Acţiune în obligaţie de a face.

Decizie 651 din 10.05.2010


- Situatia constructorului de buna-credinta si a celui de rea-credinta.

- omisiunea instantei de a stabili cert situatia juridica a terenului, a datei certe a edificarii constructiilor a caror demolare se solicita, daca acestea au fost edificate sau nu cu acordul proprietarilor.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 06.09.2004, reclamantii S.F. si S.C.A. au chemat in judecata pe pârâtii N.M si B.I, pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, acestia sa fie obligati sa-si mute în interiorul curtii lor cele doua cotete cladite de câtiva ani partial pe terenul proprietatea reclamantilor, în caz contrar urmând a fi abilitati sa le demonteze ei, motivând ca, prin sentinta civila nr. 12147/2003 a Judecatoriei Craiova, s-a stabilit hotarul despartitor dintre parti si cu toate acestea pârâtii si-au amplasat cele doua cotete fara sa tina seama de acest hotar.

La  data de 30 septembrie 2004, pârâtii au formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, întrucât prin hotarârea de care se face vorbire în cererea reclamantilor acestia au fost obligati sa le lase în deplina folosinta si linistita posesie terenul în suprafata de 32,32 mp, situat în Craiova, str. Caracal, nr. 34, sa-si ridice gardul amplasat pe terenul atribuit în folosinta pârâtilor si sa-l edifice pe vechiul amplasament, conform liniei de hotar stabilite prin expertiza, în prezent ei neocupând nici o portiune din terenul reclamantilor.

La  data de 22 decembrie 2005, cauza a fost suspendata, în temeiul disp. art. 244 pct. 1 Cod pr. civ., pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei la executare formulata de reclamanti împotriva executarii silite a sentintei civile nr. 12147/2003,pronuntata de Judecatoria Craiova,cauza fiind repusa pe rol, la cererea reclamantilor din  29.03.2007.

La  data de 10 mai 2007, pârâtii au depus la dosar o precizare la întâmpinare, aratând ca atât casa cât si magaziile aflate pe terenul în litigiu au fost construite de vechii proprietari în anul 1934, pe hotarul dintre familiile partilor, ei locuind la adresa din str. Caracal, nr. 36 din anul 1968 si respectiv 1973, în baza unor contracte de închiriere atât pentru locuinta, cât si pentru anexe, iar la data de  24 mai 2007, au formulat o cerere prin care au solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârâti a R.A.A.D.P.F.L. Craiova si a Primariei Craiova, motivând ca ei sunt proprietari doar pe casa si anexele din str. Caracal nr. 36, terenul aferent fiind proprietate de stat, aflat în administrarea R.A.A.D.P.F.L, iar pe cale de consecinta, ei  nu au calitate procesuala pasiva în cauza.

Cererea a fost reiterata si la termenul din 20.09.2007, fiind respinsa de instanta, întrucât obiectul litigiului vizeaza constructiile proprietatea pârâtilor si nu terenul pe care se afla amplasate acestea, în atare situatie, ei având calitate procesuala pasiva.

Prin sentinta civila 12210 din 27 septembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 83/215/2004, s-a admis actiunea formulata de reclamantii S.F. si S.C.A. împotriva pârâtilor N.M si B.I.

Au fost obligati pârâtii sa mute în interiorul curtii lor cele doua cotete amplasate partial pe terenul proprietatea reclamantilor situat în Craiova, str. Caracal, nr. 32, jud. Dolj, în caz contrar autorizând pe reclamanti la demolarea acestora.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, asa cum rezulta din expertiza efectuata si din actele depuse la dosar, pârâtii au amplasat pe terenul reclamantilor mai multe constructii printre care si cele doua cotete de care se face vorbire în cererea de chemare în judecata, motiv pentru care, în temeiul art. 1076 Cod civ., i-a obligat pe pârâti sa mute în interiorul curtii lor cele doua cotete amplasate partial pe terenul proprietatea reclamantilor, în caz contrar autorizându-i pe reclamanti la demolarea acestora.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs pârâtii N.M si B.I. prin care au invocat motive de netemeinicie si de nelegalitate.

Au sustinut ca instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata si a facut o apreciere gresita a probelor administrate în cauza  (art. 3041 Cod pr. civ.).

Pârâtii au invocat si faptul ca hotarârea instantei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civ., întrucât prima instanta s-a limitat la a relata starea de fapt a actiunii si actele procedurale îndeplinite de parti, impunându-se desfiintarea  sentintei  si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În sedinta publica din 11.12.2007, instanta a calificat calea de atac incidenta în cauza ca fiind apelul, în raport de obiectul litigiului dedus judecatii.

Prin decizia nr. 663, pronuntata la data de 18.12.2007, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de pârâtii, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a se pronunta astfel, a constatat ca, pe de o parte, nu exista o motivare completa, pertinenta si accesibila, lipsind premisele de fapt si de drept care au condus instanta la solutia litigiului, iar pe de alta parte, nu au fost avute în vedere efectele unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile.

Ca, nu au fost analizate apararile pârâtilor care au sustinut în mod constant ca nu sunt proprietarii terenului curte aferent imobilului în care locuiesc si nici nu au efectuat constructiile pe care au fost obligati sa le mute, acestea fiind edificate înca din anul 1934 de catre  fostii proprietari ai imobilului si a ignorat cererea formulata de pârâti la data de 24.05.2007, prin care acestia au solicitat introducerea în cauza a R.A.A.D.P.F.L. Craiova si a Primariei Craiova, în calitate  de proprietari ai terenului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr. 83.3/215/2004.

Prin cererea depusa la dosar la termenul din data de 22.04.2008, reclamantii au solicitat introducerea în cauza, alaturi de ceilalti pârâti, a Primariei Municipiului Craiova, prin Primar si a R.A.A.D.P.F.L. Craiova.

La acelasi termen de judecata, pârâtii au depus cerere de chemare în judecata a titularului dreptului, respectiv a pârâtei R.A.A.D.P.F.L. Craiova, motivând ca terenul pe care sunt edificate constructiile a caror mutare se cere de catre reclamanti se afla în administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova.

La data de 03.02.2009, reclamantii si-au precizat actiunea introductiva în sensul ca înteleg sa solicite obligarea pârâtilor sa-si ridice constructiile demontabile, iar în caz contrar, sa fie autorizati sa le ridice, pe cheltuiala pârâtilor.

Prin  sentinta civila nr. 2168/10 02 2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 83.3/215/2004,  a fost admisa actiunea precizata formulata de  reclamantii  S.F. si S.C.A.,împotriva pârâtilor N.M. si B.I.

Au fost obligati  pârâtii sa ridice constructiile provizorii amplasate partial pe terenul reclamantilor situat în Craiova, str. Caracal nr. 32 si identificate conform raportului de expertiza întocmit de expert R.G., în caz contrar autorizeaza reclamantii sa ridice constructiile  mentionate, pe cheltuiala pârâtilor.

A fost respinsa  actiunea formulata împotriva pârâtilor R.A.A.D.P.F.L. Craiova si Primaria Municipiului Craiova, reprezentata prin Primar.

A fost  respinsa  cererea de aratare a titularului dreptului formulata de pârâtii.

Pentru a  se  pronunta  astfel , instanta  a retinut urmatoarele:

Reclamantii sunt proprietarii imobilului situat în Craiova, str. Caracal nr. 32, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3878/21.04.1964 si certificatele de mostenitor nr. 97/12.08.2002 si nr. 98/12.08.

Pârâtii N.M. si B.I., prin contractele de vânzare-cumparare nr. 107/27.03.1997, respectiv nr. 76/05.03.1997, încheiate cu Consiliul Judetean Dolj -Sector Servicii Publice, au dobândit în proprietate câte un apartament situat în imobilul din Craiova, str. Caracal nr. 34, precum si cota parte din dreptul de proprietate asupra unei magazii si a unei împrejmuiri.

Prin sentinta civila nr. 12147/13.11.2003, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 15584/2002, definitiva si irevocabila, s-a stabilit linia de hotar între cele doua imobile ca fiind o linie dreapta cu lungimea de 52,24 m, între punctele 9, 32, 25, 17 din planul de situatie al raportului de expertiza, întocmit de expert P.A., care face parte integranta din dispozitivul hotarârii.

Întrucât în fisa imobilului aflata la fila 70 din dosarul nr. 83/215/2004, a Judecatoriei Craiova, figureaza doar doua constructii provizorii, una situata pe latura de sud si cealalta pe latura de nord, iar conform raportului de expertiza constructia de pe latura de sud a proprietatii nu mai exista, instanta a concluzionat ca pârâtele nu au avut cunostinta de amplasarea celor cinci constructii identificate de expert.

Nu  a fost  retinuta apararea pârâtilor în sensul ca aceste constructii au fost realizate de fostii proprietari ai imobilului de la nr. 34 înca din anul 1934 si ca sunt cuprinse în fisa imobilului, deoarece, astfel cum a constatat si expertul, în fisa imobilului sunt înregistrate casa si doua constructii, una situata pe latura de sud si alta pe latura de nord, iar  constructia de pe latura de sud nu mai exista, expertul concluzionând ca cele cinci constructii provizorii nu sunt înregistrate în fisa imobilului.

În privinta cererii de ridicare a constructiilor identificate prin raportul de expertiza, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 494 alin.1 Cod civil, daca o persoana realizeaza o constructie cu materialele sale pe terenul altei persoane, proprietarul terenului are dreptul de a opta între pastrarea constructiilor si obligarea constructorului la ridicarea constructiilor, dispozitiile alin.2 stabilind ca, în cazul în care opteaza pentru ridicarea constructiei, acest fapt se realizeaza pe cheltuiala constructorului.

Dreptul de optiune al proprietarului terenului exista numai în cazul în care constructorul a fost de rea-credinta, cunoscând ca terenul pe care a amplasat respectiva constructie nu-i apartine.

În speta, instanta a retinut calitatea pârâtilor N.M. si B.I. de constructori de rea-credinta, având în vedere ca acestia, la momentul realizarii constructiilor provizorii în discutie, cunosteau ca terenul pe care au construit nu le apartine si,ca,acestia sunt titularii unui drept de proprietate numai asupra apartamentelor si a unei cote-parti dintr-o magazie din împrejmuirea deja existenta.

Reclamantii au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Craiova, str. Caracal nr. 32 (actual nr. 34, conform certificatului de nomenclatura stradala de la fila nr. 127 din dosarul nr. 83/215/2004), precum si calitatea de constructori de rea-credinta a pârâtilor.

În privinta pârâtelor R.A.A.D.P.F.L. Craiova si Primaria Municipiului Craiova, instanta  a respins actiunea, având în vedere ca, desi acestea au calitatea de proprietare a terenului pe care sunt amplasate apartamentele pârâtilor si partial constructiile provizorii de pe hotarul dintre cele doua imobile, amplasarea de catre pârâti în acest mod a constructiilor provizorii s-a facut fara acordul celor doua pârâte.

În ceea ce priveste cererea de aratare a titularului dreptului, instanta  a retinut ca, potrivit art. 64 Cod pr. civ.,s-a constatat ca nu sunt îndeplinite conditiile impuse de prevederile legale citate, întrucât reclamantii nu pretind un drept real asupra terenului de la nr. 34 sau asupra constructiilor provizorii amplasate partial pe acest teren ci au invocat un drept de proprietate asupra imobilului de la nr. 32.

Împotriva  sentintei  primei instante  au formulat apel pârâtii B.I. si N.M., criticând-o pentru nelegalitate  si netemeinicie.

În motivele de apel  depuse la data de  23  iunie  2009  au criticat sentinta,  aratând  ca starea de fapt  a fost defectuos  stabilita de instanta, si, în consecinta, nu au  beneficiat de  o judecata  echitabila,  în sensul  art. 129 Cod procedura civila coroborat cu  art.  6  din CEDO si art.  21 din Constitutia României.

Tot astfel, au  învederat  caracterul  defectuos  al raportului de  expertiza judiciara  întocmit  de  expert  tehnic  ing. R.G., care nu a efectuat nici un fel de masuratori, ci si-a  însusit tale-quale concluziile din  raportul  întocmit în primul  ciclu procesual  de  expert  tehnic  I.I..

A  doua critica  vizeaza  gresita  calificare a actiunii, care în raport de  scopul urmarit, respectiv posesia asupra  terenului care  îmbraca natura juridica a  unei cereri  în revendicare.

În motivele  dezvoltate de apel  depuse la data de 6 octombrie 2009 , s-a  invocat faptul ca instanta nu s-a preocupat sa stabileasca data  efectiva  a edificarii constructiei, a facut o aplicare gresita a dispozitiilor legale în materia  accesiunii imobiliare, apreciind  asupra relei credinte a apelantilor  în temeiul depozitiei unui singur martor.

S-a  învederat  ca nu s-a avut  în vedere starea de fapt  si dezlegarile intrate în puterea lucrului judecat, prin sentinta  de  stabilire  a  liniei de hotar si nu s-a tinut seama  ca au probat continuitatea  constructiilor existente pe teren din anul 1934.

Prin decizia civila nr.804 din 15 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.83.3/215/2004, a fost respins apelul declarat de pârâti.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente :

În lumina dispozitiilor art.129 Cod pr.civ. si art.5 din CEDO s-a constatat ca modalitatea de gestionare a  cauzei în ansamblul sau a fost corecta si legala si ca partilor nu le-a fost încalcat nici un drept recunoscut de lege.

În lucrarea sa, expertul R.G. a învederat ca si-a  însusit concluziile  din  raportul de  expertiza întocmit în dosarul nr.19593/2004 numai în ceea ce priveste amplasarea celor cinci constructii.

S-a constatat ca  instanta a  retinut si consemnat pozitia procesuala  a  pârâtilor, aceea  ca  nu  înteleg sa solicite în aparare  proba  testimoniala, iar  faptul ca probele administrate pe parcursul derularii  litigiului probau sustinerile reclamantilor nu poate constitui  un argument  pentru suplimentarea  probatoriului.

Reclamantilor  le este impusa,  în raport de  dispozitiile art. 1169 Cod Civil, sarcina probei  si, corelativ, pârâtii pot  sa combata apararile acestora, prin  formularea  de  cereri în probatiune.

Or, în prezenta cauza,  acestia  au relevat  faptul ca nu solicita  proba  testimoniala.

Rolul activ reglementat  de dispozitiile art. 129  alin.5  Cod pr. civ. se circumscrie principiului disponibilitatii juridice a  partilor, iar la momentul  discutarii cererilor  de  probatorii nu exista nici un motiv  pentru care instanta, trecând peste vointa  pârâtilor, sa dispuna pentru acestia, administrarea probei testimoniale, iar rolul se  circumscrie depozitiilor  legale  mai sus citate, nu poate  constitui  temei pentru suplimentarea probatoriului.

Nefondata este si critica  privind gresita calificare a actiunii,având în vedere ca,potrivit principiului  disponibilitatii juridice  a partilor, principiu de drept, reglementat  de art. 129 alineat  final Cod pr. civ si, care este de  esenta procesului civil, judecatorii sunt  datori sa se aplece  asupra cererii  cu care  au fost  investiti.

Mai mult decât atât, conformându-se dispozitiei deciziei de desfiintare nr. 663 din18 decembrie 2008 a Tribunalului  Dolj, pronuntata  în dosarul  nr. 83/215/2008, instanta de fond  a facut,  având în vedere obiectul litigiului  ( care nu a fost schimbat pe parcursului procesului ) o analiza a normelor de drept indicate de însasi  instanta de  control, respectiv  cele referitoare  la accesiunea imobiliara.

Ca atare, instanta  a  solutionat cauza  în raport de  obiectul acesteia si  fara a depasi  limitele  învestirii.

Criticile invocate în motivele de apel, dezvoltate ulterior la data de 06 oct.2009, au fost retinute ca fiind neîntemeiate, astfel :

În solutionarea  cauzei, au fost avute  în vedere  înscrisurile depuse la dosarul cauzei, atât cele  privitoare la  dreptul de  proprietate asupra  terenului, cât si cele invocate de pârâti si cu care au dovedit  ca au dobândit imobilele având ca  anexe  magazii, fapt  însa necontestat  de  nici una dintre  parti, reclamantii doar  aratând  ca parte din magaziile  initiale nu mai  exista , iar cele noi edificate le ocupa partial  din teren. Cele sustinute au fost probate prin mijloacele de proba mai  sus enuntate, din care a rezultat ca,  fata de magaziile  initiale(  cea de pe  latura de  Sud  neexistând  în prezent )  s-au  construit alte  doua, plus  trei cotete, amplasate pe linia de hotar stabilita prin sentinta  civila nr.12147/200, a  Judecatoriei  Craiova.

Instanta a stabilit atât data edificarii magaziilor, situatia juridica a terenului, cât si lipsa acordului  proprietarului în edificarea noilor constructii.

Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs pârâtii apelanti N.M. si B.I:, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, având în vedere urmatoarele motive :

Instanta de apel nu a lamurit si cercetat efectiv cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, fiind respinse fara motivare legala o serie de probe solicitate, desi este prevazut legal caracterul devolutiv al apelului.

Desi cauza a fost casata pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, instanta de apel nu are în vedere indicatiile deciziei de casare în acest sens, mentinând ca valabila expertiza tehnica efectuata de catre expert tehnic Rîca.

Nu a fost cercetata cauza pe fond, nefiind stabilite date certe despre data edificarii constructiilor a caror demolare se dispune, fiind aplicate dispoz.art.494 Cod civ., fara probe efective în acest sens, înlaturând în mod nelegal prezumtia conform careia buna credinta se prezuma.

Dispozitiile art.494 Cod civ. au fost gresit aplicate, nefiind stabilita corect si în concret situatia juridica a hotarului dintre parti, data efectuarii constructiilor, pe terenul  cui au fost edificate, nefiind avute în vedere starea de fapt si dezlegarile intrate în puterea de lucru judecat prin sentinta civila nr.12147 /2003 a Judecatoriei Craiova.

Nu au fost cercetate criticile din apel privind corecta stabilire a calificarii juridice a actiunii principale.

Recursul este fondat si va fi admis pentru considerentele mai jos aratate :

Dispozitiile art.494 Cod civil, care stau la baza solutionarii prezentei cauze presupun analizarea unor conditii fara de care nu se poate solutiona o astfel de cauza.

Prevederile art.494C.civil se aplica numai în cazul în care constructia a fost ridicata în afara unei conventii intervenite între proprietarul terenului si constructor.

Este important sa se stabileasca, în mod cert, printr-un probatoriu complex si complet data efectuarii constructiilor, pe terenul cui au fost acestea edificate, daca  au fost construite cu sau fara acordul proprietarilor.

Nu rezulta din motivarea deciziei instantei de apel care este situatia juridica a constructiilor în cauza, daca aceste constructii au fost realizate sau nu cu acordul reclamantilor - proprietari.

Dispozitiile art.494 Cod civil vizeaza si analizarea principiului "bona fides presumitur", buna credinta care se prezuma si pentru care trebuie administrate probe solide pentru a se dovedi inexistenta acesteia.

În aceasta situatie în care constructorul a fost de buna credinta,acelasi text prevede ca proprietarul fondului are dreptul de a înapoia valoarea materialelor si a manoperei sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului,fara însa a putea cere ridicarea constructiilor.

Desi motivele de apel au vizat  aspecte care privesc fondul cauzei, instanta de apel nu a facut o analiza si o motivare corespunzatoare, lasând nelamurit fondul pricinii.

Aceasta echivaleaza cu o necercetare a fondului pricinii si atrage incidenta dispozitiilor art.3125 Cod pr. civ., impunând admiterea recursului formulat, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Desi decizia de casare pronuntata în cauza indica solutionarea cauzei cu analiza completa si pertinenta a premiselor de fapt si de drept incidente cauzei, instanta de apel a nesocotit aceste indicatii, prin nemotivarea deciziei rezultând o nesolutionare a fondului pricinii.

Mai mult, nu s-au avut în vedere dezlegarile intrate în puterea de lucru judecat prin pronuntarea sentintei civile nr.12147/2003, a Judecatoriei Craiova, aceasta fiind una dintre îndrumarile deciziei de casare, pronuntate în cauza.

În speta, hotarul dintre parti a fost irevocabil solutionat prin pronuntarea acestei sentinte civile, iar dezlegarile date prin aceasta sentinta civila sunt importante în vederea solutionarii litigiului prezent.

În cauza,nu au fost stabilite clar conditiile în care s-au executat constructiile pe terenul proprietatea reclamantilor. Lamurirea acestor aspecte era absolut necesara pentru a putea caracteriza corect dreptul dobândit de cei care au edificat constructia pe terenul în litigiu.

Odata cu rejudecarea cauzei, instanta va avea în vedere completarea probatoriului, cu martori si expertiza tehnica de specialitate topometrie, probe care sa lamureasca starea de fapt, care sa aiba în vedere dezlegarile juridice date prin sentinta civila nr.12147/2003, a Judecatoriei Craiova si care sa aduca date certe despre data edificarii constructiilor a caror demolare se dispune, daca acestea sunt sau nu cele aferente contractelor de vânzare-cumparare ale recurentilor-pârâti, pe terenul cui au fost edificate aceste constructii si, daca acestea au fost edificate cu sau fara acordul proprietarilor, toate acestea cu respectarea si, în consecinta, aplicarea corecta a dispoz.art.494 Cod civil.

În consecinta, având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispozitiilor art.304 pct.9 Cod pr. civ. si, respectiv, a dispozitiilor art.3125 Cod pr. civ., instanta va admite recursul formulat, va casa decizia si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.