Renunţarea la calea de atac a recursului în cazul unei societăţi comerciale în procedura insolvenţei.

Renunţarea la calea de atac a recursului în cazul unei societăţi comerciale în procedura insolvenţei.

Facturile acceptate la plată nu fac dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

Conform art. 142 alineat 1 litera f din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale actualizată

„(1)Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii (…)

(2)Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:

(f)introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.”

Conform art. 143 indice 2 (1) Consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. În lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele său.

În speţă,  renunţarea la judecata recursului s-a făcut de directorul general al societăţii recurente.

Procedura insolvenţei a fost deschisă prin considerarea creanţei înscrisă în facturile acceptate la plată ca fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Secţia comercială - Decizia comercială nr. 608/ 26 noiembrie 2008

Tribunalul Alba, prin sentinţa nr. 296/F/2008 pronunţată în dosar nr. 3773/107/2008 a admis cererea formulată de creditoarea S.C. T.D.E. S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. Alba Iulia, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei, a fost numit administrator judiciar provizoriu S.P.E.I. SPRL care a fost investită să îndeplinească  atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege.

S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului/altor registre, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar respectarea dispoziţiilor art. 62, stabilirea termenelor pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, verificarea acestora, stabilirea termenelor adunărilor generale a creditorilor, depunerii contestaţiilor, s-a dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii, de către administratorul judiciar, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la Raiffeisen Bank S.A. Agenţia Alba, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut că între societatea creditoare S.C. T.D.E. S.R.L. şi debitoarea S.C. M. S.R.L.  s-au desfăşurat raporturi comerciale în baza contractului de vânzare - cumpărare produse petroliere nr. 108/2007şi a contractului de cesiune de creanţă nr. 53/2008.

Facturile emise în baza acestui raport juridic au fost comunicate debitoarei, care le-a acceptat, însă aceasta nu a achitat nici o sumă de bani, motivând lipsa disponibilităţilor băneşti în acest sens.

S-a constatat că creditoarea deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă din acel moment în cuantumul specificat de debitoare, dar aceasta din urmă nu a înţeles să achite până la data soluţionării cauzei nici o sumă de bani.

S-a observat că sunt incidente în cauză prevederile art. 3 pct. 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006, creditoarea deţinând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă peste valoarea de 10.000 lei, iar debitoarea încetând plăţile de mai mult de 30 de zile.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea S.C. T.D.E. S.R.L. Bistriţa Năsăud care a solicitat admiterea recursului şi casarea parţială a sentinţei în urma căreia să fie numit administrator judiciar S.P.R.L.C.I. T.  Cluj-Napoca.

Recursul a fost timbrat.

La dosar a depus întâmpinare Societatea Profesională Expert Insolvenţă SPRL Hunedoara care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma recursului formulat, a actelor de la dosar şi din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă potrivit căruia „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”, curtea a constatat următoarele.

Prin sentinţa atacată s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. la cererea creditoarei S.C. T.D.E. S.R.L. Bistriţa Năsăud, numindu-se administrator judiciar provizoriu Societatea Profesională Expert Insolvenţă SPRL Hunedoara căruia i-au fost stabilite atribuţiile şi s-a decis notificarea deschiderii procedurii.

Creanţa care a fost considerată a fi certă, lichidă şi exigibilă este rezultată din facturi fiscale neachitate de debitoare deşi i-au fost comunicate.

Creditoarea nemulţumită fiind de numirea administratorului judiciar menţionat a formulat recurs pentru a solicita înlocuirea acestuia cu un alt practician în insolvenţă, respectiv C.I.T. SPRL Cluj-Napoca, societate care are punct de lucru în Alba Iulia.

Pentru termenul de judecată din data de 26.11.2008 creditoarea a depus la dosar o cerere, prin fax, prin care directorul general al creditoarei declară că renunţă la calea de atac a recursului.

Analizând cererea, Curtea nu a luat act de renunţarea la recurs şi a judecat cererea prin prisma dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, citat mai sus.

Curtea a reţinut că instituţia juridică a renunţării la judecată este reglementată cu rigurozitate de dispoziţiile art. 246 şi 247 Cod procedură civilă, reclamantul putând să renunţe oricând la judecată verbal în şedinţă sau prin cerere scrisă.

Părţile pot renunţa la unul sau mai multe acte procedurale, această posibilitate având la bază principiul disponibilităţii procesuale.

Atât doctrina cât şi jurisprudenţa consideră ca o condiţie ce se impune la renunţarea la judecată, este aceea că ea trebuie făcută personal sau de reprezentantul legal cu autorizare prealabilă ori de mandatarul cu procură specială.

Orice persoană, parte în proces, are dreptul de a împuternici un mandatar să o reprezinte în judecată, îndeplinind în numele ei actele necesare pentru deschiderea, desfăşurarea şi finalizarea procesului. În acest context, relevanţa juridică o prezintă dispoziţiile imperative ale art. 69 alin. 1 Cod procedură civilă vizând actele de dispoziţie şi anume că recunoaşterile privitoare la drepturile de judecată, renunţările şi tranzacţiile nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.

În speţă, renunţarea la judecata recursului s-a făcut de directorul general al societăţii creditoare în condiţiile în care competenţa acestei cereri aparţine consiliului de administraţie prin preşedinte său, conform art. 143 indice 2 din Legea nr. 31/1990, şi în situaţia în care, competenţa de a introduce cererea pentru deschiderea procedurii insolvenţei, conform Legii nr. 85/2006, şi per a contrario, şi orice act de dispoziţie privind  această procedură, nu poate fi delegată directorilor, în baza art. 142 alin. 1 şi 2 litera f din Legea 31/1990, actualizată.

În considerarea celor de mai sus, Curtea nu poate lua act de renunţarea la recurs, care nu emana de la persoana împuternicită să reprezinte societatea în această procedură.

Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei este nelegală şi netemeinică.

Conform art. 372, si 379 Cod procedură civilă orice executare silită poate porni doar în baza unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un înscris căruia legea îi recunoaşte expres calitatea de titlu executoriu.

Prin urmare, în cadrul procedurii executării silite concursuale reglementată de Legea nr. 85/2006, în cele două forme, a reorganizării judiciare şi a lichidării judiciare, condiţia încuviinţării cererii formulată de reclamant este cea a dovedirii calităţii de creditor social şi a calităţii creanţei de a fi certă, lichidă .şi exigibilă, adică de a rezulta dintr-un titlu executoriu.

În speţă, reclamanta nu a dovedit prin actele depuse că deţine faţă de pârâtă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă rezultată dintr-un titlu executoriu care să corespundă exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus enunţate, facturile depuse neconstituind titlu executoriu în accepţiunea dispoziţiilor legale în materie.

Nici factura acceptată nu are calitatea de titlu executoriu, acest document contabil având, conform art. 46 din Codul comercial, valoarea unui mijloc de probă a obligaţiilor comerciale disputate într-un litigiu de fond.

În concluzie, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul creditoarei şi, constatând incidenţa motivelor de modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins cererea formulată de creditoarea S.C. T.D.E. S.R.L. pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. Alba Iulia.

Domenii speta

Spete similare