Minor.Cerere de ordonanţă preşedinţială.Plasament în regim de urgenţă a minorului mai mic de 2 ani. Instituirea măsurii. Nelegalitate .

Minor.Cerere de ordonanţă preşedinţială.Plasament în regim de urgenţă a minorului mai mic de 2 ani. Instituirea măsurii. Nelegalitate .

Legea nr. 272/2004 : art. 94, 58-60.

Conform art. 60 alin. 1 din lege „Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispusă numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.”

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevedec că „ Prin excepţie de la prevederile alin. 1 se poate dispune plasamentul într-un serviciul de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaşia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.”

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă ca regulă generală, posibilitatea plasării în regim de urgenţă a copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani  numai la familia extinsă sau substitutivă. În mod excepţional, plasamentul în regim de urgenţă a copilului mai mic de 2 ani poate fi dispus într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, numai atunci când acesta prezintă handicap grav şi este dependent de îngrijiri speciale.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia civilă nr.102/4 decembrie 2008

Prin sentinţei civile nr. 166 din 1 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă în Dosar nr. 3816/97/2008 s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de petenta DGASPC Hunedoara şi s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la Complexul de Servicii Hunedoara – Centrul Specializat pentru Copii între 0-2 ani pentru copilul R.P.P., născut la data de 13.04.2007,  fiul lui natural şi  R.M.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal, raportat la probele dosarului, că mama minorului, intimata  R.M. M. prezintă grad de handicap sever, că aceasta locuieşte împreună cu copilul Petru Pavel şi alţi doi copii şi mama sa  în condiţii insalubre, într-o cameră fără utilităţile minime necesare, astfel că, minorul se află într-un pericol iminent, mama nefiind capabilă să-i ofere condiţii normale de creştere şi educare, precum şi cele de siguranţă şi afecţiune, context în care cererea formulată de petentă este fondată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen, motivat intimata R.M.M., mama minorului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială, susţinând că are posibilităţi materiale de a-l  creşte  pe minor, beneficiind de pensie şi alocaţie, că imobilul în care locuieşte împreună cu minorul are utilităţile minime necesare, respectiv, apă şi curent electric.

Prin întâmpinarea depusă la dosar petenta intimată în recurs a solicitat respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Prin decizie civilă nr. 102/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis recursul declarat de intimata R. M.M. şi s-a modificat  hotărârea civilă atacată în sensul respingerii cererii de ordonanţă  preşedinţială.

Pentru a pronunţa  această hotărâre s-a reţinut în considerentele următoarele:

În primul rând este necesar să se precizeze  că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.

Criticile formulate de recurenta intimată, din punct de vedere formal nu respectă cerinţa imperativă a legii – art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecăţii.

În această situaţie şi, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din acelaşi cod, sistematizând expunerea de motive a recurentei, Curtea constată că criticile recurentei vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanţa de recurs observă că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În concret, prin cererea de ordonanţă preşedinţială petenta D.G.A.S.P.C. Hunedoara a solicitat plasarea în regim de urgenţă a minorului R.P.P., născut la data de 13.04.2007,  fiul lui natural şi  R. M. M. la Complexul de Servicii Hunedoara – Centrul Specializat pentru Copii între 0-2 ani, invocându-se în drept dispoziţiile art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr. 272/2004 ) şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. 3 partea finală din Legea nr. 272/2004 „Prevederile art. 58-60 şi ale art. 64 alin. 3 din lege se aplică în mod corespunzător.”

Conform art. 60 alin. 1 din lege „Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispusă numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.”

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că „ Prin excepţie de la prevederile alin. 1 se poate dispune plasamentul într-un serviciul de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaşia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.”

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă ca regulă generală, posibilitatea plasării în regim de urgenţă a copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani  numai la familia extinsă sau substitutivă. În mod excepţional, plasamentul în regim de urgenţă a copilului mai mic de 2 ani poate fi dispus într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, numai atunci când acesta prezintă handicap grav şi este dependent de îngrijiri speciale.

În speţă,  copilul R.P.P. nu a împlinit vârsta de 2 ani şi are o stare generală bună, astfel cum se arată în adeverinţa medicală eliberată de medicul de familie d-na dr. D.P. la data de 2 decembrie  2008.

Ori, în contextul în care minorul are vârsta de 1 an şi 7 luni şi nu prezintă niciun  handicap şi nu este dependent de anumite servicii, plasarea acestuia în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial este nelegală.

Aşa fiind, Curtea de Apel, conf. art. 312 alin. 1, 2 rap. la art. 304 pct. 9  Cod procedură civilă, va admite ca fondat  recursul formulat de intimata Rad Mihaela Maria împotriva sentinţei civile nr. 166 din 1 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă şi  va modifica  hotărârea civilă atacată în sensul respingerii cererii de ordonanţă  preşedinţială formulată de petenta D.G.A.S.P.C. Hunedoara.

Curtea de Apel a  precizat  că nu are a analiza temeinicia sau netemeinicia  hotărârii pronunţate de instanţa de fond în contextul în care s-a constatat că hotărârea atacată este nelegală, măsura de protecţie specială  propusă de petentă fiind contrară legii.

Domenii speta

Spete similare