Deliberând, conform art.256 Cod procedura civila , constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 5399/22.12.2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, a respins exceptiile de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004, a inadmisibilitatii actiunii si a lipsei de interes a reclamantului, a admis actiunea formulata de reclamantul Prefectul Municipiului Bucuresti în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al Sectorului 1 Bucuresti si a anulat hotarârea nr.299/18.03.2005, a pârâtului.
În considerentele sentintei, Tribunalul a retinut ca actiunea este admisibila , deoarece dispozitiile art.135 din Legea nr.215/2001 au fost abrogate prin art.44 din Legea nr.340/2004, fiind înlocuite de prevederile art.26 din Legea nr.340/2004, care au fost respectate la introducerea cererii.
Cu privire la exceptia lipsei de interes , Tribunalul a retinut ca prefectul promoveaza interesul general, iar faptul ca beneficiarul PUZ - ului aprobat prin hotarârea atacata si-a retras documentatia si a renuntat la dreptul dobândit nu are relevanta în cauza, atâta timp cât hotarârea nu a fost revocata sau anulata.
Asupra exceptiei de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004 Tribunalul a retinut ca acest act administrativ nu încalca dispozitiile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001 , deoarece nu prevede ca nu vor fi întocmite PUD-uri, ci ca pentru orice constructie trebuie întocmit PUZ , ceea ce este o aplicare a art.47 alin.3 lit.c) din Legea nr.350/2001.
Tribunalul a retinut ca nu sunt încalcate nici prevederile art.3 din Ordinul nr.1107/2001 al Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, deoarece hotarârea Consiliului General al Municipiului Bucuresti nu stabileste o alta competenta de avizare pentru PUD, ci pentru PUZ si nici prevederile art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 deoarece pârâtul este abilitat sa aprobe PUZ-urile în conditiile legii, dar nu are aceasta atributie pentru zonele centrale si de interes. Consiliul General al Municipiului Bucuresti are competenta prevazuta de art.38 lit.c) din Legea nr.215/2001 si prin urmare daca poate aproba PUG , îl si poate modifica printr-o alta hotarâre, iar art.46 alin.1 din Legea ne.350/2001 instituie obligativitatea actualizarii PUG la 5-10 ani, dar nu interzice actualizarea lui într-un termen mai scurt, în functie de interesul dezvoltarii localitatii.
În ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul a retinut ca HCGMB nr.169/2004 este obligatorie pentru Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, conform art.99 din Legea nr.215/2001 , iar pârâtul nu a contestat includerea zonei la care se refera PUZ-ul adoptat prin hotarârea atacata în categoria de interes stabilite prin HCGMB nr.169/2004 .
Sentinta mentionata a fost atacata cu recurs, în termenul legal, de catre pârât , care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii actiunii.
În motivarea cererii de recurs, recurentul pârât a aratat ca HCGMB nr.169/2005 este nelegala , întrucât încalca prevederile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismului, referitoare la adoptarea planului urbanistic general, prevederile art.3 din Ordinul nr.1107/2001 al Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei , privind unele masuri speciale pentru avizarea si aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si urbanismului în Municipiului Bucuresti si dispozitiile art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 , a administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, modificând implicit si Planul Urbanistic General (PUG) al Municipiului Bucuresti, aprobat prin HCGMB nr.269/2000.
În acest sens, recurentul pârât a aratat ca noua delimitare a zonelor Municipiului Bucuresti , aprobata prin HCGMB nr.169/2005 , modifica implicit delimitarea cuprinsa în PUG aprobat prin HCGMB nr.269/2000. Potrivit art.4 din acea hotarâre, perioada de valabilitate a PUG era de 10 ani, iar potrivit art.46 alin.1 din Legea nr.350/2001 , PUG-urile urmeaza a fi actualizate la 5-10 ani; modificarea PUG-ului existent înaintea termenului de valabilitate de 10 ani nu s-ar putea realiza decât în mod expres, printr-o hotarârea de consiliu general având acest obiect.
Recurentul pârât a mai aratat ca potrivit art.46 alin.2 lit.c) din Legea nr.350/2001 , zonificarea functionala a localitatii trebuie sa faca obiectul unui PUG , iar potrivit Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadrul al planului urbanistic general, aprobat prin Ordinul 13N din 10.03.1999 , este obligatorie PUG de catre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii teritoriului - avizare , care în cazul HCGMB nr.169/2004 nu a fost obtinuta.
Totodata, recurentul pârât a aratat ca sunt eludate dispozitiile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001 , care stabilesc regimul juridic al planului urbanistic zonal (PUZ) si al planului urbanistic de detaliu (PUD) , pentru ca HCGMB nr.169/2004 înlatura delimitarea dintre cele doua tipuri de planuri de urbanism , PUD- urile fiind înlocuite cu PUZ- uri .
De asemenea, recurentul pârât a aratat ca potrivit art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 si art.3 din Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.1107/2001, competenta de avizare a PUD- urilor apartine comisiei tehnice de amenajare a teritoriului si urbanism a sectorului, iar aceea de aprobare - consiliul local de sector în timp ce potrivit art.1 din acelasi act normativ , competenta de aprobare a PUZ - urilor elaborate pentru teritorii situate în afara zonei centrale si a altor zone functionale de interes ale Municipiului Bucuresti apartine consiliilor locale de sector. Prin HCGMB nr.169/2004 , Consiliul General al Municipiului Bucuresti îsi stabileste competenta de aprobare a tuturor planurilor de urbanism de pe teritoriul administrativ al capitalei cu exceptiile prevazute în anexa B.
