Acţiune în constatarea simulaţiei (Codul civil, art.1175)

Acţiune în constatarea simulaţiei (Codul civil, art.1175)

Actul secret care modifică un act public, are putere numai între părţile contractante şi succesorii lor universali.

Anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaţiunea juridică şi nu înscrisul în care este consemnată înţelegerea părţilor.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.212 din 21 mai 2008

Prin sentinţa civilă nr.2894/16.03.2007 a Judecătoriei Iaşi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtul D.F.

S-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, autentificat sub nr.8485/04.03.1994 sub aspectul naturii juridice a actului încheiat.

S-a constatat că natura juridică reală a actului juridic încheiat este cea de contract de garanţie reală imobiliară pentru împrumutul acordat reclamantei de către pârât prin înscrisul sub semnătură privată întocmit la data de 07.03.1994.

S-a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 20,3 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8485 din 4 martie 1994 ar reprezenta o garanţie reală imobiliară oferită de reclamantă pârâtului tocmai pentru ca acesta să-i acorde împrumutul constatat prin înscrisul sub semnătură privată.

S-a mai reţinut că de esenţa simulaţiei nu este data întocmirii înscrisului ca act doveditor preconstituit al acordului de voinţă real al părţilor, ci data manifestării de voinţă a părţilor (negotium iuris).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel D.F.

Prin decizia civilă nr.770/5 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi s-a admis apelul formulat de pârâtul D.F. împotriva sentinţei civile nr.2894 din 16.03.2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în tot.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtul D.F.

A fost obligată intimata să plătească recurentului suma de 710 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în recurs.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că la data de 4.03.1994 între reclamanta M.M. şi pârâtul D.F. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8485, prin care reclamanta a vândut pârâtului apartamentul situat în Iaşi, str. M.C.B. nr.20, bloc N2, sc.B, et.3, ap.16 în schimbul preţului de 115.000 lei.

Ulterior, la 7.03.1994 între aceleaşi părţi s-a încheiat un alt contract prin care pârâtul împrumută reclamantei suma de 10.440 mărci germane, contract ce a fost consemnat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „înţelegere”.

Din analiza celor două acte încheiate de părţi, instanţa a constatat că ne aflăm în prezenţa a două convenţii distincte, cu finalităţi distincte, prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii reciproce ale părţilor.

Nu se poate reţine că această „înţelegere” a existat anterior sau concomitent încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi că redactarea contraînscrisului ar fi fost ulterioară, având în vedere modul de redactare a înscrisului, data acestuia şi trimiterea clară la contractul ce fusese deja încheiat.

Nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile pentru a se constata existenţa simulaţiei, nefiind îndeplinită principala condiţie: existenţa unui act real şi secret anterior sau concomitent actului public.

Împotriva deciziei civile nr.770/5 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi a formulat recurs M.M.

Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:

- Tribunalul Iaşi reţine pe de o parte că ne aflăm în faţa a două convenţii distincte, cu finalităţi distincte, iar pe de altă parte că nu ne aflăm în prezenţa unei simulaţii;

- D.F. preciza în faţa instanţei de judecată că „prin intermediul inculpatului i-am împrumutat numitei M.M. suma de 10.440 mărci germane. Anterior de a-i da suma la notariat am încheiat la notariat un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului”;

- pretinsul silogism în baza căruia Tribunalul Iaşi apreciază faptul că ne aflăm în situaţia a două convenţii distincte şchioapătă în condiţiile în care toate menţiunile celor două acte – contractul autentic şi actul prin care s-a împrumutat suma de bani decurg unele din altele şi nu pot fi interpretate ca raporturi juridice de sine stătătoare;

- contractul de împrumut cuprinde o menţiune esenţială cu privire la natura actului autentic şi anume „în vederea asigurării restituirii împrumutului în condiţiile stabilite în prezenta înţelegere între d-na M.M. şi dl. D.F. s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare a apartamentului d-nei M.M., situat în cartierul M.C.B.”;

- structura operaţiei juridice a simulaţiei este complexă şi presupune verificarea existenţei a trei acte juridice distincte: actul juridic public prin care se creează o situaţie juridică aparentă, actul juridic secret ce reprezintă adevărata manifestare de voinţă a părţilor şi acordul simulatoriu, adică acea convenţie ce reprezintă voinţa părţilor de a crea aparenţa unor raporturi juridice inexistente;

