Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituţional prevăzut de art. 41 al.2 din Constituţie şi garantat şi prin lege organică (art. 39 al.1 lit.c, art. 139 şi 145 Codul Muncii) tuturor salariaţilor, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
Angajatorul are obligaţia programării asistenţilor personali în efectuarea concediului de odihnă (conform art. 143 Codul Muncii), iar în cazul în care se optează pentru neefectuarea repausului specific concediului de odihnă, aceştia au dreptul să primească indemnizaţii în echivalent. În cazul în care angajatorul nu asigură dreptul la un repaus anual, repausul trebuie plătit, fapt ce atrage astfel dreptul la despăgubiri pentru asistenţii personali. Această obligaţie de dezdăunare este prevăzută de art. 40 al.2 Codul Muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2010
Tribunalul Bihor
Despagubiri morale la concedierea nelegala-Art. 253 Codul muncii angajatorul este obligat sa raspunda pentru prejudiciul material si moral cauzat salariatului din culpa sa.
Curtea de Apel București
Regimul juridic al raporturilor de muncă dublate de raporturile de mandat. Consecinţele neîntocmirii fişei postului la încheierea noului contract individual de muncă.
Curtea de Apel Constanța
Incetarea de drept a contractelor de munca ale administratorilor/ directorilor la data intrarii in vigoare a OUG nr. 82/2007.
Curtea de Apel Oradea
Drepturi salariale grefieri. Încadrarea pentru prima dată în funcția de grefier a unei persoane cu vechime în specialitate juridică de peste 6 ani. Inaplicabilitatea art. 42 alin. 2 din Legea 567/2004 privind grefierii debutanți
Tribunalul Bacău
Acţiune în constatare