Acţiune în contencios administrativ pentru plata primelor de vacanţa ale funcţionarilor publici cu statut special

Acţiune în contencios administrativ pentru plata primelor de vacanţa ale  funcţionarilor publici  cu statut special. Competenţa materială.

Acţiunea funcţionarului public cu statut special pentru plata primelor de vacanţă atrage competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă  dacă parte în raportul de serviciu  este un organ  al administraţiei publice centrale precum Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

Secţia de  contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.27/CA/21 mai 2007

Reclamantul H.V.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor reprezentat prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios Administrativ şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti plata primei de concediu aferenta anului 2006, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi obligarea Ministerului să cuprindă aceste sume în buget.

Pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca în cazul admiterii cererii principale să fie obligat chematul în garanţie să vireze pârâtului sumele  necesare plăţii drepturilor reclamantului.

Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinţa nr.134/CA/31.01.2007 a admis cererea reclamantului aşa cum a fost formulată şi a respins cererea de chemare în garanţie faţă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reţinând că în temeiul art.37 al.2 din O.U.G.38/2003 primele de concediu sunt datorate de pârâtul al cărui funcţionar public este reclamantul,fiind solicitate după epuizarea suspendării prin legile anuale ale bugetului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul  Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor  solicitând modificarea hotărârii şi respingerea cererii pentru motive de nelegalitate, constând în greşita aplicare a legii întrucât prima de concediu solicitată de reclamant pe anul 2006 a fost suspendată până la 31 12 2006 prin Legea nr.397/2005.

Analizând actele de la dosar, Curtea din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, excepţia de necompetenţă materială a primei instanţe în soluţionarea litigiului, constatând următoarele:

Reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative , în calitatea sa de funcţionar public cu statut special, potrivit art1 (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţiştilor. Potrivit art. 11 din OG nr. 84/2001 privind funcţionarea serviciilor publice comunitare, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi funcţionează în subordinea Ministerului.

Faţă de dispoziţiile art. 158, 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă se constată că soluţionarea cauzei s-a efectuat de prima instanţă cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială , cuprinse în conţinutul art.3 pct. 1 Cod procedură civilă. Aceste dispoziţii legale stabilesc competenţa în primă instanţă a Curţilor de Apel în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. Pârâtul este organ de specialitate al administraţiei publice centrale ,astfel încât acţiunea în contencios administrativ a reclamantului îndreptată împotriva sa era în competenţa exclusivă a curţii de apel.

Faţă de aceste considerente, excepţia de ordine publică privind necompetenţa materială a primei instanţe este întemeiată şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct.3, 312 (6) Cod procedură civilă s-a admis recursul pârâtului , s-a casat hotărârea atacată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia - secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare