Furt calificat (săvârşit de mai multe persoane împreună, într-un mijloc de transport în comun)

Prin Sentinţa penală Nr. 85 din 16 Ianuarie 2007 a JUDECĂTORIEI SECTORUL 1 BUCUREŞTI pronunţată în dosar nr.14614/299/2006, instanţa a respins în baza art.303 alin.1 din Codul de procedură penală cererea de suspendare a judecăţii formulată de inculpatul R.V., ca neîntemeiată.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului R.V., din infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, ca neîntemeiată.

În baza art.334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prevăzută de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.G., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.D., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I.H., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.D.I..

În baza art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpata C.G., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat.

A făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei C.G. timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatei C.G..

În baza art.26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul R.V., la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.

În baza art.83 al.1 Cod penal, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1006/23.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, dispunând executarea în întregime a acesteia, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în total 9 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului R.V. timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului R.V..

În baza art.26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul T.D., la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.

În baza art.83 al.1 Cod penal, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1107/28.05.2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, dispunând executarea în întregime a acesteia, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în total 7 ani şi 2 luni închisoare.

A făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului T.D. timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului T.D..

În baza art.26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul P.I.H., la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.

A făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului P.I.H. timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului P.I.H..

În baza art.116 din Codul penal, a luat faţă de inculpatul P.I.H. măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul P.D.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.

A făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului P.D.I. timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului P.D.I..

A luat act că partea vătămată A.C. nu s-au constituit parte civilă în cauză, constatând prejudiciul recuperat integral prin restituire.

În baza art.191 alin.1 şi 2 C.p.p., obligă inculpaţii la plata a câte 900 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, ajutată de ceilalţi inculpaţi, inculpata C.G. a sustras din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei actele de identitate ale acesteia, precum şi o serie de alte înscrisuri, respectiv: două taloane de pensie, un bilet de trimitere pentru policlinică, o reţetă medicală, două bilete loto cu data de 13.04.2006, un carnet de antrenor şi abonamente RATB pe numele părţii vătămate.

Astfel, potrivit plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate A.C., la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.20, se afla în staţia RATB din Piaţa Presei Libere, urcând în autobuzul 331, pe la uşa din mijloc, cu intenţia de a coborî în Cartierul Pajura, partea vătămată simţind că cineva îl împingea de la spate. Întrucât era foarte aglomerat în autobuz, partea vătămată nu a avut posibilitatea de a vedea imediat cine erau persoanele care o împingeau de la spate, însă când autobuzul a oprit în staţia „Flora” a fost atenţionată de alt pasager cu privire la probabilitatea de a-i fi fost sustras vreun bun, împrejurare în care trei indivizi din spatele său au reacţionat violent la adresa acelei persoane. Cei trei indivizi au şi coborât imediat în staţie, manifestându-se zgomotos, iar după ce autobuzul s-a pus în mişcare partea vătămată a constatat că din buzunarul din spate al pantalonilor îi fusese sustras portofelul, ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, compusă din 3 bancnote a 100.000 lei, 1 bancnotă de 50.000 lei şi 3 bancnote a câte 10.000 lei, buletinul de identitate, precum şi alte înscrisuri, dându-şi seama că cei trei indivizi care călătoriseră în spatele său au legătură directă cu acest incident. A mai arătat partea vătămată că persoanele în cauză erau solide, aveau peste 30 de ani şi fiind de etnie rromi.

Ajungând la domiciliu, partea vătămată a fost contactată telefonic de către un lucrător de poliţie care i-a adus la cunoştinţă faptul că i-a fost găsit portofelul. La sediul secţiei de poliţie partea vătămată a aflat că au fost identificaţi şi autorii faptei, arătând însă că prezenţa acestora îi induce o stare de teamă.

Plângerea şi declaraţiile părţii vătămate se coroborează şi cu menţiunile din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, întocmit de către organele de poliţie care, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au sesizat în dreptul magazinului „Nic”, situat pe str. R. Beller, sector 1, prezenţa unui grup format din 5 persoane de etnie rromă, respectiv 4 bărbaţi şi o femeie. Procedând la supravegherea acestora, organele de poiţie au observat că la sosirea în staţia din faţa acestui magazin a autobuzului nr.282, grupul s-a împărţit, doi dintre indivizi urcând pe la uşa din spate, iar celelalte trei persoane pe la uşa din mijloc. Urmărind autobuzul, organele de poliţie au constatat că cele cinci persoane au coborât la staţia RATB amplasată în Piaţa Charles de Gaulle, unde s-au regrupat, discutând între ele până la sosirea în staţie a următorului autobuz. Acestea au urcat împreună pe la uşa din mijloc şi au coborât în apropierea bisericii Caşin, după care s-au deplasat în staţia RATB din zonă pentru direcţia opusă deplasării de până atunci.

La sosirea în staţie a autobuzului nr.205, timp în care cei 5 discutau şi gesticulau, două persoane ale grupului s-au urcat pe la uşa din spate şi trei persoane pe la uşa din mijloc. Aceştia au călătorit până la staţia RATB din dreptul Muzeului Satului, unde au coborât şi au aşteptat împreună autobuzul nr.331, iar la oprirea acestuia în staţie, grupul de 5 persoane a urcat pe la uşa din mijloc. Grupul a coborât în aceeaşi formulă la prima staţie, pentru a permite accesul altor călători, acest autobuz fiind aglomerat. După o înţelegere din priviri, cele 5 persoane s-au separat rapid, urcând în acelaşi autobuz. De astă dată, trei bărbaţi au urcat pe la uşa din mijloc, în timp ce femeia şi cel de-al patrulea bărbat au urcat pe la uşa din spate.

La următoarea staţie RATB de pe traseul acestui mijloc de transport în comun, respectiv cea din dreptul Hotelului „Parc”, cele 5 persoane au coborât, organele de poliţie remarcând că indivizii de la uşa din mijloc au avut o altercaţie verbală cu unul dintre călători.

După plecarea din staţie a autobuzului, persoanele în cauză s-au îndreptat grăbite spre un teren viran din apropiere, unde au verificat conţinutul unui portofel, au împărţit între ei nişte hârtii, pe care le-au scos ulterior din interiorul acestuia, după care l-au aruncat lângă ei.

Procedând la imobilizarea acestora, organele de poliţie au identificat ulterior respectivele persoane ca fiind inculpaţii C.G., R.V., T.D.,  P.I.H. şi P.D.I..

După cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii, în momentul imobilizării inculpaţii erau împreună, tocmai împărţiseră banii sustraşi, iar portofelul părţii vătămate era aruncat la vedere în imediata apropiere.

Cu prilejul efectuării percheziţiei corporale, alături de alte obiecte, asupra inculpatului T.D. au fost găsite o bancnotă de 100.000 lei ROL şi două bancnote de câte 10.000 lei ROL fiecare, iar asupra inculpatului P.I.H. – o bancnotă de 50.000 lei ROL şi o bancnotă de 10.000 lei ROL, adică exact suma de 380.000 lei ROL pe care partea vătămată o avea în portofel în momentul sustragerii.

Obiectele sustrase, recuperate, i-au fost restituite părţii vătămate de către organele de poliţie, pe bază de dovadă.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate A.C. (filele 30-34 - DUP), care se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f.26-29 DUP), procesele-verbale de percheziţie corporală a inculpaţilor (f.103-107 DUP), dovada de restituire a bunurilor sustrase (f.114 DUP), precum şi cu declaraţiile martorilor T.T. (f.102 DUP, f.153 dosar instanţă), T.D.C. (f.100 DUP) şi S.D.F. (f.97 DUP).

Fiind audiaţi, atât la urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească (filele 53-58, 65-71, 78-83, 91-96 – DUP, 50-57 dosar instanţă), inculpaţii R.V., T.D.,  P.I.H. şi P.D.I. au negat că au participat în vreun fel la săvârşirea faptei descrise, inculpata C.G. fiind cea care şi-a asumat întreaga vinovăţie pentru infracţiunea comisă, în vederea exonerării de răspundere penală a coinculpaţilor (doi dintre ei fiindu-i de altfel frate şi, respectiv, concubin) care, fiind recidivişti, nu puteau beneficia sub nici o formă de o eventuală suspendare a executării pedepsei, spre deosebire de inculpată, care se află la primul conflict cu legea penală.

Instanţa nu poate reţine apărările inculpaţilor, în sensul că nu au avut nici o contribuţie la săvârşirea faptei de către inculpata C.G., având în vedere declaraţiile părţii vătămate A.C., care se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din acestea din urmă rezultând clar că inculpaţii au acţionat organizat, reunindu-se în vederea săvârşirii de furturi din buzunare din mijloacele în transport în comun, profitând de aglomeraţia existentă în acestea la orele după-amiezii, modul lor de acţiune (urcând separat în autobuz: 2 pe la uşa din spate şi 3 pe la uşa din mijloc – deloc întâmplător, având în vedere că aceasta s-a repetat la urcarea în toate cele trei autobuze folosite de inculpaţi) fiind de natură a creşte gradul de reuşită al activităţii infracţionale, prin găsirea victimei potrivite, dar şi prin îngreunarea activităţii de identificare a făptuitorului. De altfel, este de notorietate faptul că de cele mai multe ori, cu unele excepţii – cum este şi cazul de faţă –, ceilalţi călători preferă să asiste la asemenea fapte fără a atenţiona persoanele vătămate, de teama că vor fi agresaţi de făptuitori, care de regulă nu acţionează singuri; dovadă şi altercaţia – verbală – dintre trei dintre inculpaţi şi călătorii din autobuzul nr.331, ulterior sustragerii portofelului părţii vătămate.

