Furt calificat. Revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi

Prin Sentinţa penală  Nr. 1431 din 30 Mai 2007 pronuntata de JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI in dosarul nr. 3861/299/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. „b” raportat la art. 10(1) lit. „g” Cod procedură penală a încetat procesul penal referitor la inculpatul D.M.D. În temeiul  art.208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. „a,g,i” C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul B.F la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta 1 din rechizitoriu).În temeiul  art.208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. „a,g,i” C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul  B.F.  la o pedeapsă de 4 ani închisoare(fapta 2 din rechizitoriu). În temeiul art.33 lit.a din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani  închisoare.În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului B.F. din executarea sentinţei penale nr.545/23.03.2005 a Judecătoriei Baia-Mare rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 152/A/10.05.2005 a Tribunalului Maramureş şi contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 907 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.  S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 21.01.2007 la zi. În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.F. În baza art.118 al.1 lit.e din Codul penal, s-a dispus confiscarea sumei de 5100 lei de la inculpatul B.F. În baza art. 116 Cod Penal s-a interzis inculpatului B.F. prezenţa pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani. S-a luat act că părţile vătămate PBV  şi SC R SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză. În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., obligă inculpatul la plata a 900 lei  cheltuieli judiciare avansate de stat

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 03/04.09.2006 inculpaţii au pătruns prin forţarea uşii de acces în magazia bisericii B.V. de unde au sustras mai multe scule electrice, respectiv 2 bormaşini, un flex, un fierestrău,  o rindea şi o pompă submersibilă.

Astfel, după cum rezultă din declaraţia administratorului părţii vătămate C.L., la data de 04.09.2006 a constatat că lacătul cu care se închidea uşa clopotniţei, în care se afla magazia bisericii, fusese forţat iar ulterior a fost găsit aruncat lângă biserică şi uşa de acces în magazie era forţată în zona butucului. Din declaraţia acesteia, precum şi a preotului paroh G.L. reiese că în această magazie nu are acces decât personalul bisericii.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate (f.57-58 – d.u.p.) care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f.60 – d.u.p.), planşa foto (f67-78 dup), raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 185016/19.10.2006 (f81-87 dup), declaraţii inculpaţi, declaraţii martor R.I. (f59,66 dup şi f 72 dosar instanţă), declaraţie martor G.L. (f65 dup).

Astfel, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului imediat  după înregistrarea sesizării formulată de partea vătămată, au fost ridicate, conform planşei foto  efectuate cu această  ocazie, de pe  mai  multe bunuri ascunse  după un  fişet în magazia  bisericii B.V.  de unde s-a reclamat săvârşirea furtului, mai multe urme papilare cu privire la care, astfel cum rezultă  din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică  s-a concluzionat că au fost create  de către inculpaţii  B.F.  şi D.M.D.. La ridicarea impresiunilor papilare a asistat în calitate de martor R.I., vânzător în cadrul unui chioşc din vecinătatea bisericii, care a declarat că venind la lucru în dimineaţa zilei de 04.09.2006 a constatat că fusese spart un geam, nu fusese nimic sustras din incintă, dar se pătrunsese în clopotniţa bisericii.

Aceste aspecte îi plasează pe cei doi la locul faptei în condiţii care nu pot fi explicate în alt mod decât cel reţinut în sarcina acestora prin  actul de sesizare,  singura raţiune pentru  care  inculpaţii ar fi fost prezenţi  în magazia  bisericii, de unde  s-a constatat a doua zi  lipsa  mai multor scule electrice, fiind,  în  mod evident intenţia de a sustrage aceste bunuri. Inculpaţii nu au recunoscut fapta şi au arătat că nu-şi explică cum s-au prelevat de la faţa locului impresiunile lor digitale, dar totodată nici nu au produs în apărare probe plauzibile care să-i disculpe şi să le dovedească nevinovăţia. Pe de altă parte cei doi nici măcar nu aveau vreo tangenţă cu locaţia furtului, în magazia respectivă neavând acces decât personalul bisericii iar ei nu făceau parte din acesta şi nici măcar temporar nu au avut vreo calitate de acest gen.

De asemenea instanţa mai reţine că la data de 07/08.10.2006 inculpaţii au pătruns prin forţarea uşii de acces în magazinul societăţii SC R SRL de unde au sustras mai multe bunuri ( ţigări, cafea, cosmetice şi produse alimentare).

