Nota 1 pct. 2 capitolul i din anexa nr. ii din Legea-cadru nr.153/2017, potrivit căreia "nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică(...)" astfel cum a fost interpreta

Nota 1 pct. 2 capitolul I din anexa nr. II din Legea-cadru nr.153/2017, potrivit căreia "nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică(...)" astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție  sesizată cu o întrebare prealabilă de instanța de recurs, în prezenta cauza.

Decizia nr.3/2020 pronunțată de  Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat  următoarele:

”În interpretarea dispozițiilor pct.2 nota 1 capitolul I  din anexa II  din Legea nr.153/2017 privind personalul plătit din fonduri publice, raportate la art.5 din  Ordinul ministrului sănătății nr.1078/2010 și art. 27 din Legea privind reforma în domeniul sănătății:

Personalul cu statut de funcţionar public încadrat în serviciul de control sănătate publică din direcţiile de sănătate publică, cu pregătire profesională superioară în medicină şi confirmare în specialităţile medicale de igienă, medicina muncii şi sănătate publică, nu face parte din categoria personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică prevăzut în anexa nr. II capitolul I pct. 2 nota 1 din Legea-cadru nr.153/2017.

Secția de  contencios administrativ ți fiscal, Decizia nr. 435 din 30 iunie 2020

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr…/85/2018, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.S.P.J., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziţie de salarizare cu încadrarea reclamantului în prevederile anexei II din Legea nr.153/2017 – Familia ocupațională de funcții bugetare ,,Sănătate şi Asistenţă Socială”- Cap.I pct. 2 – Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar - Nota 1 și  obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale potrivit noii încadrări, începând cu 01.01.2018, actualizate cu indicele de inflaţie.

Acțiunea a fost întemeiată în drept  pe Legea nr.153/2017, Legea nr.554/2004 și art. 221 Cod civil.

Prin sentința civilă nr…/CA/2018 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că acesta trebuie încadrat  potrivit anexei VIII  la Legea nr.153/2017 – Familia Ocupațională  de funcții bugetare ”Administrație”, Cap. I, Lit. A, Secţiunea II - Salarii pentru personalul din unităţile administrativ-teritoriale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. care a solicitat casarea acesteia și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul de a fi încadrat  conform Anexei II din Legea nr.153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare ,,Sănătate şi Asistenţă Socială”.

Recurentul reclamant a solicitat la data de 5.03.2019, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui hotărâri prealabile  pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la  interpretarea și aplicarea dispozițiilor Notei I pct.1 de la finalul  punctului  2 al cap. I intitulat: Salarii de bază pentru personalul de specialitate  medico-sanitar și auxiliar sanitar, din cadrul Anexei II  la Legea nr.153/2017, anexă intitulată:

 Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” care prevede că: „Nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate  din direcţiile de sănătate publică, în sensul de a se  specifica dacă această notă  se aplică și funcționarilor publici  din direcțiile  de sănătate publică, ce se încadrează în sintagma personal de specialitate?

Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2019, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului recurent și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 Cod procedură civilă, cauza fiind suspendată până la  pronunțarea Înaltei Curți.

Prin Decizia  nr. 3/20.01.2020 publicată în Monitorul Oficial  nr. 141/21.02.2020 a fost admisă cererea de pronunțare  a unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În expunerea motivelor de recurs, reclamantul B. a solicitat casarea în întregime a hotărârii atacate iar după rejudecarea fondului să dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv anularea Dispoziţiei nr…  emisă de instituţia pârâtă la data de 08.01.2018 şi a Dispoziţiei nr…  emisă de instituţia pârâtă la data de 02.04.2018 şi obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziţie de salarizare cu încadrarea corectă a recurentului în prevederile Anexei II la Legea nr.153/2017, conform Nota 1 de la Punctul 2, Capitolul I al Anexei II,  în loc de Anexa VIII, cum în mod greşit a fost încadrat, cu stabilirea unui salariu de bază de 15.565 lei, (aferent funcţiei de medic primar - gradaţia 5) şi adăugarea, la acest cuantum a tuturor sporurilor de care ar trebui să beneficieze pentru funcţia de conducere (Şef serviciu) conform Legii nr.153/2017.