În concluzie, recurentul pârât a aratat ca prin hotarârea Consiliul General al Municipiului Bucuresti se aduc implicit modificari prevederilor a doua acte normative cu forta juridica superioara, fiind încalcat principiul cuprins în art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Pe lânga motivele de nelegalitate expuse mai sus , recurentul pârât a aratat ca HCGMB nr.169/2004 a fost adoptata cu majoritate simpla , în conditiile în care , potrivit prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 , hotarârile privind organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor în functie.
În drept , cererea de recurs a fost întemeiata pe dispozitiile art.304 Cod procedura civila .
Examinând cauza în raport de motivele invocate de recurent si de dispozitiile arr.3041 Cod procedura civila , tinând seama de înscrisurile depuse la dosar si de prevederile legale aplicabile în cauza, Curtea constata ca recursul nu este fondat.
Prin hotarârea nr.299/18.08.2005 , Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru constructii amplasate pe terenul proprietate privata , situat în Soseaua Bucuresti - Ploiesti nr.43, în temeiul art.46 alin.1 si 2 si art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 .
Prin HCGMB nr.169/30.09.2004 a fost aprobata delimitarea zonelor centrale si de interes din Municipiului Bucuresti , pentru sustinerea dezvoltarii urbane, coerente si integrate a capitalei, conform plansei si descrierii cuprinse în anexele hotarârii. Conform art.2 din HCGMB nr.169/30.09.2004 , pentru teritoriile cuprinse în aceste zone , toate documentatiile de urbanism se vor elabora la nivel de Plan urbanistic Zonal , competenta de avizare revenind Primariei Municipiului Bucuresti , iar competenta de aprobare - Consiliului General al Municipiului Bucuresti .
Potrivit art.99 din Legea nr.215/2001 , hotarârile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si dispozitiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii si pentru autoritatile administratiei publice locale organizate în sectoarele Municipiului Bucuresti , astfel încât hotarârea nr.299/18.08.2005 a Consiliului Local Sectorului 1 adopta cu încalcarea competentei stabilite prin art.2 din HCGMB nr.169/2004 , contravine unui act administrativ cu caracter normativ cu forta juridica superioara.
În consecinta, instanta de fond a retinut în mod corect ca prin adoptarea hotarârii atacate au fost încalcate prevederile art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000, potrivit carora reglementarile cuprinse în hotarârile consiliilor locale nu pot contraveni Constitutiei si reglementarilor din actele normative de nivel superior .
Curtea constata, de asemenea, ca respingând exceptia de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004 , instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile art.46 , 47 si 48 din Legea nr.350/2001 , privind amenajarea teritoriului si urbanismului si ale art.3 din Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.1107/2001. Actul administrativ mentionat nu contravine regimului juridic al planului urbanistic general, al planului urbanistic zonal si al planului urbanistic de detaliu, stabilind masuri pentru corelarea dimensiunilor si directiilor dezvoltarii urbanistice pe teritoriul Municipiului Bucuresti, pentru a evita dezechilibrele între zonele acestuia .
Asa cum a retinut si instanta de fond, art.46 din Legea nr.350/2001 impune actualizarea planurilor urbanistice generale la intervale de 5-10 ani, dar nu interzice actualizarea lor într-un termen mai scurt, în functie de interesul public al dezvoltarii localitatii , iar actul administrativ având ca obiect zonificarea functionala a teritoriului municipiului are aceeasi natura si forta juridica egala cu actul administrativ prin care a fost aprobat planul urbanistic general (HCGMB nr.269/2000).
Potrivit art.96 din Legea nr.215/2001, Consiliul General al Municipiului Bucuresti îndeplineste atributiile prevazute de lege pentru consiliile locale, care se aplica în mod corespunzator , iar art.38 alin.2 lit.K din Legea nr.215/2001 prevede atributia consiliilor locale de analiza si aproba , în conditiile legii documentatia de amenajare a teritoriului si urbanism.
Atributia prevazuta de art.95 alin.2 lit.i) din Legea nr.215/2001 pentru consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucuresti - aprobarea , în conditiile legii, a planurilor urbanistice zonale si de detaliu ale sectoarelor - nu exclude stabilirea unei alte competente pentru zonele centrale si de interes stabilite prin documentatia de urbanism.
În motivarea recursului, recurentul pârât a invocat si încalcarea conditiei de cvorum prevazute de art.46 alin.2 din legea nr.215/2001 , dar aceasta sustinere nu-si gaseste suport în probele cauzei .
În consecinta, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, împotriva sentintei civile nr.5399/22.12.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr.7499/CA/2005, în contradictoriu cu intimatul reclamant Prefectul Municipiului Bucuresti .
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica, azi 13.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Judecătoria Câmpulung
acţiune în constantare
Curtea de Apel Oradea
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate
Tribunalul Gorj
Acţiune în răspundere patrimonială
Judecătoria Târgu Jiu
anulare act
Judecătoria Onești
actiune oblica