Autorizaţie Utilizator Final.

Autorizaţie Utilizator Final. Nedepunerea în termen a situaţiilor centralizatoare. Sancţiune.

Depăşirea termenelor  de depunere a situaţiilor centralizatoare atrage sancţiunea anulării autorizaţiei, dispoziţiile alin. 14 şi 15 al pct. 23.7 din HG nr.44/2004 având caracter imperativ. Întârzierea atrage anularea AUF iar depunerea situaţiei după depăşirea termenului nu poate avea caracterul unei clauze de nepedepsire, pentru că, în caz contrar, ar fi anulat caracterul imperativ al termenului respectiv.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia  nr. 1310/18 noiembrie 2009

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 1438/107/2009, reclamantul CSBA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba, ca prin hotărâre judecătorească:

- să se dispună anularea Deciziei nr. 4/18.09.2008 şi a Deciziei nr. 7529/14.10.2008  emise de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba;

- să se dispună suspendarea efectelor acestei decizii până la soluţionarea definitivă a cauzei;

  - să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta precizează faptul că, prin Decizia nr. 4/18.09.2008, s-a dispus anularea Autorizaţiei de Utilizator Final nr. 7/14.02.2008 emisă în favoarea sa de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, autorizaţie care îi permitea să achiziţioneze în regim de scutire de la plata accizelor pentru produse petroliere motorină EURO Diesel 50 PPM.

Reclamanta susţine că Decizia nr. 4/18.09.2008 este nelegală şi netemeinică deoarece a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare, ea fiind emisă fără să i se poată da posibilitatea de a propune probe în apărare şi fără a se solicita informaţii referitore la situaţia centralizatoare a produselor energetice achiziţionate. Cu referire la situaţia centralizatoare se precizează că acesta a fost comunicată către organul emitent în luna iunie 2008 şi că la data de 21.07.2008 organul emitent a efectuat un control la sediul său , fără a avea vreo obiecţie cu privire la situaţia fiscală rezultată din obligaţiile de utilizator final şi nici nu a constat nereguli cu privire la această situaţie.

Reclamanta mai susţine că autorizaţia de utilizator final a fost emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi ca atare ea nu putea fi revocată, retrasă sau anulată decât de organul emitent sau prin acţiune în justiţie, astfel că decizia de anulare a autorizaţiei a fost emisă cu încălcarea competenţei administrative şi este lovită de nulitate.

De asemenea, se mai susţine că această decizie a fost luată în condiţii inoportune pentru faptul că prin efectul ei s-a creat o stare de pericol, motorina achiziţionată fiind folosită pentru încălzirea unităţii spitaliceşti şi în mod special pentru SPC, secţie în care sunt internaţi în permanenţă un număr de 45 de bolnavi psihici.

Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a solicitat, prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. 1486/107/2009, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând faptul că reclamanta nu a depus în termen situaţia centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în cursul unui trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea  şi stocul de produse energetice rămas neutilizat, fapt ce atrage sancţiunea anulării autorizaţiei de utilizator final şi plata accizelor aferente cantităţilor de produse utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia. Se precizează faptul că decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final este un act administrativ de autoritate şi nu un act administrativ-fiscal, astfel că dispoziţiile privind condiţiile de formă şi de fond, prevăzute de art. 43 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, nu sunt aplicabile în acest caz.

Prin Sentinţa nr. 596/CAF/2009 pronunţată la data de 23.06.2009 de Tribunalul Alba - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost anulată Decizia nr. 4/18.09.2009 emisă de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba, precum şi Decizia nr. 7529/14.10.2008 emisă de aceeaşi pârâtă şi s-a dispus suspendarea executării acestor decizii.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că instituirea unui termen limită pentru depunerea situaţiei centralizatoare şi a sancţiunii anulării autorizaţiei de utilizator final, cu consecinţa plăţii accizelor aferente cantităţilor de produse achiziţionate şi utilizate în scopul pentru care acesta a fost emisă, are drept scop să asigure organelor fiscale o evidenţă cu privire la cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea  şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.

Conform actelor de la dosar, reclamantul a comunicat pârâtei situaţia centralizatoare aferentă trimestrului I la data de 13.06.2008, în timp ce termenul limită pentru depunerea acesteia era la data de 15.04.2008.

Această situaţie centralizatoare a fost comunicată pârâtei anterior emiterii decizie de anulare a autorizaţiei de utilizator final, aşa încât, chiar dacă reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia cu întârziere, anularea autorizaţiei de utilizator final nu se mai justifică, scopul prevederilor  legale sus menţionate fiind realizat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea motivelor se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente – art. 14-15 pct. 23.7 din HG 44/2004- care sancţionează cu anularea autorizaţiei de utilizator final atât neprezentarea cât şi prezentarea cu întârziere a situaţiei centralizatoare de produse energetice. Nulitatea instituită de această normă imperativă este absolută şi nu poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită.

Se susţine că deşi petenta a prezentat situaţia la data de 13.06.2008 prin fax, termenul limită era 15.04.2008, termen care era în mod evident depăşit.

În fine, decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final nu este un act administrativ fiscal, în sensul art. 43 din OUG 92/2003 întrucât prin ea nu se nasc , modifică sau sting obligaţii fiscale ci este un act administrativ de autoritate.

Recursul este fondat pentru cele ce urmează:

Prin Decizia nr. 4/18.09.2008 emisă de către directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba s-a decis anularea Autorizaţiei de Utilizator Final nr. 7/14.02.2008 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice în favoarea reclamantului, deoarece s-a constat că reclamantul nu a depus până la data de 15.04.2008, situaţia centralizatoare  aferentă trimestrului I şi pentru că nu a depus în termen nici situaţia centralizatoare  aferentă trimestrului II.

Contestaţia formulată de către reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă de către pârâta Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba prin Decizia nr. 7529/14.10.2008.

Potrivit art. 201 alin. 1 lit. k din Codul fiscal sunt scutite de la plata accizelor produsele energetice achiziţionate direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor , sanatoriilor , azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult, iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor sunt reglementate prin norme.

Potrivit pct.23.7 alin. 2 din HG nr.44/2004 scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final , iar potrivit alin.14 al aceluiaşi punct, deţinătorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia ca trimestrial, până la data de 15 a lunii imediat următoare trimestrului, să prezinte autorităţii fiscale emitente o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea  şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.

Neprezentarea situaţiei centralizatoare atrage anularea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu acesta plata accizelor aferente cantităţilor de produse achiziţionate şi utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia de utilizator final, astfel cum se prevede la alin. 15 al pct. 23.7 din HG nr.44/2004.

Reclamantul era titularul Autorizaţiei de Utilizator Final nr. 7/14.02.2008 însă pentru trimestrul I al anului 2008 a depus situaţia centralizatoare la data de 13.06.2008, deşi termenul limită prevăzut de lege era 15.04.2008 iar pentru trimestrul II nu a depus deloc această situaţie, deşi termenul limită era 15.07.2008.

În atare situaţie în mod legal a procedat recurenta atunci când a dispus anularea Autorizaţiei de Utilizator Final, dispoziţiile alin. 14 şi 15 al pct. 23.7 din HG nr.44/2004 având caracter imperativ. Modul de redactare a textului relevă în mod neechivoc faptul că depăşirea termenelor  de depunere a situaţiilor centralizatoare atrage sancţiunea anulării autorizaţiei.

Soluţia este justificată chiar dacă reclamantul a încercat să demonstreze eventuala îndeplinire a acestor obligaţii, pretins în termen pentru trim. II – IV 2008 prin depunerea la dosar a unor adrese (f.35-38 dosar fond) pentru care însă nu a făcut dovada comunicării cu recurenta. Trebuie menţionat că sancţiunea anulării AUF (autorizaţiei de utilizator final) intervine şi pentru o singură faptă, respectiv necomunicarea deloc sau cu întârziere a situaţiei centralizatoare pentru un singur trimestru.

Susţinerea instanţei de fond conform căreia, dacă situaţia centralizatoare a fost comunicată pârâtei anterior emiterii deciziei de anulare a autorizaţiei de utilizator final, chiar dacă reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia cu întârziere, anularea autorizaţiei de utilizator final nu se mai justifică, scopul prevederilor  legale sus menţionate fiind realizat, nu poate fi primită întrucât ea este contrară dispoziţiilor legale suscitate. Întârzierea atrage anularea AUF iar depunerea situaţiei după depăşirea termenului nu poate avea caracterul unei clauze de nepedepsire, pentru că, în caz contrar, ar fi anulat caracterul imperativ al termenului respectiv.

Critica reclamantei privitoare la competenţa de revocare a AUF nu poate fi primită întrucât chiar dacă la momentul emiterii AUF competenţa aparţinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Alba la momentul anulării AUF competenţele au fost preluate prin transfer de către DJAOV Alba, începând cu data de 01.05.2008. Ca urmare decizia a fost emisă de organul competent.

Nici critica privitoare la inoportunitatea emiterii deciziei de anulare nu poate fi primită întrucât culpa pentru anularea AUF aparţine în mod exclusiv beneficiarului acesteia, titular al obligaţiei de depunere în termen a situaţiei centralizatoare şi nicidecum autorităţii care a luat măsura de sancţionare.

Faţă de cele ce preced prezentul recurs se dovedeşte întemeiat şi urmează a fi admis conform art. 312 din Codul de procedură civilă cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului.

Domenii speta

Spete similare