Sentinţa a fost criticată pentru motive de nelegalitate, considerând că, în mod nejustificat, instanţa a ignorat complet susţinerile  referitoare la Nota 1 de la Punctul 2, Capitolul 1 al Anexei 11 din lege, „Nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică”. Această prevedere este conţinută în textul legii, nu este o notă de subsol, este parte integrantă din Anexa II şi vine să aducă exact explicitarea necesară pentru ca prevederile referitoare la salarizarea persoanelor de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi clinice să se aplice aceleiaşi categorii de personal din cadrul direcţiilor de sănătate publică.

Este nelegală reţinerea instanţei de fond, potrivit căreia în Anexa II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi Asistenţă Socială” sunt prevăzute salariile de bază pentru personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat cu contract de muncă. O  asemenea menţiune nu există în textele legii, fiind o interpretare personală şi greşită a textelor legale.

Intimata pârâtă D.S.P.J. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul B. ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr…CA/16.10.2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr…/85/2018.

În expunerea de motive, intimata a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantului i-au fost stabilite drepturile salariale în conformitate cu dispoziţiile art.38 alin.3 lit.a, coroborate cu art.38 pct.6 din Legea nr.153/2018 ţinând cont şi de dispoziţiile art.138 din Legea nr.227/2015 precum şi de anexa VIII familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administrație” din Legea nr.153/2017.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a anula dispoziţia nr…/08.01.2018, având în vedere cele expuse mai sus, solicită respingerea acestei cereri întrucât dispoziţia mai sus menţionată, este temeinică şi legală având în vedere dispoziţiile imperative ale Legii nr.153/2017, precum şi dispoziţiile OMS nr.1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. Mai mult decât atât, acţiunea reclamantului este netemeinică şi nelegală având în vedere faptul ca potrivit art. 6 din OMS nr.1078/2010 “ (5) Funcţia de şef serviciu de control în sănătate publică, inspector şef, cu calitate de funcţionar public, medic specialist/primar de igienă sau sănătate publică, se ocupă prin concurs, organizat conform legii.

Având în vedere dispoziţiile art.6 punctul 5 din OMS nr.1078/2010 rezultă că reclamatul B. are calitatea de funcţionar public fiind astfel salarizat conform anexei VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administrație" din Legea nr.153/2017.

Chiar şi aşa, făcând abstracție de faptul că reclamantul are şi calitatea de medic primar potrivit art.6 pct.6 din OMS nr.1078/2010, acesta împreună cu directorul executiv adjunct de sănătate publică şi directorul executiv adjunct economic al direcţiei au calitatea de funcţionari publici, fiind salarizaţi potrivit anexei nr. VIII din Legea nr.153/2017.

Susţinerea reclamantului că are şi calitatea de medic primar şi solicită a fi salarizat conform anexei II din Legea nr.153/2017 este total nefondată întrucât acesta are calitatea de funcţionar public şi exercită prerogativele de putere publică.

Având în vedere faptul că reclamantul are calitate de funcţionar public şi este salarizat conform anexei nr.VIII din Legea nr.153/2017 Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ potrivit adagiului latin „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” nu se poate reţine faptul că acesta ar trebui salarizat conform anexei nr.II din Legea nr. 153/2017, întrucât tocmai legiuitorul distinge între cele două categorii socio-profesionale respectiv funcţionari publici şi medici.

Prin Decizia nr.435/2020 Curtea a respins recursul reclamantului, reținând cu titlu preliminar  obligatoriu, față de art.521 alin.3 Cod procedură civilă,  dezlegarea dată problemei de drept prin Decizia nr. 3/2020, Înalta Curte statuând următoarele:

”În interpretarea dispozițiilor pct.2 nota 1 capitolul I  din anexa II  din Legea nr.153/2017 privind personalul plătit din fonduri publice, raportate la art.5 din  Ordinul ministrului sănătății nr.1078/2010 și art.27 din Legea privind reforma în domeniul sănătății:

Personalul cu statut de funcţionar public încadrat în serviciul de control sănătate publică din direcţiile de sănătate publică, cu pregătire profesională superioară în medicină şi confirmare în specialităţile medicale de igienă, medicina muncii şi sănătate publică, nu face parte din categoria personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică prevăzut în anexa nr. II capitolul I pct. 2 nota 1 din Legea-cadru nr.153/2017.

