Procedura insolvenţei. Aplicarea art.246 C.pr.civ.. Renunţarea la judecată a creditoarei-intimate, a cărei cerere de deschidere a procedurii a fost admisă la fond

Procedura insolvenţei. Aplicarea art.246 C.pr.civ.. Renunţarea la judecată a creditoarei-intimate, a cărei cerere de deschidere a procedurii a fost admisă la fond

Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală, prin care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor. Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei determină consecinţe specifice şi limitate ale actului de voinţă al renunţării la judecată, exercitat conform art.246 C.pr.civ. Renunţarea la judecată a creditoarei a cărei cerere de deschidere a procedurii a fost admisă de judecătorul sindic, determinată de plata creanţei înainte de primul termen de judecată în recurs, nu poate avea ca efect respingerea cererii de deschidere a procedurii, în recurs.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.. 27 din 11 ianuarie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 528/F din 28 octombrie 2009 Tribunalul Vaslui - judecător sindic a respins contestaţia debitorului SC „A.I.D.” SRL şi a admis cererea formulată de creditorul S.C. „JEW & WE” S.R.L., pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

În temeiul art.31 alin.1 din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului SC „A.I.D.” SRL. În temeiul art.34 din Legea privind procedura insolvenţei, a fost numit administrator judiciar provizoriu „LD EG IPURL”, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art.20 din Legea procedurii insolvenţei, cu o retribuţie de 1000 lei lunar.

În temeiul art.61 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura insolvenţei, precum şi tuturor băncilor unde debitorul avea deschise conturi.

I s-au pus în vederea administratorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr. 31/1990 republicată şi s-a dispus menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai administratorului judiciar. S-a fixat termen limită pentru depunerea creanţelor la 29 decembrie 2009. S-a fixat termen limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor la 29 ianuarie 2010. S-a fixat termen pentru soluţionarea eventualelor contestaţii şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la 3 martie 2010. S-a fixat data şedinţei adunării creditorilor la 15 februarie 2010, orele 12:00, la sediul Tribunalului Vaslui şi s-au convocat creditorii debitorului. S-a dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii debitorului, de către administratorul judiciar.

În temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar, la o bancă din România, din care să fie suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, iar în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul urma să fie deschis de administratorul judiciar, eventualele disponibilităţi băneşti fiind păstrate într-un cont special de depozit bancar.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că fişele analitice – depuse de creditoare alăturat cererii introductive – dovedeau creanţa acumulată de debitor în baza contractului nr.16/21.09.2005, finalizat la data de 11.09.2008 prin procesul-verbal de recepţie finală.

Însăşi debitoarea a recunoscut acest contract şi plata a două tranşe din preţul contractului, punând neplata ultimei tranşe pe seama întârzierii finalizării obiectivului ce a făcut obiectul contractului.

Judecătorul sindic a constatat că tribunalul trebuia să analizeze nu derularea contractului, ci creanţa pretinsă, sub cele trei condiţii, pe care le-a găsit îndeplinite. Astfel, s-a reţinut că era certă creanţa, reieşind din evidenţele contabile, era exigibilă, condiţie rezultată din clauzele contractului şi era lichidă. S-a constatat şi starea de insolvenţă, reieşind din evidenţele contabile depuse de debitoare.

A reţinut instanţa că – deşi necontestată – creanţa nu a fost onorată de mai mult de 30 de zile, iar plăţile pe care debitoarea le făcea nu se dovedeau a fi făcute creditorului, ci aveau o altă destinaţie şi erau în mod evident mici, demonstrând astfel starea de insolvabilitate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea S.C. „A.I.D.” S.R.L., învederând că a încheiat o tranzacţie cu creditoarea, prin care litigiul dintre părţi – determinat de neplata unor sume restante, din contractul din 21 septembrie 2005 – s-a stins. Ca atare – a pretins recurenta – cererea creditoarei a rămas fără obiect. Alăturat declaraţiei de recurs debitoarea, a depus contractul de tranzacţie nr.17 din 5 noiembrie 2009.

La termenul de judecată din 11 ianuarie 2010 intimata-creditoare S.C. „EW & WE” S.R.L. a depus cerere de renunţare la judecată, în temeiul art.82 şi 246 C.pr.civ., învederând că debitoarea a achitat voluntar suma datorată, astfel cum părţile au stabilit prin tranzacţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că Legea nr.85/2006 instituie o procedură concursuală, prin care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor. Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei determină consecinţe specifice şi limitate ale actului de voinţă al renunţării la judecată, exercitat conform art.246 C.pr.civ. Curtea de apel a constatat că renunţarea la judecată a creditoarei S.C. „EW & WE” S.R.L. nu putea avea ca efect respingerea cererii de deschidere a procedurii, în recurs, aşa cum a solicitat recurenta.

Curtea a reţinut că între momentul pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii generale a insolvenţei şi cel al soluţionării recursului, dat fiind caracterul executoriu al hotărârii judecătorului sindic, s-au efectuat operaţiuni de administratorul judiciar şi s-au putut depune creanţe şi de alţi creditori.

Ca atare, curtea a considerat că este necesar ca – în raport de actul nou depus în recurs, respectiv tranzacţia dintre creditoare şi debitoare, în urma căreia S.C. „EW & WE” S.R.L. nu mai avea nici o pretenţie – judecătorul sindic să verifice dacă subzistau condiţiile deschiderii procedurii insolvenţei, în sensul art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Faţă de considerentele expuse, curtea a admis recursul, casând sentinţa recurată şi trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.

Domenii speta

Spete similare