Obligare emitere act administrativ

DOSAR NR. ……

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. ….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  ……

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect obligare emitere act administrativ, formulată de reclamanţii ………., în contradictoriu cu pârâtele ……...

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei de şedinţă, au răspuns reclamanţii, prin avocat, având împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, lipsind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul pune în discuţie excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată în cuprinsul întâmpinării formulate în combaterea cererii deduse judecăţii.

Având cuvântul, apărătorul reclamanţilor solicită respingerea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, solicitând a se observa faptul că dosarul este depus din anul …., având în vedere principiul neretroactivităţii legii şi faptul că dosarul în cauză este depus din anul ….., apreciind că nu au fost depuse diligenţele de către instituţiile pârâte în vederea rezolvării solicitării reclamanţilor.

Tribunalul, deliberând asupra excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată în cuprinsul întâmpinării formulate în combaterea acţiunii deduse judecăţii, dispune respingerea acestei excepţii, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că dreptul la acţiune în justiţie s-a născut fiind vorba despre ducerea până la capăt a procedurii administrative, iar faptul că există nişte prevederi legale care stabilesc anumite termene, formula care urmează a fi adoptată în ceea ce priveşte soluţionarea cererii reclamanţilor va avea în vedere aplicabilitatea sau nu a acestor termene, în funcţie de situaţia particulară a fiecărei cauze şi în raport de dispoziţiile art. 6 din CEDO referitoare la termenul rezonabil. Tribunalul constată că dreptul la acţiune s-a născut în condiţiile în care se reclamă o întârziere în realizarea unei operaţiuni administrative care a fost reglementată iniţial din Legea nr. 290/2003 într-o anumită formă cu un anumit termen asupra căruia au fost supuşi.

Având cuvântul, apărătorul reclamanţilor solicită instanţei de judecată să ai act de precizarea acţiunii deduse judecăţii, precizare depusă la dosarul cauzei.

Tribunalul ia act de precizarea acţiunii deduse judecăţii.

Tribunalul constată că pârâta ……, cu acelaşi sediu, sunt una şi aceeaşi persoană juridică.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Având cuvântul, apărătorul reclamanţilor solicită admiterea cererii deduse judecăţii, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ….., reclamanţii ……au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtelor ……, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: să se oblige pârâtele să emită un act administrativ, potrivit obligaţiei de „a face", intitulat HOTĂRÂRE prin care să fie soluţionată Cererea de acordare de despăgubiri pentru bunurile abandonate de autorii lor, ….., conform obligaţiei prevăzute de art, 8 din Legea nr, 290/2003; să se fixeze un termen în care să fie obligate pârâtele să emită Hotărârea solicitată la punct 1 din acţiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei ce veţi pronunţa; să se oblige pârâta la plata de penalităţi în cuantum de …. RON pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului ce veţi dispune pentru emitere, şi până la emiterea actului administrativ.

Nu se solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, se solicită judecarea în lipsă cu aplicarea art, 242 (art, 413 ) Cod procedură civilă.

În fapt, reclamanţii arată că au depus sub nr…… , la ….cererea pentru acordare de compensaţii/despăgubiri conform Legii nr. 290/2003 pentru bunurile proprietatea autorilor ……şi abandonate forţat de către aceştia în Basarabia, urmare refugiului din martie 1944.

Averea autorilor reclamanţilor se compunea din loc de curte în suprafaţa de 1 ha situată în vatra satului …., pe care era construită o casă din ceamur compusă din 3 camere, 2 săli ,un coridor şi acoperită cu tabla din zinc,o bucătărie formată dintr-o cameră şi o sală acoperită cu ţigla,un grajd acoperit cu stuf, un sarai pentru păstrat pleava, o magazie de cereale, 1/2 ha vie pe rod,33 ha şi 50 arii teren arabil, şi 5 ha şi 75 arii de islaz, o turmă de oi de 4 000 capete, 12 vaci de lapte,şase boi, şaisprezece cai de munca, şi trei cai pur sânge campioni ai Basarabiei.

