Legea nr. 272/2004. Ocrotirea minorului prin măsura plasamanetului în regim de urgenţă.Criterii avute în vedere la luarea măsuri.Menţinerea stării de fapt existente la data luării măsurii. Aplicarea interesului superior al copilului.

Legea nr. 272/2004. Ocrotirea minorului prin măsura plasamanetului în regim de urgenţă.Criterii avute în vedere la luarea măsuri.Menţinerea stării de fapt existente la data luării măsurii. Aplicarea interesului superior al copilului.

Legea nr. 272/2004:art.64-66.

Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 8.

În contextul în care relaţiile dintre părinţii minorei, caracterizate şi prin acte de violenţă în care au implicat-o şi pe minoră,  se menţin tensionate, precum şi faptul că părinţii nu-i pot asigura copilului  un mediu securizant de creştere şi educare,  minora fiind supusă abuzul emoţional din partea ambilor părinţi şi cu opinia exprimată în concluziile rapoartelor efectuate în cauză de DGASPC de a fi ocrotită minora în familia lărgită, este în interesul minorei, cel puţin pentru moment, de a fi separată de mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creşterea şi educarea.

Analizând cauza şi prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea apreciază că sunt respectate exigenţele acestui articol, măsura luată este prevăzută de lege, are un  cu caracter  temporar,  este necesară în vederea asigurării sănătăţii şi dezvoltării copilului,  cu posibilitatea revizuirii ei, de îndată,  în vederea reunirii copilului cu părinţii săi.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia civilă nr. 124 /23 noiembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 201/02.09.2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă s-a admis cererea introdusă de petenta DGASPC Hunedoara în contradictoriu cu intimaţii V.V.A. şi V.I. , şi s-a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului la bunica paternă V.R., pentru copilul V.A.A, fica intimaţilor, născută la data de 04.07.2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către instanţa de fond, raportat la actele şi lucrările dosarului,  că cererea formulată de petentă prin care s-a solicitat pentru copilul V.A.A, fiica intimaţilor V.V.A. şi V.I., înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului la bunica paternă V.R. este întemeiată, fiind în interesul minorei de a se menţine o măsură de protecţie specială raportat la starea conflictuală existentă între părinţi.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen, motivat în scris,  intimata V.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă.

În motivarea cererii de recurs se arată că în cauză prin sentinţa civilă de divorţ pronunţată în ds. nr. 5407/278/2008 a Judecătoriei Petroşani  minora V.A.A.  rezultată din căsătoria intimaţilor, a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, respectiv, recurentei intimate, că recurenta a depus toate diligenţele pentru a o lua pe minoră de la tată, care locuieşte împreună cu mama acestuia şi alte 6 persoane într-un apartament de 2 camere şi că  recurenta are condiţii corespunzătoare pentru creşterea minorei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar petenta  D.G.A.S.P.C. Hunedoara a solicita respingerea recursului formulat în cauză, susţinându-se, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind dată cu respectarea interesul superior al copilului, raportat la starea conflictuală existentă între părinţii minorei şi care pun în pericol sănătatea şi creşterea copilului.

La întâmpinare au fost depuse următoarele acte: raport nr. 27843/ 13.11.2009, raport nr. 27842/13.11.2009 , ambele privind situaţia copilului , certificat medico-legal nr. 957/C din 23.07.2009, certificat medico-legal nr. 956/C din 23.07.2009, declaraţia numitei V.R.

Prin decizia civilă nr. 124 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  a respins ca nefondat recursul intimatei .

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în considerente următoarele:

1.În primul rând este de observat că recurenta intimată îşi întemeiază cererea de recurs pe cazul prev. de art.304 pct.8 Cod proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată în recurs când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În raport de obiectul prezentului litigiu – înlocuire măsura specială a plasamentului  în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, Curtea constată că acest motiv de recurs este inadmisibil, nefiind dedus judecăţii nici un act juridic.

2. Recurenta intimată  invocă, în al doilea rând,  în susţinerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 304/1 Cod pr.civ., Curtea de Apel apreciază că hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal şi nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, instanţa de fond  a făcut o corectă aplicare a legii atât în ce priveşte administrarea probelor cât şi în ceea ce priveşte aprecierea lor, stabilind o corectă stare de fapt, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică sub ambele aspecte criticate – principiul interesului superior la copilului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr.272/2004 copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

În speţă, prin declaraţia dată la 25.06.2009 tatăl minorei, intimatul V.V.A. a arătat că este de acord cu instituirea măsurii de protecţie specială a plasamentului fiicei sale la bunica paternă .

