Neagravarea situaţiei părţii în propria sa Cale de atac. Darul manual. Lipsa formei autentice. Dovada darului manual.

Potrivit art. 296 Cod pr. civ., în propria cale de atac partii nu i se poate crea o situatie mai grea decât acea din hotarârea atacata.

Darul manual este un contract real, o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia nu se cere forma autentica, iar dovedirea darului manual se poate face prin aplicarea art. 1197 si 1198 Cod civil, prin derogare de la art. 1191 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 1222 din 19.02.2008, pronuntata de Judecatoria Slatina, s-a admis în parte cererea de partajare a bunurilor comune formulata de reclamanta D.S si cererea reconventionala formulata de pârâtul M.I. si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de mama acestuia, M.M.

S-a stabilit o contributie diferita a sotilor la dobândirea bunurilor comune, de 60% pentru pârâtul M.I. si de 40% pentru reclamanta D.S.

În urma recursului exercitat numai de pârâtul M.I. si intervenienta M.M. , Tribunalul Olt, prin decizia civila nr. 984/2008, s-a casat sentinta instantei de fond, cu trimiterea dosarului pentru rejudecarea cererii de interventie accesorie în interesul pârâtului, formulata de M.M.

În rejudecare, prin sentinta civila nr. 2298/2009, a Judecatoriei Slatina, s-a admis în parte actiunea formulata de reclamanta D.S. , cererea reconventionala a pârâtului M.I. si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M., stabilindu-se, la fel ca si în primul ciclu procesual, o cota de contributie la dobândirea bunurilor comune de 40% pentru reclamanta D.S. si de 60% pentru pârâtul M.I.

Împotriva acestei sentinte au formulat apel ambele parti, iar prin decizia nr. 272/2009, pronuntata de Tribunalul Olt, s-a admis apelul declarat de reclamanta D.S., stabilindu-se cotele de contributie de 50% pentru ambele parti si s-a respins cererea reconventionala formulata de pârâtul M. I. si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M.

Tribunalul a decis ca nu poate fi retinuta existenta unei donatii din partea intervenientei M.M. catre pârâtul M.I., în lipsa unui act de donatie autentificat, pe de o parte, iar pe de alta parte, potrivit art. 1191 Cod civil, nu poate fi primita dovada cu martori împotriva actelor juridice a caror valoare depaseste suma de 259 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul M.I. si intervenienta M.M., aratând ca instanta de apel nu a respectat dispozitiile art. 315 si 296 Cod pr. Civ., deoarece a agravat situatia acestora în propria lor cale de atac, iar pe de alta parte, s-a facut o interpretare eronata a dispozitiilor legale privind donatia si astfel, în mod gresit, s-a respins cererea reconventionala formulata de M.I. si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M., prin care se cerea sa se constate o contributie personala a intervenientei la bunurile dobândite în timpul casatoriei de catre cei doi soti cu suma de 155 milioane lei, obtinuta din vânzarea unei case, proprietatea personala a acesteia, suma ce a fost data fiului sau, pârâtul M.I. pentru achizitionarea apartamentului.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 296 Cod pr. civ., în propria cale de atac, partii nu i se poate crea o situatie mai grea decât acea din hotarârea atacata.

Tribunalul Olt, în al doilea ciclu procesual, nu a facut o aplicare a acestor dispozitii legale, desi situatia de fapt impunea acest lucru.

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca, în primul ciclu procesual, instanta de fond a stabilit o contributie diferita a sotilor la dobândirea bunurilor comune, reclamanta D.S. de 40% si pârâtul M.I. de 60%, fiind admisa atât actiunea formulata de reclamanta cât si cererea reconventionala a pârâtului si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs numai pârâtul M.I. si intervenienta M.M., recurs care a fost admis, casându-se decizia instantei de fond, cu trimiterea dosarului spre rejudecare la instanta de fond în vederea solutionarii si cererii de interventie formulata de M.M. în interesul pârâtului M.I.

În al doilea ciclu procesual, instanta de fond, prin sentinta nr. 2298/2009, a admis atât actiunea formulata de reclamanta cât si cererea reconventionala formulata de pârât si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M., stabilind o cota de contributie la dobândirea bunurilor comune, la fel ca în primul ciclu procesual de 40% pentru reclamanta D.S. si 60% pentru pârâtul M.I.

Împotriva acestei sentinte au formulat apel toate partile, iar instanta de apel a admis doar apelul declarat de reclamanta D.S. si a schimbat sentinta instantei de fond, în sensul ca a stabilit o contributie egala a sotilor la dobândirea bunurilor comune de 50%, respingând cererea reconventionala a pârâtului si cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de M.M.

Procedând în acest fel, instanta de apel, în al doilea ciclu procesual, a încalcat dispoz. art. 296 alin.2 Cod pr. civ., deoarece, în raport cu principiul potrivit caruia, exercitarea unei cai de atac nu poate crea o situatie mai grea celui care a uzat de ea, instanta de recurs fiind sesizata în primul ciclu procesual numai cu împrejurari si motive de natura a schimba solutia în favoarea celui care a uzat de ea, deci în favoarea pârâtului M.I. si a intervenientei M.M, a creat o situatie mai grea pârâtului.

În acest caz, reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva primei sentinte, iar casarea cu trimitere pentru rejudecarea cererii de interventie s-a facut la recursul exercitat doar de pârâtul M.I. si intervenienta M.M.

De aici rezulta ca solutia primei instante în primul ciclu procesual, neatacata de reclamanta, are, în ceea ce o priveste, puterea de lucru judecat privind cotele de contributie a sotilor la dobândirea bunurilor comune si deci, reclamanta nu poate obtine, în cadrul rejudecarii, o solutie defavorabila pentru pârâti cu privire la aceasta cota de contributie, pârâtii fiind cei care au obtinut casarea în primul ciclu procesual prin exercitarea numai de ei a caii de atac.

Reluarea judecatii, în urma casarii cu trimitere, s-a facut în urma exercitarii recursului numai de catre pârâtul M.I. si intervenienta M.M., astfel ca, potrivit art. 315 alin.4 Cod pr. civ., la rejudecarea procesului dupa casarea hotarârii de catre instanta de recurs, pârâtului M.I. si intervenientei M.M. nu li se putea crea o situatie mai grea decât acea din hotarârea atacata, prin schimbarea cotelor de contributie a sotilor la dobândirea bunurilor comune.

Întrucât prin decizia de casare în primul ciclu procesual instanta de recurs nu a statuat asupra unor probleme de drept dezlegate, potrivit art. 315 alin.1  Cod pr. civ., care ar fi fost obligatorii în rejudecare, instantele erau obligate sa faca aplicatia art. 315 alin.4 Cod pr. civ., rap. la art. 296 Cod pr. civ., astfel ca sub acest aspect, recursul formulat de pârât si intervenienta este întemeiat.

Si cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârât si intervenienta este întemeiat, deoarece instanta de apel a respins în mod gresit cererea de interventie accesorie formulata de M.M. în interesul fiului sau M.I., cu motivarea ca în cauza nu a existat un act de donatie autentificat privind suma de 155 milioane lei, facuta de catre M.M. în favoarea fiului sau M.I., prin vânzarea unei case proprietatea intervenientei, iar pentru dovedirea acestei donatii nu poate fi primita dovada cu martori, având în vedere dispozitiile art. 1191 Cod civil.

Este adevarat ca, potrivit art. 1191 Cod civil, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic.

Aceasta dispozitie legala are însa si exceptiile prevazute în art. 1197 Cod civil, în sensul ca dovada cu martori se poate face atunci când exista un început de dovada scrisa sau când potrivit art. 1198 Cod civil, exista o imposibilitate materiala pentru confectionarea înscrisului, practica judiciara existânzând aceasta exceptie si la imposibilitatea morala.

În speta de fata, exista atât un început de dovada scrisa cât si imposibilitatea morala ce rezulta din relatia de rudenie mama-fiu, astfel ca era admisibila proba cu martori pentru dovedirea sumei ce a fost data de intervenienta M.M., fiului sau M.I., pentru achizitionarea apartamentului bun comun, suma provenind din vânzarea unei case proprietatea intervenientei.

Pe de alta parte, în speta de fata, ne aflam în fata unui contract real si anume, a unui dar manual privind suma data de intervenienta fiului sau, dar manual care este o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cere doar acordul de vointa al partilor pentru a transfera si dobândi un drept cu titlu gratuit si traditiunea, predarea efectiva, materiala a sumei donate, nefiind nevoie de o forma autentica.

Validitatea darurilor manuale, prin exceptie de la art. 971 Cod civil, este consacrata prin art. 644 Cod civil, potrivit caruia proprietatea bunului se dobândeste si se transmite, printre altele, si prin traditiune.

Având în vedere aceste considerente, urmeaza sa fie admis recursul formulat de pârâtul M.I. si intervenienta M.M., sa fie modificata decizia Tribunalului Olt, în sensul respingerii apelurilor si mentinerii sentintei civile nr. 2298/2009, a Judecatoriei Slatina.

2

Domenii speta

Spete similare