Reclamanţii arată că, deşi au completat dosarul de Lege nr. 290/2003 cu toate actele necesare, nici până la acest moment nu a fost emisă o Hotărâre în condiţiile legii speciale, ….. avea obligaţia ca în termen de 6 luni să soluţioneze cererea printr-un act administrativ intitulat „Hotărâre",

Cu toate că s-au adresat pârâtelor, solicitând soluţionarea cererii şi emiterea unei hotărâri, pârâtele au ignorat cererea noastră în tot acest timp, motiv pentru care am promovat prezenta acţiune.

Această obligaţie a paratei este prevăzută de art, 8 alin, 2 din Legea nr, 290/2003 cu modificările ulterioare.

Reclamanţii citează dispoziţiile art.8 alin. 2)-6) din Legea nr.290/2003 şi cele ale art. 1 din Legea nr, 554/2004 - Obiectul acţiunii judiciare şi dispoziţiile art, 3 /Legea nr. 164/2014 prin care s-a stabilit unele reglementarii referitoare la despăgubirile acordate prin cererile formulate şi depuse în termenul legal la comisiile judeţene,sau … pentru care nu s-a emis hotărârii de respingere sau de acordare a despăgubirilor ,până la data intrării în vigoare a prezenţei legii,

Se face referire de reclamanţi la prevederile art. 13 din aceeaşi lege care acordă un termen …. cu privire la rezolvarea unor astfel de cererii, termen care curge de la …..  Paratele nu au invocat nici un motiv pertinent care să justifice pasivitatea sau vreo circumstanţa exoneratoare de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiei legale,respectiv de respectarea a termenului de 6 luni,prevăzut de legiuitor pentru rezolvarea şi acordarea despăgubirilor,deşi am depus numeroase diligente în acest sens.

Prin nesoluţionarea în termen legal a cererii, reclamanţii arată că sunt vătămaţi într-un drept recunoscut de lege, În acest fel fiind dovedită vătămarea, îndeplinind astfel cerinţele art, 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile ar, 18 alin 5 Legea nr, 554/2004 prin care solicită instanţei să dispună obligarea paratelor la plata sumei de …. lei pe zi de întârziere , pentru nerespectarea termenelor de soluţionare prevăzute în art, 13/Legea nr, 164/2014 şi până la data emiterii hotărârii motivate.

Faţă de cele de mai sus, arătând şi că termenul de 6 luni prevăzut de Legea specială a expirat de mult, se solicită onoratei instanţe de judecată admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept,s-au invocat dispoziţiile art. 1, 8,18, din Legea nr, 554/2004, art, 8 alin, 2 din Legea nr. 290/2003, Lege nr. 164/2014. S-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice alt mijloc de probă necesar în cauză.

S-a solicitat soluţionarea cauzei şi în lipsă potrivit art, 223/Noul Cod cjp procedură civilă (art, 242 C.proc.civ.)

Reclamanţii au formulat cerere precizatoare prin care au arătat că, prin adresa primită de la … …. rezultă faptul că autorul reclamanţilor ….. deportat de URSS în Siberia, unde a şi decedat, a deţinut la momentul respectiv o suprafaţa de 58 ha teren, iar soţia acestuia …. şi nora …. împreuna cu copii …. au fost evacuaţi, conform respectivei adrese.

……a formulat întâmpinare privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta …… în fapt una şi aceeaşi pârâtă( denumită în continuare …), având ca obiect ” obligare emitere act administrativ/obligaţia de a face” şi a solicitat respingerea acţiunii ca ”prematur formulată” pentru motivele de fapt şi de drept arătate.

În fapt, a arătat că reclamanţii reprezentaţi de avocat, au înregistrat la data de ….. la Tribunalul Bucureşti-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal cererea de chemare în judecată nr……, cu obiect ”obligare emitere act administrativ” obligaţie de a face” constând în obligarea pârâtelor : ……la soluţionarea de urgenţă şi cu precădere a cererii/dosarului administrativ nr. ….. privind acordarea compensaţiilor reglementate de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile autorilor lor ….., abandonate în localitatea .……, ca urmare a refugiului lor care a operat în anul 1944.

Bunurile pentru care reclamanţii au solicitat compensaţii sub forma despăgubirilor băneşti se compun din : casa de locuit cu anexe gospodăreşti şi locul de curte în suprafaţă de 1 ha,33ha şi 50 arii teren arabil, 5 ha şi 75 arii izlaz, o turmă de oi cu 4000 de capete, 12 vaci de lapte, 6 boi, 16 căi de muncă şi 3 cai pur-sânge campioni ai Basarabiei.

Reclamanţii se declară nemulţumiţi de refuzul pârâtelor de a soluţiona cererea această până la data formulării cererii de chemare în judecată, deşi au dat curs tuturor adreselor comunicate de ….. privind obligaţia de a completa dosarul administrativ cu dovezile solicitate şi au formulat mai multe cereri de urgentare a soluţionării , pârâta fiind obligată prin lege să soluţioneze această cerere administrativă şi să emită actul administrativ denumit ” Hotărâre” în termenul de 6 luni, termen care nu a fost respectat, fiind încălcat art. 8 alin. 2 şi urm. din Legea nr. 290/2003 , art. 3 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 164/2014, reclamanţii considerând că termenul a început să curgă de la …..

În drept, reclamanţii îşi susţin acţiunea pe dispoziţiile legale arătate şi pe dispoziţiile art. 1, art. 8 şi cu incidenţa art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004. Raportat la nerespectarea culpabilă a termenului reglementat de art. 13 din Legea nr. 164/2014, în baza art. 18 alin 5 din Legea nr. 554/2004 reclamanţii au solicitat sancţionarea pârâtelor cu plata sumei de ….. lei/zi întârziere pentru nerespectarea termenelor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 164/2014, considerând că termenul de 6 luni reglementat, a fost de mult împlinit.

Solicită instanţei să constate că între cele două pârâte: …… există identitate de subiect pasiv procesual (pârât), reprezentând una şi aceeaşi entitate juridică a cărei obligaţie de ” a face” constă în obligaţia de ” a soluţiona” cererea administrativă nr. …… înregistrată de reclamanţi în realizarea pretenţiilor aferente dreptului lor subiectiv recunoscut de Legea nr. 290/2003 .

Pârâta …… a fost constituită în baza art. 8 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 raportat la art. 6 din Legea nr. 9/1998 , fiind organizată ca entitate juridică distinctă de ……, funcţionând în cadrul acestei instituţii care, asigură sediul, registratura şi logistica/ cadrul funcţional, …. având calitatea de …., cu scopul aplicării dispoziţiilor legii,în speţă de a soluţiona cererile de acordare a compensaţiilor (” a face”), în calitate de ….

Nu există identitate organizatorică, funcţională şi patrimonială între …. care este organizată şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 340/2004 şi …..care este organizată şi funcţionează potrivit Legii nr. 290/2003.

În apărare, pârâta …. opune reclamanţilor :

1.Imposibilitatea obiectivă în care s-a aflat, în soluţionarea cererii pentru care s-a constituit dosarul nr……, dictată pe de o parte de prelungirea termenului în baza unor cereri de completare a dosarului administrativ potrivit art.8 alin.21 din Legea nr. 290/2003( care a operat în profitul solicitantelor /reclamante, al căror dosar administrativ s-a dovedit incomplet), ori a suspendării termenului de 6 luni reglementat de art. 8 alin 2 din Legea nr. 290/2003 prin legi sau/şi acte normative, ca de exemplu OUG nr. 10/2013 ( act normativ declarat neconstituţional) , OUG nr. 10/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 112/2014, în baza cărora acest termen a fost suspendat până la data de 31.12.2014, modificat prin adoptarea Legii nr. 164/2014 la data de 11.12.2014, publicat în Monitorul Oficial la data de 15 .12.2014.