Nu lipsită de importanţă este şi atitudinea inculpaţilor care, pe lângă faptul că nu au recunoscut nici un moment învinuirea, au dat declaraţii contradictorii, începând prin a nu recunoaşte că se cunosc şi că ar fi mers împreună, deşi doi dintre inculpaţi erau fratele şi, respectiv, sora inculpatei C.G., toţi fiind văzuţi împreună încă de la început de către organele de poliţie şi prinşi pe un teren viran, după ce îşi împărţiseră produsul infracţiunii, şi continuând prin a spune că se cunosc din vedere şi chiar au mers împreună o parte din drum. Mai mult, se poate spune că au chiar o atitudine sfidătoare, în condiţiile în care, de exemplu, inculpata C.G., după ce afirmă că este concubina inculpatului P.I.H., de teamă că declaraţia sa ar putea duce la stabilirea vinovăţiei acestuia, revine şi spune că de fapt nu cunoaşte sensul cuvântului „concubin”.

De asemenea, inculpaţii au insistat ca partea vătămată să îi recunoscă drept persoanele care i-au sustras portofelul, înghesuind-o în autobuz, în condiţiile în care aceasta a acceptat să se prezinte în faţa instanţei doar însoţită de organele de poliţie, învederând organelor judiciare că se teme de inculpaţi şi de rudele acestora, aflate în număr mare în sală la fiecare termen de judecată şi fiind chiar date afară o dată pentru nerespectarea dispoziţiilor instanţei de păstrare a liniştii şi respectare a solemnităţii şedinţei de judecată; a mai arătat partea vătămată că îşi menţine declaraţiile date la urmărire penală, dar nu doreşte să le reia în faţa instanţei, şi că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.

În drept, fapta inculpatei C.G. constând în aceea că la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, ajutată de ceilalţi inculpaţi, a sustras din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, actele de identitate ale acesteia, precum şi alte înscrisuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal.

Fapta inculpatului R.V. care, la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a ajutat-o pe inculpata  C.G. să sustragă din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, actele de identitate ale acesteia, precum şi alte înscrisuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal.

Fapta inculpatului T.D. care, la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a ajutat-o pe inculpata  C.G. să sustragă din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, actele de identitate ale acesteia, precum şi alte înscrisuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal.

Fapta inculpatului P.I.H. care, la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a ajutat-o pe inculpata  C.G. să sustragă din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, actele de identitate ale acesteia, precum şi alte înscrisuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal.

Fapta inculpatului P.D.I. care, la data de 13.04.2006, în jurul orei 18.30, în timp ce călătorea cu autobuzul nr.331, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a ajutat-o pe inculpata  C.G. să sustragă din buzunarul părţii vătămate A.C. un portofel ce conţinea suma de 380.000 ROL lei, actele de identitate ale acesteia, precum şi alte înscrisuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal.

Având în vedere faptul că pentru stabilirea încadrării juridice a unei fapte este necesară raportarea la totalitatea textului de lege care o incriminează şi faptul că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art.208 al.2 din Codul penal, care consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile, iar cele două taloane de pensie, biletul de trimitere pentru policlinică, reţeta medicală, biletele loto cu data de 13.04.2006, carnetul de antrenor şi abonamentele RATB pe numele părţii vătămate sunt astfel de înscrisuri, instanţa, în baza art.334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prevăzută de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.G., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.D., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I.H., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 al.1 şi 2 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.D.I..

De asemenea, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului R.V., din infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f şi al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, f din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, ca neîntemeiată.

Astfel, instanţa va reţine că făptuitorii au prevăzut cel puţin că o dată cu portofelul părţii vătămate inculpata va sustrage şi acte de identitate, acceptând acest lucru, având în vedere că în obiectul sustras se găsesc în mod obişnuit astfel de acte.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica fiecăruia dintre inculpaţi pedeapsa închisorii, orientată spre minimul special, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, şi dat de modalitatea de săvârşire a acesteia, profitând de aglomeraţia din autobuz, precum şi de frecvenţa ridicată cu care se săvârşesc fapte de acest gen, de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul potenţialelor persoane vătămate, dar şi persoana inculpaţilor R.V., T.D., P.I.H. şi P.D.I., care au mai săvârşit infracţiuni de acelaşi tip, şi care nu au recunoscut nici un moment săvârşirea faptei, dând, în speranţa exonerării de răspundere penală şi încercând să profite de presupusa inconsistenţă a materialului probator aflat la dosar, o serie de declaraţii contradictorii, după cum am arătat anterior.

