Calificarea naturii hotărârilor emise de consiliul local. Obligaţia de a le diferenţia în funcţie de finalitatea urmărită. Competenţa instanţei de contencios administrativ de a soluţiona cauza ce vizează exerciţiul funcţiei publice
Doar actul bilateral, ce a reunit voinţa a două unităţi administrativ-teritoriale – care potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, sunt, la nivel local, singurele persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane juridice – poate fi considerat, în atare condiţii, ca fiind actul care a generat o situaţie juridică nouă, în raport cu reclamantele, şi aceea în mod indirect, ţinând cont de faptul că adevăratul act juridic, care a permis unui alt operator de transport decât cel licenţiat să execute curse regulate pe o anumită porţiune de traseu şi, implicit, să preia în folos propriu o parte din beneficiarii prestaţiei de transport, cu efecte economice nefavorabile pentru reclamante, este doar Protocolul pe care localitatea şi regia de transport l-au încheiat.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 748/C.A. din 16 decembrie 2010,
Legea nr. 215/2001
Tribunalul Bacău
Anulare act administrativ
Curtea de Apel Oradea
Recurs contencios administrativ. Obligare emitere act administrativ. Refuz nejustificat
Tribunalul Harghita
Excepţie de nelegalitate
Curtea de Apel Alba Iulia
Achiziţii publice. Contestaţie tardivă. Calculul termenului de contestare.
Curtea de Apel Timișoara
Acţiune în contencios administrativ. Lipsa unui drept vătămat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004