Recurs litigii cu profesionişti. constatare nulitate absolută act adiţional. eroarea materială de tehnoredactare strecurată într-o clauză contractuală nu atrage nulitatea absolută a acelui act, încheiat cu respectarea prevederilor legale incidente în mate

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONSTATARE NULITATE ABSOLUTĂ ACT ADIŢIONAL. EROAREA MATERIALĂ DE TEHNOREDACTARE STRECURATĂ ÎNTR-O CLAUZĂ CONTRACTUALĂ NU ATRAGE NULITATEA ABSOLUTĂ A ACELUI ACT, ÎNCHEIAT CU RESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE INCIDENTE ÎN MATERIE.

-art.286  din O.U.G. nr.34/2006;

-art.36 alin.6 lit.a pct.14 din Legea nr.215/2001;

-art.3, 6 şi 25 din legea nr.101/2006;

-art.2 şi 4 din ordinul nr.109/2007 al A.N. R. S. C. U. O P;

-art.1 din Legea nr.51/2006.

Decizia nr.403/21.06.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 368/2012 din 08 noiembrie 2012, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondată acţiunea reclamantei A. G.  2003  S.  M.  în contradictoriu cu pârâţii M. S. M. reprezentat prin Primar şi SC F.  SA S. M. , pentru constatare nulitate absolută act.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei SC F.  SA S. M.  cheltuieli parţiale de judecată de 5000 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând cauzele de nulitate expuse de reclamantă s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea că actul adiţional nu ar fi fost supus analizei şi aprobării forului deliberativ, instanţa a constatat că aceasta nu este justificată.

Contractul părţilor aparţine prin însăşi obiectul său sferei de reglementări prevăzute de Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, act normativ care a înlocuit OG nr. 87/2001 în vigoare la data încheierii contractului nr. 462/29.12.2005. În conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 101/2006, autoritatea deliberativă a unităţilor administrativ teritoriale are competenţe exclusive în gestionarea şi coordonarea serviciului de salubrizare stabilind, ajustând sau modificând tarifele propuse de operator în conformitate cu normele metodologice elaborate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

La rândul său, autoritatea de reglementare stabileşte în cadrul competenţelor proprii, - prin norme metodologice - cadrul în care are loc stabilirea sau schimbarea tarifelor.

Conform Ordinului nr. 109/2007 al A.N.R.S.C.U.P. art. 4 lit. d) prin modificare de tarife se înţelege operaţiunea de analiză la nivelul tarifelor existente şi a structurii acestora conform normelor metodologice elaborate de autoritatea de reglementare.

Prin parametru de ajustare se înţelege conform aceluiaşi ordin (art. 4 lit. e) indicatorul la  modificarea căruia se pot ajusta periodic tarifele. Se prevede că pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare parametrul de ajustare poate fi indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, evoluţia cursului de schimb leu/euro ori un alt parametru convenit prin contractul de delegare a gestiunii.

Faţă de configuraţia convenţiei părţilor, s-a constatat că atribuţia autorităţii deliberative de stabilire, ajustare ori modificare a tarifelor propuse de operator a fost realizată prin validarea iniţială a contractului. Cât timp în contract s-a stabilit la art. 18 că tarifele sunt cele rezultate în urma desfăşurării achiziţiei serviciului, iar actualizarea va fi făcută anual în funcţie de nivelul mediu al indicatorului ratei inflaţiei prevăzută în Buletinul Statistic de Preţuri, practic este de la sine înţeles că ajustarea se raportează la acest cadru convenit între părţi.

În conformitate cu susţinerile autorităţii executive pârâte, în derularea contractului operatorul de salubritate care a concesionat gestiunea propune conform contractului, anual, actualizarea tarifelor, iar concedentul stabileşte nivelul acestora în conformitate cu normele autorităţii de reglementare. Instanţa a constatat că această modalitate de a stabili valoarea actualizată a tarifelor serviciului concesionat corespunde atât cadrului legal, cât şi celui convenţional stabilit de părţi.