Din considerentele Înaltei Curți, instanța de recurs a reținut  unele paragrafe care sunt de natură a demonstra fără echivoc netemeinicia recursului reclamantului și legalitatea sentinței primei instanțe:

”64. Potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare şi structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.1078/2010 (Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.1078/2010), direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local, care realizează politicile şi programele naţionale de sănătate, elaborează programe locale, organizează structurile sanitare, evidenţele statistice pe probleme de sănătate, precum şi de planificare şi derulare a investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate. Aceste autorităţi, prin serviciile de supraveghere medicală, coordonează, organizează, evaluează şi participă la realizarea programelor naţionale de sănătate ce se derulează în teritoriul arondat şi exercită atribuţii specifice de control în sănătatea publică, în domeniile de competenţă, prin personalul împuternicit de Ministerul Sănătăţii.

.......

 69. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, în cadrul direcţiilor de sănătate publică îşi desfăşoară activitatea două categorii de personal:

- personal contractual, respectiv personalul departamentului de supraveghere în sănătate publică (serviciile de supraveghere şi control boli transmisibile, evaluarea factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă, evaluarea şi promovarea sănătăţii, respectiv laboratorul de diagnostic şi investigare în sănătate publică) şi personalul compartimentului administrativ şi mentenanţă şi

- funcţionari publici, care exercită prerogative de putere publică, din această ultimă categorie făcând parte şi conducătorul serviciului de control în sănătate publică (şef serviciu - inspector şef).

70. Chiar dacă pentru desfăşurarea activităţilor de control s-a impus, prin dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 1078/2010, ca întreg personalul încadrat în serviciul de control în sănătate publică să aibă o anumită pregătire profesională, acest lucru nu imprimă semnificaţia că salarizarea funcţionarilor publici din cadrul acestei structuri a direcţiei de sănătate publică - care exercită prerogative de control şi au pregătirea profesională de medic în specialităţile de igienă, medicina muncii sau sănătate - ar trebui realizată în conformitate cu grilele aferente activităţii desfăşurate în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială" din Legea-cadru nr.153/2017, întrucât nu fac parte din categoria "personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică", prevăzut în pct.2 nota 1 capitolul I din anexa nr. II din Legea-cadru nr.153/2017.

71. Pregătirea profesională superioară în medicină şi confirmarea în specialităţile medicale se circumscriu unei condiţii obligatorii pentru încadrarea în funcţii a personalului din cadrul serviciului de control în sănătate publică, condiţie intrinsec legată de competenţele specifice ocupantului postului, deci şi a posturilor ocupate de funcţionarii publici cu atribuţii de control din cadrul direcţiilor de sănătate publică, competenţe care asigură atingerea scopului acestei structuri, relativ la implementarea şi derularea programelor naţionale de sănătate publică.

72. Or, această condiţie de ocupare a funcţiei publice referitoare la nivelul de studii şi specializare medicală este impusă şi în cazul încadrării funcţionarilor publici în funcţia de conducere de şef serviciu control în sănătate publică, condiţie ce este prevăzută în cuprinsul art.16 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr.1078/2010, respectiv de a avea pregătire profesională de medic specialist/primar în specialităţile de igienă sau sănătate publică.

 73. Prin urmare, pregătirea profesională de medic în specialităţile de igienă, medicina muncii sau sănătate publică reprezintă o condiţie obligatorie pentru ocuparea şi exercitarea funcţiei publice de autoritate, respectiv de şef serviciu în cadrul acestei structuri de control a direcţiei de sănătate publică, şi nu cea de medic. De altfel, condiţia privind nivelul studiilor superioare în medicină şi a confirmării unei anumite specializări medicale a fost evidenţiată şi în cuprinsul sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, care semnala că această condiţie referitoare la pregătirea profesională a fost impusă prin ordinele emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin care s-a aprobat organizarea concursurilor pentru funcţia publică de conducere de şef serviciu control în sănătate publică din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, funcţie publică de conducere ocupată şi de către contestatori.

