În legislaţia română nu există posibilitatea aplicării amenzii cumulativ cu închisoarea, aşa cum prevede Legea nr.39/1934; prin decizia Curţii Constituţionale nr.160/2000 s-a stabilit că prin dispoziţiile art. iii din Decretul nr.544/19...

În legislaţia  română nu există  posibilitatea aplicării amenzii cumulativ cu  închisoarea, aşa cum  prevede  Legea nr.39/1934; prin decizia  Curţii Constituţionale nr.160/2000 s-a stabilit că prin  dispoziţiile  art. III  din Decretul  nr.544/1954 s-au abrogat acele dispoziţii din  Codul penal care  prevăd pedeapsa  cu  amenda  corecţională, dacă aceasta  este  cumulativă cu pedeapsa  privativă  de libertate. În consecinţă, în condiţiile arătate,  pedeapsa  pentru infracţiunea  prev. de  art.84 al.2 din Legea  nr.59/1934 rămâne doar închisoarea  între  6 luni şi  1 an.

Secţia penală - Decizia penală nr. 652/14 septembrie 2010

Prin  sentinţa  penală nr.169/2009 pronunţată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr.1377/203/2008 în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.e Cod procedură penală coroborat cu art.47 Cod penal a fost achitat inculpatul I.C.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

S-a făcut aplicare disp.art.192 al.3 Cod procedură penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în cursul anului  2007 inculpatul în calitate de administrator al SC BIP  C.A. SRL Bistra a emis mai multe file CEC către diverse societăţi comerciale cărora le-a adus la cunoştinţă că nu are disponibil în cont şi care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont. Această situaţie s-a datorat faptului că împotriva societăţii comerciale s-a început execuţia silită urmare a emiterii unor file CEC în anul 2006  în favoarea SC E.C. SRL.

Prima instanţă a reţinut că filele CEC au fost refuzate la plată, datorită inacţiunii societăţii bancare de a debloca contul societăţii, împrejurare care nu putea fi prevăzută de către inculpat la momentul emiterii actelor, motiv pentru care prima instanţă a reţinut în speţa dedusă judecăţii incidenţa disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni aducându-i critici pentru nelegalitate.

Prin decizia  penală  nr.1377/203/2008  pronunţată de Tribunalul Alba s-a admis  apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi procedând la o nouă judecată a cauzei a fost condamnat inculpatul I.C.C. la 100.000 lei (vechi) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 Cp.

  Împotriva  deciziei  au declarat recurs  Parchetul  de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul  I.C.C.

În motivele  de recurs  invocate  de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Alba  s-a arătat că  instanţa  de apel  a aplicat o pedeapsă nelegală deoarece, după anul 1954 nu au  existat  pedepse  cumulative  în legislaţia română, sens  în care  s-a pronunţat şi Curtea  Constituţională  prin decizia  160/21.09.2000.

Al doilea  motiv de recurs  invocat de  Parchet vizează omisiunea  instanţei de a se  pronunţa cu privire la constituirea  de parte  civilă.

Inculpatul  recurent  nu  a depus motive de recurs .

Prin decizia penală nr. 652/14.09.2010 Curtea de Apel Alba Iulia a  admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpat împotriva deciziei penale nr. 76/A/15.03.2010 pronunţate de Tribunalul Alba – Secţia penală în dosarul nr. 1377/203/2008.

A casat decizia penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante şi, procedând la rejudecare în aceste limite:

A stabilit la 1.000 RON amendă penală pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 Cod penal, 76 lit. e teza I Cod penal.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 Cod penal.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Hotărârea  instanţei de apel prin care  s-a constatat  vinovăţia  inculpatului este  legală şi temeinică.

În mod  corect instanţa  de apel  a înlăturat argumentaţia  primei instanţe, în conformitate  cu care  filele  CEC  au fost  refuzate  la plată pentru lipsă de disponibil s-a  datorat inacţiunii băncii  de a  debloca  contul societăţii.

S-a constatat că BCR- Agenţia  Câmpeni a procedat legal nedeblocând  sumele  indisponibilizate deoarece  prin hotărârea  instanţei s-a dispus  doar suspendarea  ordinului de poprire şi nu anularea  formelor de executare. Ca efect  al suspendării inculpatul putea  dispune doar  de sumele  ce îi intrau în cont după data suspendării  popririi, nu însă de cele  deja  indisponibilizate.

Faţă de această împrejurare  în mod  corect  s-a constatat  că fapta  inculpatului de a emite  mai multe  file CEC  fără a  avea  disponibil întruneşte  elementele  constitutive  ale infracţiunii  prev.  de art.84  pct.2 din Lega  nr.59/1934 cu aplicarea  art.41  pct.2 Cod penal.

Sub  aspectul  pedepsei pe care  instanţa aplicat-o  inculpatului  s-a apreciat că recursul declarat de parchet este  fondat.

La  individualizarea  pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului instanţa  putea să aibă în vedere  doar închisoarea  de la 6 luni până la  1 an, având  în vedere că în legislaţia  română nu există  posibilitatea aplicării amenzii cumulativ cu  închisoarea, aşa cum  prevede  Legea nr.39/1934, dar şi decizia  Curţii Constituţionale nr.160/2000, din  conţinutul căreia  rezultă că prin  dispoziţiile  art. III  din Decretul  nr.544/1954 s-au abrogat acele dispoziţii din  Codul penal care  prevăd pedeapsa  cu  amenda  corecţională, dacă aceasta  este  cumulativă cu pedeapsa  privativă  de libertate.

Deci , în  condiţiile  în care  s-a abrogat amenda  atunci  când legea  o prevede  cumulativ cu pedeapsa  închisorii, pedeapsa  pentru infracţiune  prev. de  art.84 al.2 Legea  nr.59/1934 este  închisoarea  între  6 luni şi  1 an.

Curtea  a apreciat însă  că în favoarea  inculpatului se  impuneau a fi reţinute circumstanţe atenuante, având  în vedere atitudinea acestuia, faptul că  nu  s-a  sustras  de la  judecată şi comportarea bună avută anterior, rezultând  din  lipsa  antecedentelor  penale.

Ca urmare  a reţinerii circumstanţelor atenuante s-a apreciat că pentru corijarea  inculpatului pedeapsa  amenzii este  suficientă şi în măsură  să asigure realizarea  scopului  pedepsei prev. de  art. 52  Cod penal.

Recursul inculpatului a fost admis doar sub acest aspect, al individualizării  pedepsei,  în condiţiile  în care sancţiunea  stabilită  de instanţa  de apel era  nelegală şi  se impunea  reţinerea  circumstanţelor  atenuante .

Referitor la cel de  al doilea  motiv  de recurs invocat de Parchet, s-a constatat că este  nefondat, întrucât prin încheierea  din data  de 25 august 2009, dispusă în dosar nr.1377/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni  s-a disjuns  acţiunea  civilă,  situaţie în care  nu subzistă obligaţia  instanţei de a se pronunţa  cu privire  la aceasta.

Faţă de  cele arătate, în baza  art.385/15 pct.2  lit.d  Cod procedură penală,  Curtea a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpat.

3

Domenii speta

Spete similare