În acelaşi timp, s-a constatat potrivit dovezilor cauzei că în situaţiile în care actul de bază al concesiunii (contract, anexe, caiet de sarcini) a trebuit modificat, - nefiind aplicabile dispoziţiile de excepţie referitoare la ajustarea sau actualizarea tarifelor, executivul municipal a prezentat autorităţii deliberative solicitarea de încuviinţare a schimbărilor propuse. Acest fapt rezultă şi din istoricul hotărârilor C. L. S. M. asupra serviciului concesionat aflate pe pagina de internet a municipalităţii.

Nu în ultimul rând instanţa a considerat că dat fiind specificul contractului dintre părţi, autoritatea executivă prin asumarea în întregime sau în parte a propunerilor concesionarului de actualizare a tarifelor realizează acte publice de administrare care sunt evaluate şi verificate de autoritatea de reglementare. Câtă vreme pe parcursul derulării contractului nu a fost aplicată de către această autoritate vreo corecţie a actelor pârâtei de ordin I şi nici nu a fost făcută dovada că în privinţa actului adiţional nr. 22/23.02.2010 ar fi fost încălcate normele instituite de A.N.R.S.C.U.P. instanţa a considerat că în mod legal s-a procedat la actualizare.

Cu referire la susţinerea reclamantei în sensul inadecvării folosirii indicelui mediu al preţurilor de consum al populaţiei pentru apă, canal şi salubritate pentru actualizare, tribunalul a constatat că şi aceasta este neîntemeiată.

Din chiar cuprinsul legii părţilor rezultă că pentru ajustarea tarifelor va fi avut în vedere nivelul mediu al ratei inflaţiei (deflaţiei), pe ultimele 12 luni, prevăzută în Buletinul Statistic de Preţuri. Chiar dacă formularea nu este cu totul plină de acurateţe, este facil să se constate că intenţia părţilor a fost aceea de a se raporta la indicele mediu al preţurilor de consum pentru serviciul concesionat. De altfel, atât Legea nr. 101/2006, cât şi Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 109/2007 al A.N.R.S.C.U.OP. trimit prin norme asemănătoare la indicele mediu al preţurilor de consum pe ramură. Instanţa a apreciat că această interpretare a contractului este corespunzătoare voinţei părţilor, neputând fi primită alegaţia părţii reclamante pentru utilizarea indicelui de inflaţie. De altfel chiar autoritatea deliberativă locală a statuat printr-o hotărâre incidentă contractului de delegare de gestiune că parametrul de ajustare care va fi avut în vedere va fi indicele mediu al preţurilor de consum relevant în funcţie de domeniul de activitate, stabilind printr-o hotărâre obligatorie şi prezumată a fi validă modalitatea de actualizare (Hotărârea C. L. S. M. nr. 128/31.05.2007). Interpretând incidenţa acestei reglementări asupra contractului dintre pârâte, instanţa a stabilit că în absenţa unei noi hotărâri de consiliu local, decizia evocată îşi păstrează întru-totul aplicabilitatea pe toată durata contractului. Statuarea de mai sus este justificată deopotrivă de principiile după care trebuie să se desfăşoare activitatea operatorilor în domeniul serviciilor comunitare, (art. 25 alin. 5 din Legea nr. 101/2006, art. 1 alin. 4 din Legea nr. 51/2006, art. 2 din Ordinul nr. 109/2007 al A.N.R.S.C.U.P.). Ori, în acord cu aceste repere este evident că evoluţia tipurilor de cheltuieli care se regăsesc în costul serviciilor trebuie să fie relevante şi pentru actualizarea tarifelor.

În baza art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă instanţa a admis în parte cererea pârâtei de ordin II pentru acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, apreciind ca justificat parţial cuantumul acestuia în limita sumei de 5000 lei, în raport cu volumul de activitate al reprezentantului convenţional şi complexitatea cauzei .

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs reclamanta A. G. 2003 , solicitând modificarea acesteia în tot, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii şi a contractului de achiziţie publică în baza căruia s-a încheiat actul adiţional.

În conformitate cu prevederile art. 3 al.1 lit. l) din Legea nr. 101/2006, „ autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ teritoriale au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi coordonarea serviciului de salubrizare a localităţilor, având următoarele atribuţii în domeniu : „ stabilirea, ajustarea ori modificarea tarifelor propuse de operator în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de A.N.R.S.C. ” .