74. Având în vedere categoria profesională din care fac parte, chiar dacă potrivit pct. 2 nota 1 capitolul I din anexa nr. II din Legea-cadru nr.153/2017 "nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică. (...)", iar potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.95/2006 "activitatea de inspecţie sanitară de stat se exercită de către personalul de specialitate împuternicit de instituţiile cu atribuţii în domeniul inspecţiei sanitare de stat, conform normelor generale şi specifice elaborate de către acestea şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii", aceste prevederi legale nu vizează personalul care are calitatea de funcţionar public din cadrul serviciului de control în sănătate publică, ci personalul contractual de specialitate medico-sanitar din direcţiile de sănătate publică care nu exercită prerogative de putere publică.

75. Prin urmare, în contextul normativ evocat, funcţionarii publici cu atribuţii de control şi pregătire profesională superioară în medicină din cadrul direcţiilor de sănătate publică, care exercită prerogativele de putere publică, nu pot beneficia de acelaşi nivel de salarizare ca şi personalul de specialitate medico-sanitar din unităţile clinice, stabilit potrivit anexei nr. II din Legea-cadru nr.153/2017, coordonatele salarizării acestora impunându-se a fi realizate potrivit categoriei profesionale din care fac parte.

..........

79. Prin anexa nr. VIII din Legea-cadru nr.153/2017 a fost reglementată salarizarea Familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Administraţie", prevăzându-se la capitolul I lit. A pct. I şi II salarizarea funcţionarilor publici, context normativ în temeiul căruia stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului cu statut de funcţionar public încadrat în serviciul de control în sănătate publică nu poate fi realizată - în lipsa unei dispoziţii exprese contrare - potrivit dispoziţiilor aplicabile altei familii ocupaţionale din care nu face parte.

Or, nota 1 pct. 2 capitolul I din anexa nr. II din Legea-cadru nr.153/2017, potrivit căreia "nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică(...)" trebuie interpretată coroborat cu dispoziţiile Ordinului nr.1078/2010, care nu stabilește o astfel de excepţie în privinţa salarizării funcţionarilor publici din cadrul serviciului de control în sănătate publică din direcţiile de sănătate publică.

80. Diferenţierea clară între cele două categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti este dată de atribuţiile exercitate, pe care dispoziţiile legale o subliniază prin trimiterea la prerogativele de putere publică ce sunt exercitate de funcţionarii publici, iar nu de alte categorii de personal medico-sanitar şi auxiliar sanitar (care sunt personal contractual). Faptul că, în privinţa ambelor categorii de personal, dispoziţiile art.5 alin.(4) din Ordinul nr. 1078/2010 impun condiția comună legată de pregătirea profesională în anumite specialităţi medicale, în vederea ocupării posturilor, nu poate crea identitate între categoriile de personal care să aibă drept consecinţă salarizarea funcţionarilor publici în raport cu anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială".

81. De aceea, pregătirea profesională superioară în medicină şi confirmarea în anumite specialităţi medicale impuse funcţionarului public, ce implică în mod necesar exerciţiul prerogativelor de putere publică în serviciul de control în sănătate publică, conform art. 5 alin. (4) din Ordinul nr.1078/2010, nu modifică statutul funcţiei publice ocupate la nivelul structurii din direcţiile de sănătate publică, cunoştinţele de specialitate fiind necesare tocmai în vederea exercitării funcţiei ocupate, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile cu caracter specific ce rezidă din actul administrativ de numire, din fişa postului, dar şi din activitatea specifică structurii din care face parte funcţionarul public.”

Față de cele mai sus reținute, se constată că reclamantul nu poate fi salarizat conform Anexei II la Legea nr.153/2017, decât pe cale unei interpretări și modificări substanțiale a dispozițiilor normative aplicabile situaţiei sale juridice.

Față de cele ce preced, reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei  au fost corect interpretate și față de Decizia HP nr.3/2020 Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.

Domenii speta

Spete similare