2.Bună credinţă, şi rolul activ de care a dat dovadă ….. în soluţionarea cererii ” în pretenţii” care face obiectul dosarului administrativ nr. ….. .

3.Dispoziţiile Legii nr. 164/2014 privind ”unele măsuri pentru accelerarea ş finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum şi al Legii nr. 290/2003 şi pentru modificareaunoracte normative”, în vigoare la data de …. când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată.

Prin această acţiune, reclamantele solicită instanţei de judecată să încalce scopul general al Legii nr.l64/2014, încălcând astfel ordinea de drept instituită prin această lege şi dreptul subiectiv al celorlalţi solicitanţi ai compensaţiilor reglementate de Legea nr. 290/2003, egal cu dreptul reclamantelor.

Raportat la data de …… când a fost înregistrată prezenta acţiune şi a faptului că cererea administrativă a reclamantelor se află în curs de soluţionare, în procedura reglementată de Legea nr.290/2003, modificată şi completată prin Legea nr.164/2014, această cerere de chemare în judecată urmează a se supune dispoziţiilor Legii nr.164/2014 şi a Legii nr.290/2003 astfel cum a fost modificată ( până la republicarea şi renumerotarea Legii nr. 290/2003, nn), conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 164/2014, care stipulează expres:

”ART. 3 (1) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezenţei legi.(2) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezenţei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezenţei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003. cu modificările şi completările ulterioare”.

Prin reglementarea art. 6 alin.l obligaţia de ”a face”/ ” a soluţiona cererile de acordare a despăgubirilor” se execută de Comisiile judeţene, respectiv a municipiului …, ” în ordinea înregistrării acestora” , executarea fiind materializată prin Hotărârea …. cu propunere de acordare a despăgubiliror sau Hotărârea de respingere a cererilor, act administrativ care se comunică solicitantului şi ….. în termen de 30 de zile de la emitere conform art. 6 alin. 2 .

Prin reglementarea art. 20 din Legea nr. 164/2014 au fost abrogate : art. 1 alin 2, art. 2 alin 1-3, art. 3 , art. 4, art. 8 alin. 2, alin. 2 ind.2 şi alin. 3-6, art. 10, art. 11 şi art. 13, din Legea nr. 290/2003.

Prin abrogarea art 8 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 şi reglementarea articolului 13 din Legea nr. 164/2014, care se referă la termenul de executare a obligaţiei de ”a face” a soluţiona cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003 , acest termen începe să curgă de la data de …. şi se împlineşte în 36 de luni adică la data de …..

Dreptul de a fi contestat în instanţa de contencios administrativ a ”vătămării ” izvorâtă din ” refuzul ” soluţionării cererii administrativeîn termenul prevăzut de lege pentru soluţionare sau din actul prin care a fost soluţionată cererea ori contestaţia împotriva acestui act, este reglementat de art. 15 din Legea nr. 164/2014 care dispune: ”ART. 15: În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) şi art.14 alin. (1) şi alin (2), persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 8.”

În concluzie, faţă de considerentele de drept anterior expuse, acţiunea reclamantelor se dovedeşte a fi prematur formulată,

Pe de o parte, pentru că nu a fost finalizată procedura administrativă de soluţionare a cererii reclamanţilor până la data înregistrării acestei acţiuni, iar pe de altă parte pentru că , relativ la faptul că nu au fost emise acte administrative ( Hotărârea comisiei şi Decizia ….. ) din care să rezulte modalitatea de soluţionare a cererii solicitantelor/reclamante, dreptul de acţiune în justiţie împotriva acestor acte , nu s-a născut, instanţei de contencios nefiindu-i permis în acest stadiu procedural, a stabili modalitatea de soluţionare a cererii administrative( admitere sau respingere) şi a soluţiona ”acţiunea în pretenţii” , astfel cum a fost formulată de reclamante.