Astfel, după cum rezultă din declaraţia administratorului părţii vătămate R.S.,  la data de 08.10.2006 a observat că geamul de la uşa de acces în magazin era spart, grilajul de fier care asigura geamul era dislocat, iar din interiorul magazinului lipseau bunurile enumerate mai sus.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate (f.90-92, 98 – d.u.p.) care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f.93 – d.u.p.), planşa foto (f 99-110 dup), raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 186029/28.11.2006 (f113-119 dup), declaraţii inculpaţi, declaraţii martor F.A. (f121 dup şi f 73 dosar instanţă), declaraţie martor C.L. (f122 dup), proces verbal  de scădere din gestiune a bunurilor sustrase (f95).

Astfel, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului imediat  după înregistrarea sesizării formulată de partea vătămată, au fost ridicate, conform planşei foto  efectuate cu această  ocazie, de pe  mai  multe obiecte situate în biroul administratorului R.S. , aflat în incinta magazinului de unde s-a reclamat săvârşirea furtului, mai multe urme papilare cu privire la care, astfel cum rezultă  din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică  s-a concluzionat că au fost create  de către inculpaţii  B.F.  şi D.M.D.. La ridicarea impresiunilor papilare au asistat în calitate de martori C.L. vânzător în cadrul magazinului şi F.A. secretară a societăţii, care au arătat că s-au ridicat mai multe urme papilare de pe fragmentele de cioburi găsite în faţa uşii, de pe o cutie de carton găsită în magazin şi de pe uşa sertarului biroului şi s-a constatat lipsa mai multor bunuri.

Aceste aspecte, la fel ca în situaţia de mai sus îi plasează pe cei doi la locul faptei în condiţii care nu pot fi explicate în alt mod decât cel reţinut în sarcina acestora prin  actul de sesizare,  singura raţiune pentru  care  inculpaţii ar fi fost prezenţi  în incinta biroului aflat în magazinul, de unde  s-a constatat a doua zi  lipsa  mai multor bunuri, fiind,  în  mod evident intenţia de a sustrage aceste bunuri. Inculpaţii nu au recunoscut fapta şi au arătat că nu-şi explică cum s-au prelevat de la faţa locului impresiunile lor digitale, dar totodată nici nu au produs în apărare probe plauzibile care să-i disculpe şi să le dovedească nevinovăţia. Pe de altă parte chiar dacă cei doi ar fi putut avea o tangenţă cu locaţia furtului, ca urmare a faptului că este vorba de un magazin ce vinde produse alimentare şi care permite accesul publicului, în biroul administratorului nu puteau avea acces decât cu permisiunea acestuia, ceea ce nu se poate susţine atâta vreme cât acesta a declarat în mod expres că nu îi cunoaşte pe cei doi (i-a fost prezentată planşa foto pentru recunoaştere) şi nu le-a permis accesul la el în birou (declaraţia de la f 98 dup).

În drept, fapta inculpaţilor B.F. şi D.M.D. care în data de 04.09.2006,  au pătruns împreună, prin efracţie, în timpul nopţii in magazia bisericii ’’B.V.’’ de unde au sustras bunuri in valoare de aproximativ 3000 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,g,i C.p., iar fapta aceloraşi inculpaţi de a pătrunde la data de 07/08.10.2006 prin spargerea unui geam, împreună, în timpul nopţii, in magazinul S.C. R S.R.L., de unde au sustras bunuri, valoarea prejudiciului fiind de aproximativ 7200 lei, întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,g,i C.p., fapte săvârşite în concurs real, conform art. 33 lit a C.p. De asemenea, instanţa constată că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 al.1 lit.a din Codul penal, având în vedere că prin sentinţa penală nr.545/23.03.2005 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin dec. pen. 152/A/10.05.2005 a Tribunalului Maramureş (f.55-62 dosar instanţă), inculpatul B.F. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, pedeapsă neexecutată în întregime, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 17.01.2006, data împlinirii duratei pedepsei fiind 11.07.2008, iar pentru infracţiunea ce face obiectul cauzei deduse judecăţii legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an (v. fişa de cazier judiciar – f.20 dup). Aceeaşi stare de recidivă caracterizează şi faptele inculpatului D.M.D. care a fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni prin sent. pen. 597/26.04.2004 de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, fişa cazier f 30 dup.

