Ordonanţă preşedinţială având ca obiect indisponibilizarea bunurilor pârâtei debitoare

Ordonanţă preşedinţială având  ca obiect  indisponibilizarea bunurilor pârâtei debitoare. Inadmisibilitate, în  condiţiile  în care este reglementată o altă procedură  specială cu  acelaşi obiect,  sub denumirea sechestrului asigurator prevăzut de textul art.591  Cod procedură civilă.

Este inadmisibil a se uza de o  altă măsură , având acelaşi obiect de indisponibilizare a bunurilor pârâtei în scopul realizării unei eventuale creanţe a reclamantei având aceleaşi trăsături specifice de a fi urgente şi de a nu prejudeca fondul dreptului. Cu alte cuvinte este inadmisibil de a se uza de două proceduri speciale, în vederea îndeplinirii aceluiaşi scop mai ales în condiţiile în care procedura instituită de textul art. 591 Cod procedură civilă este expres prevăzută în scopul cererii reclamantei.

Secţia comercială – Decizia comercială nr. 383/ 07 septembrie 2007

Prin Ordonanţa nr.69/CC/2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.2152/85/2007 s-a dispus, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la cererea reclamantei S.C.”C.R.C. ”S.A. Sibiu, obligarea pârâtei S.S.I.F. „M” S.A. să nu înstrăineze acţiunile pe care le deţine la Bursa de Valori Bucureşti până la soluţionarea cererii  de sechestru asigurător ce formează obiectul dosarului nr.1240/85/2007 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâta a înaintat oferte de vânzare a acţiunilor, înstrăinând şi un număr de 20.000 astfel de acţiuni, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art.581 Cod procedură civilă pentru pronunţarea unei ordonanţe de interzicere a înstrăinării acţiunilor până la pronunţarea în cauză a unei cereri de sechestru asigurător cu privire la aceleaşi acţiuni.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs S.S.I.F  „M” S.A. Oradea solicitând casarea sentinţei şi respingerea cererii de ordonanţă în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se susţine, în ce priveşte inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, că s-a apreciat în mod eronat de către prima instanţă că o cerere de sechestru asigurător poate constitui un proces de fond în cadrul unei cereri de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe textul art.581 Cod procedură civilă, Tribunalul Sibiu suprapunând în mod inadmisibil două proceduri speciale.

Tot astfel, se apreciază că în mod greşit prima instanţă a calificat cererea reclamantei ca o cerere de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe textul art.581 Cod procedură civilă, în realitate cererea reclamantei având valoarea unui sechestru asigurător la care potrivit art.907, 908 se impune a se plăti o cauţiune.

Tot ca un motiv de inadmisibilitate se susţine existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat faţă de împrejurarea că în legătură cu aceleaşi acţiuni ale reclamantei deţinute la Bursa de Valori Bucureşti, în număr de 31.609 acţiuni, s-au pronunţat deja două hotărâri judecătoreşti de către aceeaşi instanţă respectiv, prin Sentinţa nr.31/CC/7.03.2007 în dosar nr.4473/85/2007 şi Decizia nr.34/10.05.2007 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a respins cererea reclamantei de indisponibilizare a aceloraşi acţiuni (prin această  decizie fiind , în fapt modificată Sentinţa nr.31/CC/2007 care a admis cererea de indisponibilizare ).

Într-un alt motiv de recurs se susţine că instanţa a omis dispoziţiile art.407 Cod procedură civilă care instituie o interdicţie în materia executării silite a bunurilor care contribuie la exercitarea ocupaţiei debitorului., acţiunile ce fac obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială având această calitate, de a servi la desfăşurarea activităţii reclamantei.

Pe fond, se apreciază că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile de admitere a ordonanţei preşedinţiale, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele urgenţei cererii şi nici cele privind vremelnicia măsurii, neexistând în cauză un risc real de înstrăinare de către reclamantă a acţiunilor deţinute la Bura de Valori Bucureşti.

Curtea, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate  a admis  recursul  ca fondat.

Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:

Potrivit art.581 Cod procedură civilă scopul ordonanţei preşedinţiale este acela de a evita pierderea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara şi de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite, toate aceste măsuri având însă specificul de a fi luate în afara procesului de fond, în care se stabileşte cui aparţine fondul dreptului, de partea cui este dreptatea, această din urmă fază a unei demers juridic putând să lipsească ori reclamantul să-şi transforme acţiunea vremelnică într-una definitivă prin voinţa proprie.

Ceea ce este esenţial dar, în acelaşi timp, reprezintă chiar specificul măsurilor luate în temeiul art.581 Cod procedură civilă este faptul că acestea există numai în legătură cu o judecată asupra fondului, pe care se grefează şi faţă de care îşi justifică existenţa. Dacă asemenea măsuri, într-o manieră atât de promptă  s-ar putea lua pe calea dreptului comun, această instituţie nu şi-ar mai găsi utilitatea iar reglementarea sa ar fi de prisos.

Privită din acest punct de vedere cererea reclamantei se constată că grefează pe o cerere de sechestru asigurător, până la care prima instanţă a dispus, de altfel, luarea măsurii de indisponibilizare a acţiunilor pârâtei. O atare cerere însă, se prezintă tot ca o procedură specială, organizată în afara fondului dreptului, de natură a asigura realizarea fondului dreptului, de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea judecătorească pronunţată asupra fondului. Aceeaşi funcţie, de asigurare a acţiunii asupra fondului este atribuită şi sechestrului judiciar precum şi popririi asigurătorii, ambele măsuri având un caracter vremelnic, până la terminarea procesului asupra fondului.

În aceste condiţii, câtă vreme măsura solicitată de reclamantă, ca o măsură vremelnică, nu se grefează pe o acţiune de fond, prin care să se judece dezlegarea în fond a pricinii, cererea reclamantei apare ca fiind inadmisibilă lipsindu-i condiţia esenţială aceea de a fi luată în legătură cu o judecată asupra fondului dreptului, condiţie neîndeplinită în cauză de cererea de sechestru asigurător avută în vedere de prima instanţă.

Pe de altă parte, textul art.591 Cod procedură civilă reglementează în mod expres posibilitatea instanţei de indisponibilizare provizorie a bunurilor imobile ori mobile ale pârâtului până la terminarea procesului în scopul de a garanta reclamantului din acţiunea principală posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărâre.

În aceste condiţii este inadmisibil de a se uza de o altă măsură, având acelaşi obiect de indisponibilizare a bunurilor pârâtei în scopul realizării unei eventuale creanţe a reclamantei având aceleaşi trăsături specifice de a fi urgente şi de a nu prejudeca fondul dreptului. Cu alte cuvinte este inadmisibil de a se uza de două proceduri speciale, în vederea îndeplinirii aceluiaşi scop mai ales în condiţiile în care procedura instituită de textul articolului 591 Cod procedură civilă este expres prevăzută în scopul cererii reclamantei.

Stabilind, potrivit celor menţionate că cererea de ordonanţă preşedinţială fondată pe textul art.581 Cod procedură civilă este inadmisibilă, instanţa nu va trece la examinarea pe fond a ordonanţei nici chiar cu privire la existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, urmând a admite recursul de faţă  şi în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei.

Domenii speta

Spete similare