Mai mult, împreună cu inculpata C.G. care, aflându-se la primul conflict cu legea penală potrivit fişei de cazier judiciar aflată la dosar, a presuspus că în cazul în care va fi condamnată instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei, inculpaţii au încercat să inducă în eroare organele judiciare, înţelegându-se ca inculpata să declare că este singura persoană vinovată de săvârşirea infracţiunii de furt pentru care au fost trimişi în judecată.

Or, o asemenea atitudine nu denotă decât lipsa de respect a inculpaţilor faţă de legea penală şi de valorile sociale pe care aceasta le ocroteşte precum şi dorinţa acestora de a zădărnici însuşi scopul procesului penal, de constatare la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni şi de pedepsire a făptuitorilor potrivit vinovăţiei lor, în vederea apărării ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, precum şi a prevenirii infracţiunilor şi a educării cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Dacă o asemenea atitudine este „obişnuită” în cazul infractorilor recidivişti, trebuie remarcat că şi inculpata C.G., fără antecedente penale, a adoptat acelaşi comportament, pe care nu şi l-a schimbat, în pofida celor 9 luni de arestare preventivă în cauză, aspecte de natură a crea convingerea instanţei că numai o pedeapsă cu închisoarea care să fie executată în regim de detenţie ar putea-o determina pe inculpată să dobândească o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Nu în ultimul rând, faptul că inculpaţii au îndrăzit să aibă o atitudine agresivă faţă de partea vătămată chiar în faţa instanţei de judecată, încercând să o facă să revină asupra declaraţiilor date la urmărire penală, nu reprezintă decât o altă dovadă a periculozităţii sporite a acestora.

De asemenea, instanţa constată că inculpaţii R.V. şi T.D. au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 al.1 lit. a din Codul penal.

Astfel, prin se sentinţa penală nr.1006/23.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, inculpatul R.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 5 ani.

Prin sentinţa penală nr.1107/28.05.2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, inculpatul T.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni.

Ţinând seama că fiecare inculpat a săvârşit, cu intenţie, o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.83 alin.1 Cod penal şi va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepselor de 3 ani şi, respectiv, 1 an şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.1006/23.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, şi, rspectiv, prin sentinţa penală nr.1107/28.05.2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, dispunând executarea în întregime a acestora, care nu se vor contopi cu pedepasele aplicate prin prezenta.

De asemenea, instanţa va reţine starea de recidivă mare postcondamnatorie în care a fost săvârşită infracţiunea, potrivit art.37 lit.a din Codul penal, cu aplicarea însă a tratamentului sancţionator prevăzut de art.83 al.1 din Codul penal, aşa cum a fost menţionat anterior.

Inculpaţii P.I.H. şi P.D.I. au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art.37 al.1 lit.b din Codul penal.

Astfel, inculpatul P.I.H. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare şi 3 ani intzerzicerea de a se afla în municipiul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.f din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, prin sentinţa penală nr.1508/20.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.1508/15.12.2004 a T.B., pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 06.05.2005, cu un rest de 110 zile rămas neexecutat.

Inculpatul P.D.I. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, prin sentinţa penală nr.2198/13.09.2004 a Judecătoriei Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr.371/11.11.2004 a Tribunalului Mehedinţi, dispunându-se contopirea pedepselor de 3 ani şi 3 luni şi, respectiv, 3 ani închisoare pronunţate prin sentinţa penală nr.298/22.02.2002 şi sentinţa penală nr.776/23.04.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1369/20.07.2004 a C.A.B., inculpatul urmând să execute în final 3 ani şi 3 luni închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 16.11.2004, cu un rest de 290 zile rămas neexecutat (v.f.203 şi 216 dosar instanţă).

Prin urmare, instanţa constată că inculpaţii  R.V., T.D., P.I.H. şi P.D.I. şi-a făcut un adevărat modus vivendi din obţinerea de venituri altfel decât prin mijloace legale, remarcând o adevărată apetenţă a făptuitorilor pentru săvârşirea de infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului (furt calificat).

Aşadar, pedepsele aplicate inculpaţilor până în prezent şi-au dovedit pe deplin ineficienţa, nereuşind să-şi atingă scopul de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, în condiţiile art.52 din Codul penal.