La data de 22.03.2007 a survenit decesul inculpatului D.M.D..

Pentru aceste motive instanţa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. „b” raportat la art. 10(1) lit. „g” Cod procedură penală va înceta procesul penal referitor la inculpatul D.M.D..

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa a apreciat următoarele:

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului B.F., pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal. Totodată instanţa apreciază că lăsarea sa  în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faţă de modul de operare, precum şi faţă de sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl generează în rândul potenţialelor persoane vătămate, faţă de frecvenţa cu care sunt comise şi importanţa prejudiciului ce este creat de regulă în urma săvârşirii unor asemenea fapte.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, starea de recidivă în care au fost săvârşite infracţiunile, trecutul infracţional bogat al acestuia, precum şi atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta nerecunoscând săvârşirea faptei.

S-a mai avut în vedere, la individualizarea pedepselor, faptul că deşi inculpatul a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea, pentru fapte similare, executarea acestora nu a dus la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, din partea sa, pedepse care, deşi executate în stare de detenţie, nu şi-au atins scopul reeducativ şi preventiv  avut în vedere de legiuitor, inculpatul neînţelegând să îşi revizuiască atitudinea faţă de  normele penale şi valorile sociale ocrotite de acestea, înainte de împlinirea termenului liberării condiţionate din executarea pedepsei pronunţate anterior acesta săvârşind din nou o infracţiune de furt calificat.

După cum am arătat mai sus faptele au fost săvârşite de către inculpat în concurs real, astfel încât instanţa va face aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 34 lit. b C.p.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced instanţa în temeiul  art.208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. „a,g,i” C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. va condamna inculpatul B.F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta 1 din rechizitoriu).

În temeiul  art.208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. „a,g,i” C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. va condamna inculpatul  B.F.  la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta 2 din rechizitoriu).

În temeiul art.33 lit.a din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani  închisoare.

La data de 17.01.2006 inculpatul B.F. a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.545/23.03.2005 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin dec. pen. 152/A/10.05.2005 a Tribunalului Maramureş (f.55-62 dosar instanţă), data împlinirii duratei pedepsei fiind 11.07.2008, aşa cum reiese din referatul Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Baia Mare (f48 dosar). Faptele prezente au fost săvârşite până la împlinirea termenului la care pedeapsa putea fi considerată ca executată astfel încât, văzând dispoziţiile art. 61(1) C.p.  şi având în vedere gravitatea faptelor comise, instanţa va revoca liberarea condiţionată, urmând a contopi pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu restul rămas de executat din pedeapsa anterioară, rest care în speţă este de 907 zile de închisoare, având în vedere că din procesul verbal de încarcerare nr. 13476/08.06.2005 emis de Penitenciarul de Maximă Siguranţă Baia Mare reiese că perioada de executare a pedepsei este înregistrată ca fiind 12.03.2001-11.07.2008.

Astfel, în baza art.61 al.1 din Codul penal, va revoca liberarea condiţionată a inculpatului B.F. din executarea sentinţei penale nr.545/23.03.2005 a Judecătoriei Baia-Mare rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 152/A/10.05.2005 a Tribunalului Maramureş şi va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 907 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia  Sabou şi Pîrcălab împotriva  României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.  Fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de  a alege. Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnaţii nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni. În consecinţă va face aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal

În baza art.88 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 21.01.2007 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, va menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art.118 al.1 lit.e din Codul penal, va dispune confiscarea sumei de 5100 lei de la inculpatul B.F., contravaloarea prejudiciului produs prin săvârşirea faptei, ce nu a fost acoperit şi referitor la care părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile. În ceea ce priveşte cuantumul sumei confiscate, ca urmare a imposibilităţii de determinare a proporţiei în care bunurile sustrase au profitat celor doi inculpaţi, instanţa a apreciat că le-a profitat în mod egal.

Având în vedere multitudinea faptelor, periculozitatea sporită a inculpatului, aşa cum am relevat-o mai sus la individualizarea pedepsei, instanţa apreciază că prezenţa acestuia pe raza municipiului Bucureşti constituie un pericol pentru societate şi văzând dispoziţiile art. 116 Cod Penal va interzice inculpatului B.F. prezenţa pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile, va lua act că părţile vătămate PBV şi SC R SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.191 alin.1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata a 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare