Internare medicală. Sesizare formulată de procurorul care prin aceiaşi ordonanţă a dispus scoaterea de sub urmărire penală

Internare  medicală. Sesizare  formulată de procurorul  care prin aceiaşi ordonanţă a dispus scoaterea de sub urmărire  penală.

Respingerea  cererii formulate  de Parchet  privind luarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii a unui  bolnav psihic  periculos, pe  considerentul  că acesta, prin ordonanţa  de scoatere de sub  urmărirea  penală  a pierdut calitatea  de inculpat contravine  dispoziţiilor  art. 162 alin.1 Cod procedură penală raportat la 114 Cod penal ,  fiind nelegală.

Secţia penală – Decizia penală nr. 138/6 martie 2008

Prin sentinţa penală  nr. 264/2007 pronunţată  de Tribunalul Hunedoara  în dosar penal  nr. 2807/97/2007 a  fost respinsă  cererea  formulată  de  Parchetul de  pe lângă  Tribunalul Hunedoara prin care  se solicită luarea faţă  de numitul M.A. a măsurii  de siguranţă a internării  medicale  provizorii.

Pentru a pronunţa această hotărâre  prima instanţă a reţinut că  prin,  pronunţarea soluţiei de  scoatere  de sub urmărire penală,  numitul M.A. a pierdut una din calităţile  de învinuit sau  inculpat prevăzute expres  de textul de lege sus menţionat, iar faptele comise  de persoana amintită  nu fac obiectul vreunei cauze care să se afle în  lucru  la organele de urmărire penală  sau pe rolul instanţei.

Împotriva  sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara susţinându-se  că internarea medicală a făptuitorului  ar avea ca scop preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Recursul este fondat.

Din analiza  dispoziţiilor art. 162 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 114 Cod penal  rezultă că  măsura  internării medicale se poate  lua  împotriva persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută  de legea  penală şi care din  cauza stării de alienaţie  mintală prezintă  pericol  pentru societate,  fiind indiferent  pentru luarea acestei măsuri, dacă făptuitorul  este  condamnat  sau apărat  de pedeapsă.

Măsura  de siguranţă a  internării medicale este reclamată  de  existenţa unei stării  reale de pericol ce nu  ar putea fi înlăturată altfel decât prin îndepărtarea persoanei  bolnave mintal  din  rândul oamenilor liberi,  prin internarea  sa într-un  spital.

Curtea apreciază că procurorul  are obligaţia şi  dreptul corelativ  de a  sesiza instanţa  ori de câte ori  constată stări de  pericol social  pentru societate,  care impun  internarea medicală a făptuitorului bolnav pentru a  preîntâmpina săvârşirea  unor  fapte  prevăzute de legea penală, fiind legitimă  calitatea procesuală  activă a procurorului, care  reprezintă interesele  generale ale societăţii şi apără ordinea de drept.

Curtea reţine că pentru  făptuitorul M.A.,  care suferă de schizofrenie paranoidă, având discernământul  abolit în momentul  în  care a lovit-o  pe  mama lui, cauzându-i  leziuni  ce i-au  pus viaţa în primejdie,  se impune luarea măsurii internării medicale  provizorii în Spitalul de  Psihiatrie Zam, până la  confirmarea acestei măsuri  de instanţa  de  judecată.

Recursul a fost admis, iar în  baza art. 385/15 pct.2 lit. d  Cod procedură penală  hotărârea a fost casată  cu consecinţa  admiterii  sesizării Parchetului şi luarea în mod  provizoriu faţă  de numitul M.A. a măsurii de siguranţă a internării  medicale.

Domenii speta

Spete similare