Interpretarea instanţei, în sensul că odată semnat contractul privind delegarea serviciului public de salubritate, autoritatea deliberativă nu mai este consultată în vederea majorării tarifelor, este eronată, constituind şi o încălcare a prevederilor art. 36 al.6 lit.a) din Legea nr. 215/2001, la nivelul tuturor autorităţilor administraţiei publice locale, majorarea/ actualizarea tarifelor fiind apanajul exclusiv a forului deliberativ.

Interpretarea instanţei de fond, în raport cu prevederile pct. 18 al.2 din cadrul contractului de delegare, prin care părţile conveneau expres ca tarifele să fie actualizate numai cu indicele mediu al inflaţiei, reprezintă o adăugare la contractul finanţat din bani publici, instanţa apreciind chiar că formularea din contract este nefericită, impunându-se o altă formulare.

Recurenta a mai învederat că prin Raportul privind finanţele publice locale pe anul 2011 la nivelul jud. S. M. , întocmit de Curtea de Conturi – Camera de Conturi S. M. s-a reţinut la pg.10 că „ La UATM S. M. s-a constatat, în perioada 2009-2011, efectuarea de plăţi necuvenite către SC F.  SA, pentru servicii de salubrizare la tarife mai mari decât cele stabilite prin contractul încheiat, prejudiciul fiind de 2.355 lei. Abaterea s-a datorat acceptării la decontare a tarifelor actualizate eronat în funcţie de indicele mediu al preţurilor de consum pentru populaţie, pentru apă, canal, salubritate şi nu în funcţie de nivelul mediu al indicatorului ratei inflaţiei sau deflaţiei pe ultimele 12 luni , aşa cum a fost prevăzut în contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului ”.

În drept recursul nu a fost motivat.

Intimatul M. S. M. , prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, având în vedere considerentele detaliate.

Intimata SC F. SA S. M. , prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele detaliate în motivare, cu cheltuieli de judecată, invocând în principal excepţia nulităţii recursului, pentru neindicarea hotărârii atacate, conform art. 302 ind. 1 al.1 lit. b) Cod Procedură Civilă.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate de intimată şi instanţă, Curtea a reţinut următoarele :

Într-adevăr, art. 302 ind. 1 (1) lit. b) Cod Procedură Civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, indicarea hotărârii care se atacă.

În cauză recurenta a menţionat numărul sentinţei atacate, dar din eroare a trecut numărul dosarului în loc de numărul sentinţei, singura pronunţată în acest dosar, situaţie în care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului.

În ce priveşte excepţia necompetenţei funcţionale a completelor de litigii cu profesioniştii în soluţionarea cauzei şi această excepţie este neîntemeiată, fiind respinsă.

Astfel, faţă de prevederile OUG nr. 34/2006 pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, natura contractului ce face obiectul litigiului şi dispoziţiile imperative ale art. 286 (1) din această ordonanţă, potrivit cărora „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a Tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante ”, într-adevăr competenţa soluţionării prezentului litigiu aparţine completelor de litigii cu profesioniştii.

Referitor la fondul cauzei, verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind.1 şi 306 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală.

Susţinerea recurentei că interpretarea instanţei de fond în sensul că odată semnat contractul privind delegarea serviciului public de salubritate, autoritatea deliberativă nu mai este consultată în vederea majorării tarifelor, este eronată, constituind şi o încălcare a prevederilor art. 36 al. 6 lit.a) pct. 14 din Legea nr. 215/2001, la nivelul tuturor autorităţilor administraţiei publice locale, majorarea, actualizarea tarifelor fiind apanajul exclusiv al forului deliberativ, nu poate fi primită, fiind infirmată de considerentele hotărârii.

