrate iar reclamanta-pârâta a negat la interogatoriu existenţa unei astfel de înţelegeri, reiese că raporturile contractuale reale existente între părţi sunt cele guvernate de contractul a cărui respectare se solicită.

Potrivit art. 539 Cod civil,  „proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului”.

Având în vedere că, potrivit art. 969 Cod civil, părţile sunt ţinute de actele juridice pe care le încheie şi că prin contractul arătat pârâţii-reclamanţi au constituit în favoarea reclamantei-pârâte un drept de uzufruct asupra întregului imobil, revenindu-le obligaţia de a preda reclamantei pârâte obiectul uzufructului precum şi obligaţia negativă de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a dreptului său, şi că din probele administrate precum şi din recunoaşterile pârâţilor reiese că aceştia continuă să locuiască în imobil, nesocotind astfel dreptul de uzufruct al reclamantei, instanţa urmează să îi oblige pe aceştia la respectarea condiţiilor contractului încheiat în sensul punerii la dispoziţia reclamantei a întregului imobil ce formează obiectul uzufructului potrivit contractului.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor de a schimba sediul societăţii deţinute de aceştia, instanţa constată că din probele administrate, respectiv informaţiile primite de la Oficiul Registrului Comerţului cu privire la sediul societăţilor deţinute de pârâţi, reiese ca niciuna dintre acestea nu are stabilit sediul în imobilul obiect al dreptului de uzufruct, motiv pentru care îl va respinge ca neîntemeiat.

Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa reţine că art. 558 din Codul civil prevede că „Uzufructul poate înceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinţa sa, sau aducând stricăciuni fondului, sau lăsându-l să se degradeze din lipsă de întreţinere. (…)

Judecătorii pot, după gravitatea împrejurărilor, sau a hotărî stingerea uzufructului, sau a lăsa pe proprietar să se bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu îndatorire de a plăti pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce prezintă drepturile sale o sumă hotărâtă până în ziua când uzufructul urma să înceteze.”

În consecinţă, acţiunea nudului proprietar având ca scop stingerea uzufructului pentru abuz de folosinţă a fost reglementată de catre legiuitor ca mijloc de asigurare al respectării obligaţiei uzufructuarului de conservare a substanţei bunului, pentru admiterea unui astfel cereri fiind necesară dovedirea degradării obiectului uzufructului ca urmare a lipsei de întreţinere sau a stricăciunilor aduse bunului de către uzufructuar.

Cum în cauză motivarea cererii reconvenţionale priveşte aspecte străine de modalitatea de îndeplinire de către uzufructuar a obligaţiei de conservare a substanţei bunului, pârâţii-reclamanţi arătând că uzufructuara săvârşeşte un abuz de folosinţă prin solicitarea sa de a i se pune la dispoziţie întregul imobil, instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Având în vedere soluţia pe care o va pronunţa cu privire la capătul de cerere având ca obiect stingerea uzufructului, instanţa urmează să respingă şi cerea de evacuare a reclamantei pârâte din imobilul pe care îl ocupă în baza contractului de constituire a dreptului de uzufruct.

 În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâţii reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 608 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere admis şi onorariu de avocat conform chitanţei nr.0316315/30.11.2007.

Domenii speta

Spete similare