Acțiune în regres formulată de Biroul Asigurătorilor De Autovehicule Din România

Cuprins pe materii: Drept civil. Obligații. Accident în străinătate. Autovehicul neasigurat. Răspundere civilă delictuală. Condițiile acțiunii în regres al Biroului Asigurătorilor De Autovehicule Din România.

Index alfabetic:

Acțiune în regres.

Întinderea dreptului de regres.

Subrogarea fideiusorului.

Codul civil: art. 2305-2306,

Legea 32/2000 și a Legea nr. 136/1995.

Potrivit art.1 al Convenţiei Multilaterale de Garantare, care defineşte câmpul de aplicare al acesteia, fiecare birou naţional semnatar acţionează în contul tuturor asigurătorilor autorizaţi să practice în ţara sa, asigurarea RCA/Carte Verde (art. 1 lit. a); atunci când un vehicul care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional a aderat la Convenţie, intră pe teritoriul unui alt stat din această categorie, vehiculul respectiv se consideră asigurat, fie că proprietarul, deţinătorul, utilizatorul sau conducătorul acestuia deţin o poliţă de asigurare sau nu (art. 1 lit. d); fiecare birou gestionar (biroul gestionar este biroul pe teritoriul căruia s-a produs un accident de autovehicul - art. 2 lit. f din Convenţie), va gestiona toate cererile formulate în legătură cu un accident produs pe teritoriul său de competenţă de un vehicul dintre cele menţionate anterior, în conformitate cu legislaţia din ţara sa şi cu prevederile poliţei de asigurare pentru vehiculul respectiv, dacă o astfel de poliţă există.

Judecătoria Liești, secția civilă, sentința civilă nr. 957  din data de 26.11.2015

Prin acţiunea înregistrată la data de 03.07.2015 pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 992/838/2015, reclamanta BAAR, în contradictoriu cu pârâtul PȘ, a solicitat instanței obligarea acestuia la plata:

- sumei de 10.955,58 lei, din care 10.085,81 lei reprezentând debitul achitat autorităților din Italia ca urmare a producerii accidentului în data de 05.09.2011 cu comisionul bancar de 90,90 lei și 300 lei reprezentând taxe pentru traducerea documentelor;

- suma de 569,77 lei reprezentând TVA-ul datorat bugetului de stat la încasarea sumei anterior menționate,

- dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului de 10.955,58 lei, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plăţii integrale a debitului neachitat. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în data de 05.09.2011, a avut un accident de circulație în Italia, iar vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul, în calitate de conducător al autovehiculului cu numărul de înmatriculare GL-xx-xxx. În urma accidentului a fost avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare GL-xx-xxx. În data de 15.03.2012, Biroul Național Carta Verde din Italia a avizat reclamanta cu privire la accident, solicitându-i-se să verifice situația asigurării autovehiculului GL-xx-xxx. După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/12/I/018330 și a verificat situația asigurării autovehiculului GL-xx-xx, în baza de date CEDAM care este o bază de date comună a asigurătorilor administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor. Conform răspunsului primit, autovehiculul cu numărul de înmatriculare GL-xx-xxx nu era asigurat la data producerii accidentului.

Deoarece la data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare GL-xx-xxx nu era asigurat RCA/Carte Verde, iar conform art. 48 din lg. nr. 136/1995 încheierea asigurării era obligatorie, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în baza acordului multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale spațiului ecomnomic european și ale altor state, precum și ale prevederilor Regulamentului General al Consiliului Birourilor, a constatat că este obligată să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca biroul național din Italia să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate conform legislației din Italia ( anexa 6 - fila 18 dosar).

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.

Pentru justa soluţionare a cauzei, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din prisma dispoziţiilor legale, reţine următoarele:

În fapt, la data de 05.09.2011, s-a produs un accident rutier în Italia în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare GL-xxx-xxx, aparținând numitului DM și a autoturismului cu nr. de înmatriculare GL-xx-xxx, condus de pârâtul PȘ. Potrivit înscrisului intitulat „Referat de plată privind dosarul de daună BAAR/AD-MGA/12/i/018330” (fila 30 - verso dosar) și a fișei accidentului (fila 10-verso), vinovat de producerea accidentului rutier se face pârâtul PȘ , care, în data de 05.09.2011 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare GL-xx-xxx, în Italia, efectuând manevra de mers înapoi, ocazie cu care a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare GL-xx-xxx parcat regulamentar.

Conform probatoriului administrat, la data de 15.03.2012 Biroul Național Carta Verde din Italia a avizat reclamanta Biroul Asigurătorilor De Autovehicule Din România (BAAR) cu privire la accident, solicitându-i-se să verifice situația asigurării autovehiculului GL-87-BUZ (filele 9 și 12). După primirea avizării, reclamanta BAAR a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/12/I/018330 și a verificat situația asigurării autovehiculului GL-xx-xxx, în baza de date CEDAM care este o bază de date comună a asigurătorilor administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor. Conform răspunsului primit, autovehiculul nu era asigurat la data producerii accidentului (fila 15 dosar). Cu ocazia efectuării demersurilor în dosarul de daună reclamanta a constatat că proprietar al autovehiculului este pârâtul.