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect că faţă de configuraţia convenţiei părţilor, s-a constatat că atribuţia autorităţii deliberative de stabilire, ajustare ori modificare a tarifelor propuse de operator a fost realizată prin validarea iniţială a contractului.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut corect că autoritatea deliberativă locală a statuat printr-o hotărâre incidentă contractului de delegare de gestiune încheiat la 29.12.2005, sub nr. 462, că parametrul de ajustare care va fi avut în vedere va fi indicele mediu al preţurilor de consum relevant în funcţie de domeniul de activitate, stabilind printr-o hotărâre obligatorie şi prezumată a fi validă, modalitatea de actualizare a tarifelor (Hotărârea C. L. S. M. nr. 128/31.05.2007). Or, în absenţa unei noi hotărâri de consiliu local în această materie, decizia evocată îşi păstrează aplicabilitatea pe toată durata contractului, fiind incidentă şi asupra actului adiţional  contestat, încheiat la 23.02.2010, sub nr. 7425.

Critica reclamantei recurente în sensul că interpretarea instanţei de fond, în raport cu prevederile pct. 18 al.2  din cadrul contractului de delegare, prin care părţile conveneau expres ca tarifele să fie actualizate numai cu indicele  mediu al inflaţiei sau deflaţiei, reprezintă o adăugare la contractul finanţat din bani publici, este neîntemeiată.

Într-adevăr, instanţa de fond a reţinut că din art. 18 alin.2 ) din contractul de delegare, care constituie legea părţilor, rezultă că pentru ajustarea tarifelor va fi avut în vedere nivelul mediu al ratei inflaţiei (deflaţiei), pe ultimele 12 luni, prevăzută în Buletinul Statistic de Preţuri şi că formularea acestei clauze contractuale nu este cu totul plină de acurateţe.

Dar a reţinut corect că, chiar dacă formularea este nefericită (cum susţine recurenta), este facil să se constate că intenţia părţilor a fost aceea de a se raporta la indicele mediu al preţurilor de consum pentru serviciul concesionat, indice la care trimit atât Legea nr.101/2006 cât şi Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 109/2007 al A.N.R.S.C.U.O.P., fapt atestat şi de adresa nr. 54/17.02.2010, emisă de Direcţia Judeţeană de Statistică S. M., care la solicitarea SC F. SA S. M. i-a comunicat indicele mediu al preţurilor de consum a populaţiei pentru apă, canal, salubritate şi nu indicele mediu de inflaţie, cum eronat s-a menţionat în actul adiţional.

Pe de altă parte, faţă de Hotărârea C. L. S. M. nr. 128/31.05.2007 prin care s-a stabilit că parametrul de ajustare al tarifelor va fi indicele mediu al preţurilor de consum relevant în funcţie de domeniul de activitate, părţile nici nu puteau avea în vedere alt parametru, folosirea expresiei indicele mediu de inflaţie în loc de indicele mediu al preţurilor de consum pe care l-a utilizat corect, fără a se putea considera că este o adăugare la contractul, care la art. 11 pct. 5 prevede dreptul concesionarului de a aplica tariful aprobat sau actualizat în raport cu influenţa asupra valorilor componentelor preţului de cost, fiind evident o eroare de tehnoredactare în actul adiţional, care nu atrage nulitatea contractului, ci îndreptarea acestei erori.

În consecinţă, faţă de Hotărârea C.  L. S. M.  nr.128/2007, nu are nici o relevanţă juridică asupra validităţii actului adiţional, constatarea Camerei de Conturi S. M. în sensul că Unitatea Administrativ Teritorială S. M. a acceptat la decontare tarife actualizate eronat în funcţie de indicele mediu al preţurilor de consum pentru populaţie, pentru apă, canal, salubritate şi nu în funcţie de nivelul mediu al indicelui ratei inflaţiei sau deflaţiei pe ultimele 12 luni aşa cum a fost prevăzut în contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubritate a municipiului.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul, neputând fi considerat nul un act încheiat în conformitate cu legea, în conţinutul căruia s-a strecurat o eroare de tehnoredactare.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimata SC F. SA, Curtea a apreciat că fiind semnatara actului adiţional şi a contractului de delegare gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului în care s-au strecurat erorile de tehnoredactare, reţinute în considerente, care au generat acest proces, intimata se află în culpă procesuală, astfel că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare