Ordonanţă preşedinţială. Admisibilitate

Sentinţă civilă 2900 din 29.03.2005


Ordonanta presedintiala. Admisbilitate

Prin sentinţa civilă nr. 2900/29.03.2005 a fost admisa cererea formulată de reclamantul T P-M în contradictoriu cu pârâta S R si a fost incredinţata reclamantului spre creştere şi educare minor T P A D, născută la 20.06.2000 până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 950/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3593/17.02.2005, reclamantul T P-M a chemat in judecată pe pârâta S R, solicitând instanţei ca pe cale de ordonanţă presedinţială să îi încredinteze spre crestere şi educare pe minora T P A D, născută la data de 15.06.2000 până la soluţionarea in fond a cererii de încredinţare formulată pe dreptul comun.

In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că in urma unei relaţiii de concubinaj pe care a avut-o cu pârâta, s-a născut fiica lor, A D.

In luna aprilie 2002, pârâta a plecat in Italia, iar fetiţa a rămas sub ingrijirea sa şi a mamei sale până la 18.01.2005, dată la care a fost luată de la grădiniţă de către pârâtă, înaintea orei la care obişnuia  reclamantul să ajungă pentru a o lua.

Reclamantul a mai aratat ca a contactat-o telefonic pe pârâtă şi din discuţia pe care au avut-o a rezultat că nu înţelege să-i restituie copilul, ba, mai mult nici nu-l lasă să îl vadă. In acest sens, pârâta nu a  mai dus-o pe fetiţă la grădiniţă.

Urgenţa este justificată prin fapătul că este pusă în pericol starea emoţională a fetiţei datorită acţiunii brutale a pârâtei manifestată prin izolarea bruscă a minorei atât faţă de persoanele de care aceasta era puternic ataşată, cât şi faţă de grădiniţă.

Pârâta nu are un domiciliu stabil şi nici un venit constant şi sigur din care să-i asigure intreţinerea minorei, neavând un loc de muncă şi fiind intreţinută de diverşi bărbaţi. De asemenea, pârâta şi-a părăsit in repetate rânduri copilul, plecând in străinătate frecvent şi pe perioade de durată îndelungată, dovedind astfel că minora nu reprezintă o prioritate pentru ea.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  instanţa a reţinut următoarele:

Din referatul de ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantului, precum si din declaratiile martorilor audiati, s-a retinut ca partile, care sunt parintii minorei T P A D, au locuit impreuna in perioada octombrie 2001-aprilie 2002, in apartamentul nr. 37 situat in A nr. 3, bl., adresa la care reclamantul sta si in prezent. In luna aprilie 2002, parata a plecat in Italia, iar minora a ramas in grija tatalui, ajutat de bunicii paterni. La cererea tatalui, minora a fost inscrisa la gradinita nr. 218.

Potrivit declaratiei martorei B N, care este una din educatoarele minorei, la data de 18.01.2005, mama fetitei s-a prezentat inainte de sfarsitul programului la gradinita si a luat-o fara stirea tatalui, stabilindu-se la o adresa necunoscuta, moment de la care tatal nu a mai avut posibilitatea sa ia legatura cu ea.

Ordonanţa preşedinţială, ca mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile dar cu un caracter specific, determinat de însuşi caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale, trebuie să îndeplinească atât condiţiile necesare pentru exercitarea oricărei acţiuni, cât şi unele cerinţe particulare.

Cererea formulata de reclamant prezinta urgenta, deoarece orice intarziere in luarea masurii impiedica reclamantul in exercitarea dreptului sau de a avea relatii personale cu minora, ceea ce este de natura sa se reflecte negativ atat asupra situatiei sale, cat mai ales asupra fetitei, care a fost scoasa brusc din mediul sau, fiind despartita de bunici, de prieteni, fiindu-i totodata intrerupta pregatirea oferita in cadrul gradinitei. De altfel, martora N F L, vecina a reclamantului, care la randul sau are o fetita prietena cu copilul partilor, a aratat ca intr-o vizita ulterioara datei de 18.01.2005 a paratei la reclamant, fetita si-a exprimat dorinta de a nu se mai intoarce cu mama sa, ceea ce inseamna ca a si fost afectata efectiv de actiunea acesteia.

Masura incredintarii are caracter vremelnic, in sensul ca exista posibilitatea discutarii fondului la instanta de drept comun.

Este de asemenea indeplinita si cea de-a treia conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale prevazute de art. 581 C.pr.civ, aceea ca masura luata sa nu prejudece fondul, avand in vedere aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 613^2 C.pr.civ din materia divortului.

Mai mult decat atat, ordonanta presedintiala este intotdeauna admisibila cand tinde la inlaturarea unor acte abuzive, cum este luarea fortata a minorului de catre un parinte fara consimtamantul celuilat. Privita din acest unghi, actiunea recalamantului vizaeaza in fapt restituirea minorei de la mama sa, care a luat-o fara drept. In aceasta situatie masurile luate privesc de fapt restabilirea unei situatii anterioare modificate abuziv si nu stabilesc de partea cui este dreptul, deci nu se analizeaza fondul pretentiilor dintre parti, ci numai aparenta dreptului, prezumandu-se ca raporturile juridice existente sunt conforme dispozitiilor legale, partea nemultumita neputand folosi decat mijloacele puse de lege la dispozitia sa.

Daca pentru rezolvarea cererii de ordonanta presedintiala instanta nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, in schimb, pentru ca masura luata sa nu fie arbitrara, va cerceta aparenta acestui drept

Instanta a apreciat ca este in interesul minorei sa fie incredintata tatalui, avand in vedere faptul ca aceasta s-a ocupat de cresterea si ingrijirea ei dupa plecarea mamei in Italia, ca s-a preocupat sa-i asigure educatia in cele mai bune conditii, imprejurarea ca minora este este mai legata sufleteste de acesta, astfel cum a rezultat din investigatiile facute de autoritatea tutelara si din declaratiile martorilor, precum si faptul ca dispune de posibilitati materiale si prezinta garantii morale pentru a-i asigura in continuare conditii optime de dezvoltare.