 La termenul de judecată din 2 septembrie 2009, când s-a şi judecat cauza în fond,  intimata V.I., în calitate de mamă a minorei V.A.A. a declarat instanţei că este de acord cu măsura specială a plasamentului fiicei sale  la bunica paternă . Ori, în contextul în care ambii părinţi ai minorei şi-au exprimat consimţământul în sensul menţinerii unei măsurii de protecţie specială faţă de minoră în mod corect instanţa de fond a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă în ce o priveşte pe minora V.A.A.  cu măsura plasamentului la bunica paternă.

Chiar trecând peste acest aspect, raportat la recursul formulat în cauză de către  recurenta intimată V. I., mama minorei, Curtea de Apel constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, fiind dată cu respectarea interesului superior al minorei. 

Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Din economia acestui texte de lege, precum şi din celelalte dispoziţii legale cu relevanţă în materia modificării măsurii speciale de protecţie a  plasamentului - art.33 şi art. 64-66 din Legea nr.272/2004, Curtea de Apel reţine că plasamentul unui minor în regim de urgenţă este o măsură specială de protecţie, cu caracter temporar şi că ceea ce urmează a lua în considerare la înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa este interesul superior al copilului.

Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menţinerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creşterea şi educarea.

Este adevărat, că părinţii sunt responsabili faţă de evoluţia şi dezvoltarea copilului şi că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinţii săi naturali, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinţi este necesară în interesul superior al copilului, instanţa de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinţei părinţilor şi instituirea unei măsuri de protecţie, aşa cum este cazul în speţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorei  să rămână sub măsura de protecţie specială a plasamentului la bunica paternă.

În concret, probele dosarului relevă că  părinţii minorei au pe rol acţiune de divorţ, fiind pronunţată o soluţie de admitere a acţiunii în fond, iar  copilul a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei, recurentei intimate. În prezent, dosarul se află în apel pe rolul Tribunalului Hunedoara.

Este de necontestat, că relaţia dintre cei doi părinţi este conflictuală, ambii solicitând încredinţarea copilului, dar fără a-i asigura un mediu securizant de creştere şi educare,  minora fiind pusă în tot felul de situaţii de natură a-i primejdui creşterea şi sănătatea.

Relevante sub acest aspect sunt  constatările din rapoartele  privind situaţia minorei încheiate la data de 25 şi 26  iunie 2009 şi 11.11.2009 de către D.G.S.A.P.C. Hunedoara, din care rezultă că părinţii minorei ori de câte ori se întâlnesc provoacă scandal, implicând-o şi pe minoră .

Contrar susţinerilor recurentei intimate minora este ataşată de bunica paternă, care a crescut-o de la vârsta de 4 luni,  care îi oferă condiţii de creştere şi educare corespunzătoare, astfel cum  se arată în referatele de evaluare întocmite de D.G.S.A.P.C. Hunedoara aflate la dosar . 

Criticile recurentei intimate că prezintă condiţii materiale pentru creşterea şi educarea minorei, nu sunt susţinute de probele dosarului, fiind dovedit că aceasta  este plecată în Italia şi ori de câte ori revine în ţară, din dorinţa de a-şi vedea fetiţa, intră în conflict cu soţul ei, implicând şi alte persoane.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că cel puţin pentru moment, părinţii minorei nu prezintă garanţii morale privitoare la asumarea responsabilităţii educării, creşterii şi îngrijirii acesteia  în condiţii normale de trai, minora fiind supusă abuzul emoţional din partea ambilor părinţi.

Din coroborarea probelor dosarului  rezultă că minora se află în situaţia prevăzută de art.56 lit. c) din Legea nr.272/2004 copil abuzat,  astfel că se află în dificultate şi prin urmare, au dreptul la asistenţă socială, prin care să i se asigure condiţiile care să-i  permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond.

Nu este de neglijat a se preciza că, creşterea şi educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă în cauza de faţă cel puţin pentru moment şi ţinând seama şi de principiul interesului superior al copilului, care potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 prevalează inclusiv în cauzele soluţionate de instanţa de judecată, se impune înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru minoră de la bunica paternă  cu măsura plasamentului la aceeaşi bunică.

Analizând cauza şi prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea apreciază că sunt respectate exigenţele acestui articol, măsura luată este prevăzută de lege, are un  cu caracter  temporar,  este necesară în vederea asigurării sănătăţii şi dezvoltării copilului,  cu posibilitatea revizuirii ei, de îndată,  în vederea reunirii copilului cu părinţii săi.

Faţă de aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul intimatei V.I.

1

Domenii speta

Spete similare