Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituţional prevăzut de art. 41 al.2 din Constituţie şi garantat şi prin lege organică (art. 39 al.1 lit.c, art. 139 şi 145 Codul Muncii) tuturor salariaţilor, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
Angajatorul are obligaţia programării asistenţilor personali în efectuarea concediului de odihnă (conform art. 143 Codul Muncii), iar în cazul în care se optează pentru neefectuarea repausului specific concediului de odihnă, aceştia au dreptul să primească indemnizaţii în echivalent. În cazul în care angajatorul nu asigură dreptul la un repaus anual, repausul trebuie plătit, fapt ce atrage astfel dreptul la despăgubiri pentru asistenţii personali. Această obligaţie de dezdăunare este prevăzută de art. 40 al.2 Codul Muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2010
Tribunalul Mehedinți
Raporturi de muncă
Tribunalul Bacău
Contestaţie decizie sancţionare
Curtea de Apel Târgu Mureș
Contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară
Curtea de Apel Galați
Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile
Curtea de Apel Ploiești
Reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii solicitată pe calea unei acţiuni formulate ulterior. Abuzul de drept invocat de angajator. Data până la care se poate solicita reintegrarea în funcţie.