Acestea fiind spuse, apreciază că se impune aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenţie, timp în care inculpaţii să-şi formeze o asemenea atitudine, prin asimilarea fără superficialitate a noţiunilor educative învederate de organele de specialitate ce funcţionează în cadrul sistemului penitenciar.

Faptul că prejudiciul -  relativ mic - a fost recuperat nu este un merit al inculpaţilor, ci se datoreşte exclusiv intervenţiei prompte şi eficiente a organelor de poliţie, care l-au surprins pe inculpat în flagrant delict.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpaţilor dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia  Sabou şi Pîrcălab împotriva  României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnaţii nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În baza art.116 din Codul penal, va lua faţă de inculpatul P.I.H. măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

La luarea acestei măsuri, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul P.I.H. este singurul care nu are domiciliul în municipiul Bucureşti.

Astfel, măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi aduce atingere libertăţii de mişcare a persoanei şi din această cauză la luarea acestei măsuri instanţa de judecată trebuie să manifeste grija de a nu restrânge drepturile inculpatului mai mult decât este necesar.

Or, art.25 din Constituţia României consacră dreptul fiecărui cetăţean de a circula nestânjenit în ţară şi în străinătate şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

Dreptul la libera circulaţie este prevăzut în „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice”, ca un drept fundamental care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului. „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice” stabileşte prin art.12 că libera circulaţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt: prevăzute de lege, necesare pentru protejarea siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice, compatibile cu celelalte drepturi recunoscute. Exercitarea acestui drept poate fi astfel condiţionată prin lege dacă această condiţionare se impune pentru evitarea unui pericol grav.

De asemenea, potrivit art.8 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea vieaţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Acestea fiind spuse, pe lângă îndeplinirea condiţiei referitoare la natura infracţiunii pentru care va fi condamnat inculpatul, instanţa apreciază că prezenţa infractorului în localitatea unde a săvârşit infracţiunea prezintă pericol grav pentru societate, pericol rezultând din numărul de infracţiuni comise (inculpatul fiind condamnat anterior de 3 ori pentru săvârşirea infracţiunii de furt, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar, cea din urmă pedeapsă, de 1 an şi 3 luni închisoare şi 3 ani interdicţia de a se afla în Municipiul Bucureşti, fiind pronunţată prin sentinţa penală nr.1528/20.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1508/15.12.2004 a T.B., tot pentru un furt săvârşit într-un mijloc de transport în comun), modul în care a acţionat infractorul, profitând de aglomeraţia din mijloacele de transport din Bucureşti, precum şi amploarea pe care a luat-o săvârşirea unor asemenea fapte în oraşele mari, autorii acestora acţionând de cele mai multe ori în grupuri organizate, lucru de natură a asigura atât reuşita activităţii infracţionale/produsul infracţiunii, cât şi de a îngreuna activitatea organelor judiciare, de identificare şi prindere a făptuitorilor, nu numai prin pasarea imediată a bunurilor de la autor la complici, dar şi prin presiunea psihică exercitată asupra părţilor vătămate şi martorilor, care, de cele mai multe ori, în cazul în care se hotărăsc să formuleze plângere penală, evită, din cauza stării de temere, să participe la recunoaşterea infractorilor din grup de persoane sau chiar revin asupra declaraţiilor de la urmărire penală, spunând că nu îşi mai aduc aminte fizionomia inculpaţilor.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că măsura de siguranţă luată, având drept consecinţă restrângerea dreptului inculpatului de a circula nestânjenit pe teritoriul statului şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, este pe deplin justificată.

În baza art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpaţi timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13.04.2006 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, faţă de cele expuse mai sus, va menţine starea de arest a fiecăruia dintre inculpaţi.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul R.V., de suspendare a procesului penal, având în vedere că starea de sănătate nu îi permite să ia parte la acesta, instanţa reţine că, potrivit Raportului de primă expertiză medico-legală întocmit în cauză (f.255 dosar instanţă), inculpatul prezintă diagnosticul „Infarct miocardic inferoposterolateral trombolizat (2003). HTA esenţială st.II. Insuficienţă venoasă cronică.” şi poate participa la judecarea cauzei.

Or, având în vedere că nu s-a constatat, pe baza expertizei medico-legale, că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, nefiind întrunite condiţiile art.303 alin.1 din Codul de procedură penală, instanţa va respinge cererea de suspendare a procesului penal, formulată de inculpatul R.V..

Sub aspectul laturii civile, va lua act că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, constatând prejudiciul recuperat integral prin restituire.

În baza art.191 alin.1 şi 2 C.p.p., va obliga inculpaţii la plata a câte 900 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare