Sporul pentru lucru sub acţiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă. Procedură şi condiţii de acordare. Personal contractual din cadrul instituţiilor bugetare.

Sporul pentru lucru sub acţiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă. Procedură şi condiţii de acordare. Personal contractual din cadrul instituţiilor bugetare.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1112/24 noiembrie 2008

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr.1166/85/2008, reclamanţii B.E. ş.a. au chemat în judecată pe pârâtul SPCEP Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul la plata sporului pentru lucru în condiţii determinate de acţiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă, în procent de 10% lunar, din salariul de bază al fiecărui reclamant , începând cu  6.10.2006  şi până la data pronunţării sentinţei;

 - să fie obligat pârâtul la plata indemnizaţiei pentru cele 5 zile de concediu de odihnă suplimentar neacordat şi cuvenit pentru anul 2006, 2007 – în considerarea aceloraşi condiţii deosebit de periculoase cauzate de radiaţiile emise de aparatura din dotare.

În motivarea acţiunii lor  reclamanţii au arătat că  au calitatea de angajaţi a MAI, în sectorul contractual bugetar, fiind detaşaţi , în baza art.46 din Codul muncii, la pârâtul  SPCEP Sibiu , constituit distinct cu personalitate juridică proprie în cadrul Consiliului Local al mun. Sibiu.

Cu toate acestea, după data detaşării, reclamanţii  au rămas să-şi desfăşoare activitatea tot în cadrul sediului Inspectoratului de Poliţie al Jud. Sibiu, locul de muncă rămânând acelaşi.

În acest caz, reclamanţii au apreciat că sunt expuşi în permanenţă unui mare risc, datorat acţiunii câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă produse  de aparatura din dotare şi că, potrivit H.G. nr.246/2007, la cererea I.P.J. Sibiu , I.T.M. Sibiu a avizat favorabil buletinul de măsurători al câmpului radioelectric nr.302/20831 din 14.12.2007 eliberat de Societatea naţională de radiocomunicaţii S.A.

Referitor la indemnizaţia pentru cele 5 zile de concediu de odihnă suplimentar neacordat pe anii 2006 şi 2007, reclamanţii au arătat că sunt îndreptăţiţi şi la acest drept, raportat la prevederile anexei 10 la Ordinul nr.1000/1999.

În drept, au invocat Ordinul  M.A.I. nr. I/0511/14.02.2005 şi nr. S/II/2503/16.02.2005, H.G. nr.246/2007, anexa 10 E la Ordinul M.A.I. nr.132/2004, art.8 lit. c din H.G. nr.281/1993 şi art.23 din O.G. nr.38/2003, anexa 10 la Ordinul M.I. nr.1000/1999.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul SPCEP  Sibiu a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată deoarece reclamanţii , în calitatea lor de personal contractual nu beneficiază de sporul de antenă deoarece ordonatorul principal de credite al pârâtului, respectiv Primarul mun. Sibiu nu a dat aviz favorabil stabilirii şi plăţii acestui spor de 10%  deoarece la nivelul  Primăriei mun. Sibiu şi a Consiliului Local al mun. Sibiu, acest spor nu se acordă.

În plus, a arătat că pentru acordarea acestui spor este necesară stabilirea persoanelor care urmează să beneficieze de sporuri, corespunzător unei proceduri care prevede mai multe etape şi că reclamanţii nu se pot identifica cu personalul M.I.R.A., întrucât măsurătorile care au fost făcute sunt destinate I.P.J. Sibiu.

Referitor la indemnizaţia pentru cele 5 zile de concediu de odihnă suplimentar, pârâtul a solicitat de asemenea respingerea cererii deoarece această indemnizaţie poate fi acordată, potrivit legii, doar în condiţiile încetării raporturilor de serviciu ale reclamanţilor.

În drept, a invocat art.115 Cod proc.civ., art.47 alin.1 şi 2 Codul muncii, O.G. nr.10/2007 şi art.8 lit. c din H.G. nr.281/1993.

Prin sentinţa civilă nr.545/12.05.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.1166/85/2008, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul SPCEP Sibiu şi pe cale de consecinţă:

- pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor sumele reprezentând sporul pentru lucru în condiţii determinate de acţiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă, în procent de 10% lunar din salariul de bază al fiecărui reclamant, pe perioada 6.10.2006-7.01.2008;

-  pârâtul a fost obligat să plătească fiecărui reclamant, indemnizaţia pentru 5 zile de concediu de odihnă suplimentar neacordat pe anii 2006 şi 2007.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că reclamanţii sunt angajaţi ai M.A.I., fiind detaşaţi începând cu data de 14.02.2005 în cadrul pârâtului SPCEP  Sibiu.

S-a mai reţinut că, din cauza lipsei unui spaţiu corespunzător în care aceştia să-şi desfăşoare activitatea, reclamanţii lucrează în sediul Inspectoratului de Poliţie al Jud. Sibiu  unde datorită aparaturii  aflată dotarea serviciului de telecomunicaţii speciale Sibiu, sunt expuşi acţiunii câmpurilor electromagnetice de radio frecvenţă.

Prin buletinul de măsurători al câmpului radioelectric care a fost avizat favorabil de către direcţia de logistică din cadrul M.A.I, reclamanţii au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea sporului.

Cum reclamanţii au făcut dovada că îşi desfăşoară activitatea într-un loc de muncă  în condiţii determinate de acţiunea câmpurilor electromagnetice de radio frecvenţă, aşa cum sunt ele prevăzute în art.8 lit. a din H.G. nr.281/1993, art.23 din O.G. nr.38/2003 şi anexa 10 E din O.M.A.I. nr.132/2004, instanţa a apreciat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului solicitat pe perioada 6.10.2006-7.01.2008, dată după acre s-au mutat în noul sediu..

În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, s-a reţinut că şi acesta este fondat întrucât pentru aceleaşi considerente.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi.

 În expunerea motivelor de recurs, a învederat că soluţia primei instanţe se întemeiază pe o interpretare eronată de dispoziţiilor legale în materie deoarece reclamanţii nu fac parte din cadrul personalului cu statut special, respectiv al poliţiştilor şi deci nu deţin în dotare aparatură care să emită radiaţii periculoase.

În al doilea rând, a arătat că ordonatorul principal de credite al SPCEP  Sibiu, care este Primarul mun. Sibiu, nu a dat aviz favorabil stabilirii şi plăţii acestui spor, deoarece la nivelul Primăriei mun. Sibiu şi al Consiliului Local al mun. Sibiu acest spor nu se acordă tocmai în considerarea faptului că personalul, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nu utilizează emiţătoare pentru comunicaţii, staţii de radio locaţie, instalaţii de curent de înaltă frecvenţă sau staţii radio de US,UUS.

În plus, recurentul a învederat că prin H.C.L. nr.164/2005 privind aprobarea Acordului /C.C.M. al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului Local al mun. Sibiu şi pentru personalul unor servicii publice de subordonare locală, la capitolul destinat salarizării şi celorlalte drepturi salariale , acordarea acestui spor nu este prevăzută.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere a arătat că nici acesta nu este întemeiat  din aceleaşi considerente.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, Curtea a constatat că recursul declarat de pârât este fondat pentru următoarele motive:

 Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au calitatea de personal contractual, iar în conformitate cu prevederile art.24/1 alin.2 din O.U.G. nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu  data de 15.07.2005 aceste persoane au încheiat contracte individuale de muncă cu INEP şi cu aceeaşi dată au fost detaşate la SPCLEP al mun. Sibiu.

Conform art. 8 lit. c din H.G. nr.281/1993, în funcţie  de condiţiile în care se desfăşoară activitatea, personalul din unităţile bugetare are dreptul, pentru condiţii grele de muncă, la un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Potrivit aceluiaşi text de lege, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice, cu consultarea sindicatelor şi cu avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor.

Art. 14 alin.1 din O.G. nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007  personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică prevede că „ spor pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfăşoară activitate în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă, staţii de bruiaj.”

Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, „Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite, conform alin.3, pe baza buletinelor de determinare emise de autorităţile abilitate în acest sens.

Prin urmare, acordarea acestui spor reprezintă pentru angajator o posibilitate, nicidecum o obligaţie stabilită imperativ de către legiuitor şi impune în prealabil parcurgerea unor etape şi  îndeplinirea unor condiţii specifice.

Or, pârâtul nu a  parcurs aceste etape, iar Buletinul de măsurători al Câmpului  Radioelectricnr.20831/14.12.2006 se referă la I.P.J. Sibiu şi nu la SPCEP  Sibiu, care se află în subordinea Consiliului Local Sibiu.

În plus, prin Hotărârea Consiliului Local al mun. Sibiu nr.164/28.04.2005 privind aprobarea Acordului/C.C.M. al personalului încadrat în aparatul propriu al consiliului şi pentru personalul unor servicii publice de subordonare locală, cum este şi  pârâtul recurent, nu a aprobat plata acestor sporuri.

Buletinul de măsurători al câmpului radioelectric nr.302/20831/14.12.2006 invocat de reclamanţi, a fost efectuat pentru I.P.J. Sibiu  şi nu poate fi reţinut în cauză deoarece în anexa 1 la buletin sunt enumerate obiectivele unde au fost efectuate măsurătorile şi vizează staţiile de emisie recepţie tip telefon mobil montate pe autovehiculele din dotare pentru munca operativă şi radiotelefoanele portabile folosite de cadre, care au depăşit valoarea de 10Wmp.

Prin urmare, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi a primi acest spor deoarece prin natura atribuţiilor lor de serviciu nu au în dotare astfel de aparate şi nici nu desfăşoară muncă de teren cu autovehicule care să fie dotate cu aparatură, care să emită radiaţii peste limita admisă.

Din aceleaşi motive, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi nici la indemnizaţia aferentă celor 5 zile de concediu de odihnă suplimentar, cum greşit s-a apreciat la fond.

În  raport de cele menţionate s-a constatat  că instanţa de fond a apreciat greşit  temeinicia şi legalitatea  pretenţiilor  reclamanţilor, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ., Curtea a admis ca fondat recursul declarat de pârât şi a dispus modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.

Domenii speta

Spete similare