In ceea ce priveşte aptitudinea reclamanţilor de a solicita în instanţă soluţionarea peste termenul impus de art. 13 alin. l din Legea nr. 164/2014 a cererii administrative, motivat de dreptul lor de a sesiza instanţa de contencios administrativ pentru nerespectarea termenului reglementat de art. 8 alin . 2 şi alin. 21 din Legea nr. 290/2003, această aptitudine ( interes) nu mai este recunoscută în prezent reclamantelor prin lege.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca prematur formulată.

În drept, întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205 alin. 1 şi alin.4 din codul de procedură civilă, precum şi pe celelalte prevederi invocate.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 223 alin.3 şi art.411 alin.l, pct.2 din codul de procedură civilă.

S-a încuviinţat părţilor administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea introdusă sub nr….. la ….., reclamanţii …..au solicitat acordarea de despăgubiri (compensaţii) pentru bunurile abandonate de autorii lor, …...

Această cerere nu a fost soluţionată până în prezent, prin admitere sau respingere

Acest lucru este evident, dincolo de aspectul că, aşa cum rezultă din adresele menţionate de către ….., a existat şi o corespondenţă între instituţie şi petenţi, în vederea clarificării anumitor aspecte esenţiale pentru soluţionarea cererii de despăgubiri.

Însă, din perspectiva rezultatului final, respectiv soluţionarea cererii într-un sens sau altul, admitere/respingere, aceste demersuri sunt relevante doar sub aspectul eliminării sau diminuării culpei instituţiei în legătură cu inexistenţa soluţiei, neavând relevanţă în prezenta cauză în sensul înlăturării temeiniciei cererii reclamanţilor.

Aşa cum se observă din datele obiective, cererea de despăgubiri a fost introdusă la …...

Au existat cereri de completare a dosarului administrativ, de lămurire a anumitor aspecte şi de depunere de înscrisuri, însă termenul de soluţionare, soluţionare ce nu s-a produs până în prezent, este în afara oricărei definiţii şi sfere a unui termen rezonabil de soluţionare a cererii, din perspectiva art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv 12 ani până în prezent.

Cu aplicabilitate mutatis mutandis în cauza de faţă, Curtea europeană a amintit în cauze precum Chiva c. României, că revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a asigura respectarea obligaţiilor sale pozitive (Ruianu c. României, 17 iunie 2003, par. 66), iar în hotărârea pilot Maria Atanasiu şi alţii c. României din 12 octombrie 2010 s-a constatat că ineficienţa mecanismelor de despăgubire sau de restituire continuă să fie o problemă recurentă şi pe scară largă în România, fiind identificate deficienţe sistemice.

În cazul de faţă, de la momentul comunicării documentaţiei pe care reclamanţii au înţeles să o utilizeze pentru probarea temeiniciei cererii lor, şi, deci, a recunoaşterii dreptului la compensaţii, a trecut un termen peste ceea ce s-ar putea aprecia ca rezonabil, iar o asemenea atitudine a fost sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în cauze privind chiar România (Viaşu c. României, Faimblat c. României, Broniowski, Păduraru c. României) a statuat că statul are o obligaţie de rezultat şi nu de mijloace, în sensul soluţionării cererii solicitanţilor.

Dincolo de analizarea cererii în registrul dreptului comunitar, cererea nu a fost soluţionată în termenul legii speciale naţionale cu incidenţă asupra solicitării, dispoziţiile art.8 alin.2 din Lg. nr.290/2003 stipulând: „(2) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 primesc, verifică şi rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensaţii, după caz. Hotărârile privind recunoaşterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/şi a compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi solicitantului.”

În mod evident, în raport de momentul introducerii cererii şi chiar al completării documentaţiei, pârâta a depăşit cu mult termenul de 6 luni prevăzut de lege de la momentul înregistrării cererii reclamanţilor, nefiind emisă vreo hotărâre, de admitere sau respingere în sensul prevederilor legale menţionate, astfel că, instanţa, constatând refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea de despăgubiri, apreciază că reclamanţii sunt vătămaţi în dreptul său recunoscut de lege, de a primi un răspuns (indiferent că e pozitiv sau negativ) în termenul avut în vedere de lege.