- în lipsa acordului simulatoriu, actul secret poate să nu fie determinat de voinţa părţilor de a simula, ci de alte mobiluri;

- coroborarea tuturor probatoriilor administrate duce la concluzia că intenţia părţilor a fost realizarea unui împrumut cu garanţie;

- doctrina a statuat că pentru a ne afla în prezenţa simulaţiei, este necesar ca actul secret şi cel public ca manifestări de voinţă să fie simultane or în speţa de faţă scopul avut în vedere de părţi a fost realizarea unui împrumut cu garanţie imobiliară, iar din acest punct de vedere chiar dacă temporal contractul de vânzare-cumpărare l-a precedat pe cel de împrumut, actul autentic a devenit operant abia în momentul realizării acordului simulatoriu, odată cu încheierea actului juridic secret, fiind deci simultan cu acestea două; în acest raţionament condiţia simultaneităţii este îndeplinită şi, presupunând că şi celelalte condiţii sunt îndeplinite, simulaţia există şi îşi produce toate efectele specifice.

- între M.M. şi D.F. s-a convenit cu privire la împrumutul unei sume, precum şi la necesitatea instituirii unei garanţii imobiliare.

Recursul formulat este întemeiat.

Reclamanta M.M. a investit instanţa cu o cerere în constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8485/4.03.1994, în sensul că acest contract reprezintă în realitate un contract de garanţie pentru împrumutul acordat de pârât prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „înţelegere” încheiat la 7 martie 2004.

În cauză, între reclamanta M.M. şi pârâtul D.F. s-a încheiat la data de 4 martie 2004 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8485, prin care reclamanta a vândut pârâtului apartamentul situat în Iaşi, str. M.C.B. nr.20, bloc N2, sc.B, et.3, ap.16 în schimbul preţului de 115.000 lei.

Ulterior, la data de 7 martie 2004 între aceleaşi părţi s-a încheiat un alt contract, prin care pârâtul împrumută reclamantei suma de 10.440 mărci germane, contract ce a fost consemnat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „înţelegere”. Se face menţiunea expresă că reclamanta va restitui suma primită în rate până la data de 7.09.1994. Prin aceeaşi convenţie din 7 martie 1994, pârâtul D.F. se obligă ca în momentul returnării întregului împrumut să revândă reclamantei apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr.8485.

Simulaţia este operaţia juridică în care caracterizantă este încheierea de către părţi a două contracte: unul aparent, prin care se creează o situaţie neconformă cu realitatea şi altul secret, prin care se modifică sau se desfiinţează efectele aparente ale contractului public şi se creează raportul juridic real dintre părţi.

Contractul ascuns este singurul care reprezintă voinţa reală a părţilor. El se numeşte contraînscris, iar existenţa simulaţiei presupune doar încheierea în secret a contraînscrisului şi caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu şi condiţia ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă.

De remarcat faptul că anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaţia juridică şi nu înscrisul în care este consemnată înţelegerea părţilor.

Există simulaţie, chiar dacă înscrisul în care s-a consemnat actul secret,, care a precedat sau a fost simultan actului aparent, este redactat ulterior încheierii actului aparent, aşa cum este cazul în speţă.

Esenţial este ca înţelegerea părţilor, în sens de negotium, să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior, să fie în vigoare în momentul încheierii actului public.

În speţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite.

Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că părţile la data de 4 martie 1994 au încheiat actul aparent de vânzare-cumpărare a apartamentului, iar cel secret din 7 martie 2004 împrumutul sumei de 10.440 mărci germane şi că voinţa lor reală a fost în sensul încheierii contractului de împrumut care îndeplineşte condiţiile simulaţiei.

Fiind stabilit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, în mod legal Judecătoria Iaşi a admis acţiunea în simulaţie formulată de M.M. şi a constatat existenţa actului de împrumut prin înlăturarea efectelor aparente ale contractului public.

În raport de toate aceste considerente şi de dispoziţiile art.312 C.pr.civ. s-a admis recursul formulat, cu modificarea în tot a deciziei Tribunalului Iaşi şi cu respingerea apelului şi păstrarea hotărârii Judecătoriei Iaşi.

Domenii speta

Spete similare