Proprietarul a fost notificat de către reclamantă pentru a-și exprima un punct de vedere (filele 16-verso și 17 dosar), însă acesta nu a formulat nici un răspuns.

Deoarece la data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare nu era asigurat RCA/Carte Verde, iar conform art. 48 din lg. nr. 136/1995 încheierea asigurării era obligatorie, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în baza acordului multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale spațiului economic european și ale altor state, precum și ale prevederilor Regulamentului General al Consiliului Birourilor, a constatat că este obligată să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca biroul național din Italia să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate conform legislației din Italia (fila 18 dosar).

La data de 31.08.2012 Biroul Național Carte Verde din Italia a comunicat reclamantei că a soluționat pretențiile de despăgubire legate de accident, solicitând rambursarea sumei de 1.493,60 Euro din care 1.300 Euro reprezentând despăgubiri pentru Departamentul Autostrăzi și 193,60 Euro reprezentând alte cheltuieli (fila 19 dosar).

La data de 05.06.2012 și la data de 27.08.2012 prin adresele MGA001286, respectiv MGA001568 reclamanta a notificat pârâtul cu privire la accident și despăgubirile solicitate de Biroul Național Carte Verde din Italia, dar acesta nu a formulat un punct de vedere.

La data de 21.09.2012, văzând lipsa unor lămuriri din partea pârâtului, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a achitat către Biroul național din Italia suma de 1.493,60 Euro, echivalentul în lei la acea dată fiind de 6.780,09 lei (filele 30-verso și 31 dosar).

În data de 03.10.2012 Biroul Național Carte Verde din Italia a revenit cu o nouă solicitare de rambursare, legată de același caz, în sumă de 712,50 Euro, din care 450 Euro reprezentând despăgubiri pentru autovehiculul avariat și 262,50 Euro reprezentând onorariul pentru gestionarea dosarului de daună (filele 32, 33 și 34-verso dosar).

Prin adrea MGA001694 din 01.10.2012 reclamanta a notificat pârâtul cu privire la noile despăgubiri solicitate de Biroul Național Carte Verde din Italia, acordându-i un termen pentru a se prezenta la sediu pentru soluționarea amiabilă a cazului (filele 37, 38 dosar), dar acesta nu a formulat un punct de vedere.

La data de 25.10.2012, văzând lipsa unor lămuriri din partea pârâtului, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a achitat către Biroul național din Italia suma de 712,50 Euro, echivalentul în lei la acea dată fiind de 3.305,72 lei (filele 38 verso și 39 dosar).

Pe lângă aceste sume de bani, reclamanta a mai suportat cheltuieli de 300 lei cu traducerea documentelor necesare soluționării cazului de daună, sumă din care face parte și comisionul bancar achitat cu ocazia efectuării plăților în Italia.

În drept, instanţa reţine că reclamanta este o Asociație profesională independentă și autonomă care-și desfășoară activitatea în baza Legii 32/2000 și a Legii nr. 136/1995.

La Adunarea generală a Consiliilor Birourilor din Creta din 2002 a fost încheiat Acordul multilateral între Birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiunlui economic european și al altor state asociate.

După integrarea României în Uniunea Europeană, BAAR a început procedura de semnare a Acordului multilateral între Birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiunlui economic european și al altor state asociate, procedură care a fost finalizată la data de 08.03.2007. Prin semnarea Acordului, BAAR a devenit garantul persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul celorlalte state ale căror Birouri naționale sunt, de asemenea, semnatare ale acordului, de vehicule care au locul obișnuit de staționare în România, indiferent dacă acestea erau asigurare sau nu RCA/Carte Verde, la data producerii accidentului.

După plata despăgubirilor, dacă vehiculul prin intermediul căruia s-a produs accidentul nu era asigurat, rambursarea despăgubirii se face de către BAAR în baza obligației de garantare asumată prin semnarea Acordului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (în vigoare la data producerii accidentului, respectiv la data de 05.09.2011, având în vedere dispoziţiile art. 146 din Legea 71/2011), cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data de 05.09.2011, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. De asemenea, art.48 din acelaşi act normativ prevede că persoanele fizice si cele juridice, care deţin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, iar potrivit art.49, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul staţionării.

La data producerii accidentului, 05.09.2011 autovehiculul nu era asigurat pentru răspundere civilă, astfel că singura persoană care poate fi ţinută la repararea prejudiciului este persoana responsabilă de producerea pagubei.

Față de susținerile pârâtului privind existența unei poliţe de asigurare în data de 05.09.2011, instanța constată că în centrul de informare C.E.D.A.M. (f. 15 dosar), la data de 05.09.2011 nu era înscris autoturismul cu numărul de înmatriculare xxx cu R.C.A. valabil. Or, opozabil terţilor, printre care şi reclamantului, este înscrierea făcută în această bază de date şi nu raporturile contractuale dintre asigurat şi asigurător. Cu privire la acest din urmă raport juridic pârâtul poate avea o eventuală acţiune contractuală sau în regres.

Instanţă constată că potrivit art.1 al Convenţiei Multilaterale de Garantare, care defineşte câmpul de aplicare al acesteia, fiecare birou naţional semnatar acţionează în contul tuturor asigurătorilor autorizaţi să practice în ţara sa, asigurarea RCA/Carte Verde (art. 1 lit. a); atunci când un vehicul care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional a aderat la Convenţie, intră pe teritoriul unui alt stat din această categorie, vehiculul respectiv se consideră asigurat, fie că proprietarul, deţinătorul, utilizatorul sau conducătorul acestuia deţin o poliţă de asigurare sau nu (art. 1 lit. d); fiecare birou gestionar (biroul gestionar este biroul pe teritoriul căruia s-a produs un accident de autovehicul - art. 2 lit. f din Convenţie), va gestiona toate cererile formulate în legătură cu un accident produs pe teritoriul său de competenţă de un vehicul dintre cele menţionate anterior, în conformitate cu legislaţia din ţara sa şi cu prevederile poliţei de asigurare pentru vehiculul respectiv, dacă o astfel de poliţă există.

Cu privire la gestionarea cazurilor de daună şi achitarea despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate, art. 3 al Convenţiei, prevede că în momentul în care un birou gestionar este informat despre producerea unui accident pe teritoriul său de competenţă, care implică un vehicul care are locul obişnuit de staţionare pe teritoriul unui alt birou semnatar al Convenţiei, va proceda de îndată la analizarea circumstanţelor producerii accidentului pentru a fi în măsură să soluţioneze eventualele cereri de despăgubire legate de accidentul respectiv (art. 3 lit. a); biroul emitent (biroul emitent este biroul pe teritoriul căruia are locul obişnuit de staţionare autovehicul implicat în accident— a se vedea art. 2 lit. g din Convenţie), autorizează biroul gestionar să soluţioneze toate cererile de despăgubire legate de accident, atât pe cale judiciară cât şi pe cale extrajudiciară (art. 3 lit. b); activitatea de gestionare poate fi făcută direct de către biroul gestionar sau de persoane mandatate de acesta (art. 3 lit.c); biroul gestionar are competenţă exclusivă de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale din ţara sa şi de asemenea are competenţă exclusivă pentru a soluţiona toate pretenţiile de despăgubire legate de accident (art. 3 lit. d);

După soluţionarea cererilor de despăgubire şi plata efectivă a despăgubirilor către persoanele prejudiciate, biroul gestionar va solicita asigurătorului vehiculului prin intermediul căruia s-a produs accidentul, dacă acest vehicul a fost asigurat la data respectivă, sau biroului emitent dacă vehiculul nu a fost asigurat rambursarea sumelor plătite cu titlu de despăgubiri, a costurilor pentru serviciile necesare gestionării cazului de daună (constatări, expertize, cheltuieli de judecată, etc.) precum şi plata unui onorariu de gestionare (sau taxă de gestiune) calculat la nivelul de 15% din sumele plătite cu titlu de despăgubiri (art. 5 lit. a şi h din Convenţie). Cuantumul taxei de gestiune este limitat între un nivel minim şi unul maxim stabilit de Consiliul Birourilor.

Biroul emitent este obligat să onoreze cererea de rambursare a biroului gestionar, în termen de două luni de la formularea acesteia (art. 5 lit. g din Convenţie). Sumele solicitate de biroul gestionar vor fi plătite în moneda din ţara acestui birou, libere de orice comisioane legate de plată, comisioane care vor fi suportate de biroul emitent (art. 5 lit. d din Convenţie).

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2305-2306 Cod civil privind subrogarea fidejusorului și întinderea dreptului de regres.

Aplicând dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanța a apreciază că reclamantul a făcut dovada faptului că, în calitatea sa de Birou naţional în România, a fost obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin intermediul autovehiculului proprietatea pârâtului în urma accidentului, chiar dacă acest autovehicul nu era asigurat, a făcut dovada că Biroul Național Carte Verde din Italia, în calitate de birou gestionar, a soluţionat pretenţiile de despăgubire formulate în legătură cu accidentul şi a transmis B.A.A.R. cererea de rambursare, precum şi dovada că reclamantul a onorat cererea de rambursare formulată, în condiţiile prevăzute de Regulamentul General al Consiliului Birourilor, după ce în prealabil a notificat despre acest lucru pe pârât.

De asemenea, instanța constată că faţă de prevederile art. 2305-2306 Cod civil şi având în vedere că reclamantul a făcut dovada achitării pentru pârât a sumei de 1493,60 euro la data de 21.09.2012 și 712,50 euro la data de 25.10.2012 (în total 10.085,81 lei la data plății), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat şi cheltuieli pentru achitarea acestora, precum şi a sumei de 390,90 lei reprezentând cheltuieli pentru traducerea documentelor şi a corespondenţei cu autorităţile din Italia se impune obligarea pârâtului la plata acestei sume.

Față de cele expuse instanța a admis acțiunea.

Domenii speta

Spete similare