Drepturile inculpatului, garantate de art. 6 par. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consecinţa încălcării acestor drepturi

Decizie 71 din 16.10.2008


Drepturile inculpatului, garantate de art. 6 par. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consecinţa încălcării acestor drepturi

Vătămarea intereselor legitime ale inculpatului, lipsă pe parcursul judecăţii la fond şi în apel, care nu a primit calitatea de inculpat prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi a avut cunoştinţă de declanşarea procedurii de judecată în urma sesizării instanţei prin rechizitoriu, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârilor pronunţate la fond şi în apel.

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 71 din 16 octombrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 51 din 11 februarie 2008, Judecătoria Paşcani l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedepse de şapte ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 al. 2 lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d), e) C.pen. pentru o perioadă de 3 ani; trei ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; şapte ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b) şi alin. 2 ind. 1 lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; cinci ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de imagini pornografice cu minori în memoria mijloacelor de stocare a datelor informatice, prevăzute de art. 51 ultima teză din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a),b),d), e) C.pen. pentru o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 34 lit. b) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de şapte ani închisoare. S-a dedus perioada reţinerii inculpatului din data de 11 noiembrie 2005.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a),b),d),e) C.pen.

S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a),b),d),e) C.pen.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul D.I. şi – prin decizia penală nr. 236 din 22 mai 2008 – Tribunalul Iaşi a respins apelul ca nefondat şi a menţinut hotărârea judecătoriei.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 C.pr.pen., hotărârile au fost recurate de inculpatul D.I.

În motivarea recursului, apărătorul ales al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 21 C.pr.pen., susţinând că judecata în primă instanţă şi în apel au avut loc în absenţa inculpatului, care a fost plecat în Italia, prin urmare a fost în imposibilitatea de a se prezenta în instanţă şi, mai mult, a fost în imposibilitatea de a înştiinţa instanţa, atâta timp cât nu a ştiut de existenţa acestui dosar.

De altfel, nici materialul de urmărire penală nu i-a fost prezentat, iar din dosarul de urmărire penală rezultă că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul este plecat din ţară.

S-a mai susţinut, de asemenea,că cererile de apel şi de recurs formulate în cauză nu au fost semnate de inculpat, ci au fost redactate de apărătorii desemnaţi din oficiu, inculpatul fiind lipsit de un proces echitabil, în care să fie prezent şi să-şi facă apărări.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Paşcani.

Pe fondul cauzei, într-o teză subsidiară s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 14 C.pr.pen. referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului prin ignorarea circumstanţelor personale: lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră şi regretul manifestat faţă de faptele comise.

În susţinerea motivelor de recurs s-au depus la dosar declaraţiile martorilor P.M.-C. şi B.I., date în faţa unui notar public din care rezultă că în perioada 14 noiembrie 2005 – 17 septembrie 2008 inculpatul a fost plecat în Italia, precum şi un certificat de atribuire a codului fiscal (traducere legalizată din limba italiană), eliberat de Agenţia Taxe şi Impozite, pe numele inculpatului la data de 24 iulie 2007.

Potrivit prevederilor art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 C.pr.pen. s-a procedat la ascultarea inculpatului prezent cu ocazia judecării recursului.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate de inculpat, ce se analizează prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 şi 21 C.pr.pen., s-au reţinut următoarele:

Participarea părţilor la judecata în primă instanţă sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare şi este garantată, printre altele şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată. Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind asigurarea participării părţilor la judecată, intervine o nulitate relativă – în interesul părţilor – care poate atrage casarea hotărârilor recurate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că împotriva inculpatului D.I. s-a început urmărirea penală la data de 11 noiembrie 2005 pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b) şi 2 ind. 1 lit. c) C.pen., art. 197 alin. 2 lit. a) şi art. 201 alin. 1 C.pen., acesta fiind audiat în calitate de învinuit. La data de 13 ianuarie 2006, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus începerea urmăririi penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Urmărirea penală efectuată de organele de cercetare s-a desfăşurat pe o perioadă de 1 an şi 6 luni, instanţa de judecată fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 14 mai 2007. Împotriva inculpatului D.I. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. 2 lit. a) C.pen., art. 201 alin. 1 C.pen., art. 211 alin. 2 lit. b) şi alin. 2 ind. 1 lit. c) C.pen. şi art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

Încă din cursul urmăririi penale (conform procesului-verbal de căutare încheiat la data de 30.11.2005) şi pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi de apel, inculpatul D.I. a fost plecat din ţară, în Italia; atât judecata în primă instanţă, cât şi în apel s-au desfăşurat în lipsă.

D.I. a fost audiat în cursul urmăririi penale doar în calitate de învinuit, care nu este parte în procesul penal, nefiind menţionat ca atare în dispoziţiile art. 23-24 din Codul de procedură penală, nu a primit calitatea de inculpat prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi nu a avut cunoştinţă de declanşarea procedurii de judecată în urma sesizării instanţei prin rechizitoriu.

Ca atare, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin apărătorii desemnaţi din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale în faţa instanţei de fond şi de apel, şi prin audierea şi prezenţa sa nemijlocită în faţa instanţei de recurs, când a invocat „încălcarea dreptului” de a fi prezent la desfăşurarea procedurilor” şi „de a-şi conduce apărarea”.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art. 6 par. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” şi „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei.

Astfel, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, vătămarea intereselor legitime ale inculpatului prin încălcarea principiului egalităţii de arme într-o procedură de judecată contrară legii, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârilor pronunţate,context în care, criticile formulate într-o teză subsidiară privind greşita individualizare a pedepselor nu vor fi supuse examinării instanţei de control judiciar.

În baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. c) C.pr.pen. s-a admis recursul declarat de inculpat, s-au casat hotărârile recurate şi s-a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.