Întărirea sensului legii, privind faptul că autoritatea trebuie să soluţioneze cererile solicitanţilor în termenul prevăzut de Lg. nr.290/2003, este dată şi de art.7 din aceeaşi lege, invocat chiar de către pârâtă, care prevede posibilitatea prorogării termenului de depunere a completării la documentaţie, în maxim 3 luni de la împlinirea termenului prevăzut de art.5 alin.1 (respectat de autoarea reclamantului), pentru ca imediat să curgă termenul  de soluţionare a cererii de acordare de despăgubiri/compensaţii.

Argumentul referitor la existenţa termenului de 18 luni, „acordat” de OUG nr.10/2013 comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Lg. nr.9/1998, Lg. nr.290/2003 şi Lg. nr.393/2006 pentru analiza şi soluţionarea cererilor de despăgubiri/ compensaţii, este, în chiar susţinerea pârâtei din întâmpinare, nerelevant, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 fiind declarate neconstituţionale, considerate ca „o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.”

Pentru aceleaşi raţiuni, prezenta instanţă apreciază că nici termenul de 6 luni, prevăzut de OUG nr.10/2014 nu poate constitui o cauză de nesoluţionare a cererii reclamantului, după 12 ani de la introducerea cererii iniţiale, iar solicitarea din anul 2014, probează că nu a fost respectat nici un termen rezonabil de soluţionare a cererii, indiferent că în sens pozitiv sau negativ.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la emiterea actului administrativ prin stabilirea unui termen şi sub sancţiunea unor penalităţi, de .. lei pe zi de întârziere, până la momentul emiterii actului administrativ ce-i incumbă, potrivit legii, instanţa apreciază cererea ca nefiind întemeiată, în materia contenciosului administrativ acţionând dispoziţiile art.24 alin.1,2 şi 3 din Lg. nr.554/2001, autoritatea administrativă fiind obligată la emiterea actului administrativ în cel mult de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de nerespectare a termenului, se aplică amendă conducătorului autorităţii administrative şi se poate merge până la sancţionarea penală a celor care nu execută hotărârea judecătorească irevocabilă.

În schimb, având în vedere dispoziţiile art.18 alin.6 din Lg. nr.554/2004, instanţa va stabili un termen de 30 de zile de la eventuala rămânere definitivă a prezentei hotărâri, ca măsură de urgentare a soluţionării solicitării, în vederea executării obligaţiei stabilite prin sentinţă.

În consecinţă, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta ….., va obliga pârâta să soluţioneze cererea reclamantei, referitoare la despăgubirile prevăzute de Lg. nr.290/2003, pârâta având, desigur, deplina libertate în a aprecia asupra soluţiei ce o va da acestei cereri, şi va respinge cererea de obligare a autorităţii administrative sub sancţiunea daunelor cominatorii şi va stabili ca termen de soluţionare 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În schimb, cererea de aplicare în acest moment a amenzii prevăzută de art.24 din Lg. nr.554/2004 apare ca nefondată, aceasta depinde de neexecutarea unei obligaţii stabilite printr-o hotărâre judecătorească, adică abia de la rămânerea, eventuală, a prezentei hotărâri judecătoreşti, definitivă, nu prin neaplicarea unei legi în procedura pur administrativă, sens în care aceasta va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii …. în contradictoriu cu pârâta …….

Obligă pârâta să soluţioneze cererea reclamanţilor în sensul emiterii unei hotărâri de soluţionare a cererii de acordare de despăgubiri solicitate în baza Legii nr. 290/2003.

Obligă pârâta să emită hotărârea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Respinge cererea de stabilire a penalităţilor, ca neîntemeiată.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14.10.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. M.D./8 ex.

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare