Numele soţilor după desfacerea căsătoriei prin divorţ. Interpretarea si aplicarea disp. art. 40 Codul familiei.

La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei, potrivit art. 40 alin. 1 Codul familiei.

Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti, in conformitate cu art. 40 alin. 2 Codul familiei.

Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie, asa cum rezulta din disp. art. 40 alin. 3 Codul familiei.

In orice caz, temeinicia motivelor invocate de parte este lăsată la aprecierea instanţei care este datoare să îşi motiveze soluţia  in acest sens

 1. Prin sentinţa civilă nr. 2605 din 25.02.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta IOR, împotriva pârâtului IMC si  în parte, cererea reconvenţională formulată de pârât, s-a desfăcut căsătoria prin acordul părţilor si s-a dispus ca reclamanta să îşi păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de I.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanta a retinut ca din căsătoria părţilor nu au rezultat copii minori si s-a luat act  că ambele părţi şi-au manifestat acordul privind desfacerea căsătoriei lor, fiind  îndeplinite condiţiile prevăzute art. 38 alin. 2 C. Fam

În temeiul disp. art. 40 alin. 1 C. fam, instanta a dispus ca  reclamanta îşi va păstra numele dobândit prin căsătoriei, având în vedere acordul pârâtului în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, considerând greşită  soluţia pronunţată,  întrucât nu există motive temeinice care să justifice păstrarea numelui său de către reclamantă, aratand totodata ca, el nu si-a exprimat acordul in acest sens.

Intimata  a formulat întâmpinare în care a arătat că nu se pot reţine criticile apelantului, întrucât acesta a fost interpelat în mod expres de instanţă atât cu privire la desfacerea căsătoriei cât şi cu privire la păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, cereri asupra cărora acesta şi-a exprimat în mod neechivoc acordul.

2. Prin decizia civilă 170/23 sept. 2008 Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de  V.

Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: 

În speţă consemnările făcute cu ocazia interogatoriului luat apelantului pârât nu fac dovada existenţei unei învoieli intervenită între soţi cu privire la păstrarea numelui de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât în cererea reconvenţională formulată în cauză, acesta solicitase în mod expres ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei. Sintagma „desfacerea căsătoriei prin consimţământ” trebuie interpretată ca reprezentând acordul pârâtului la desfacerea căsătoriei, dar nu presupune şi acordul dat cu privire la păstrarea numelui.

De asemenea, instanta de apel a mai retinut ca, din actele şi lucrările dosarului,  nu rezultă vreo împrejurare sau motiv temeinic care să justifice păstrarea numelui din căsătorie de către reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, aratand in esenta ca instanta de apel a aplicat necorespunzator in cauza dispozitiile legale prev. de art. 40 Codul familiei,  prin interpretarea gresita a raspunsului la interogatoriu dat de catre parat, in sensul ca in lipsa unei opozitii clare si fara echivoc a acestuia, instanta trebuia sa incuviinteze pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta.

Mai mult, potrivit art. 40 alin. 2 Codul familiei, atunci cand exista motive temeinice, asa cum este cazul sau - intrucat are permis de  munca in Spania, iar schimbarea numelui i-ar aduce grave prejudicii ca urmare a demersului greu si costisitor  de  inlocuire a tuturor  actelor pe care le presupune statutul sau -, instanta poate sa dispuna pastrarea numelui din casatorie.

Intimatul parat a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, intrucat in mod corect a retinut instanta de apel ca nu s-a invoit cu privire la pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta si ca, motivele invocate de catre acesta nu pot fi considerate temeinice in sensul legii.

Recursul  apelantei reclamante s-a  respins ca nefondat  pentru considerentele  ce se vor arăta în continuare:

La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei, potrivit art. 40 alin. 1 Codul familiei.

Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti, in conformitate cu art. 40 alin. 2 Codul familiei.

Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie, asa cum rezulta din disp. art. 40 alin. 3 Codul familiei.

In orice caz, temeinicia motivelor invocate de parte este lăsată la aprecierea instanţei care este datoare să îşi motiveze soluţia  in acest sens.

Prin cererea introductiva de instanta, reclamanta a solicitat instantei sa incuviinteze pastrarea dupa divort a numelui dobandit  prin casatorie, neinvocand acordul celuilalt sot, ci faptul ca prin schimbarea numelui de familie ar intampina reale dificultati cu autoritatile spaniole.

Judecatoria a analizat aceasta cerere nu prin prisma disp. art. 40 alin. 2 Codul familiei, ci  in raport cu prevederile art. 40 alin. 1 Codul familiei, retinand acordul paratului pentru  pastrarea numelui de familie de catre reclamanta,  desi  prin raspunsul la interogatoriu acesta arata clar si fara echivoc faptul ca este de acord doar cu divortul prin acord, iar prin cererea reconventionala formuleaza aparari  la cererea accesorie cu privire la nume si isi exprima la fel de limpede pozitia, in sensul ca nu sunt indeplinite cerintele legale, deoarece nici nu si-a exprimat acordul si  nici motivele invocate nu sunt intemeiate.

Mai mult, paratul, consecvent acestui punct de vedere, declara apel impotriva sentintei, iar in etapa procesuala  a recursului isi exprima la fel de limpede opozitia  si punctul sau de vedere cu privire la caracterul neintemeiat al cererii.

Or, din succesiunea si multitudinea de acte de procedura indeplinite de parat,  rezulta clar si fara echivoc  faptul ca  acestea contin  exprimarea liberă a voinţei sale in aceasta privinta  şi că instanţa este ţinută să se pronunţe şi să dea  o rezolvare firească, adecvată intenţiei sale  reale, respectiv aceea ca nu si-a exprimat acordul cu privire la nume.

In ceea ce priveste  incidenta in cauza a disp. art. 40 alin. 2 Codul familiei, Curtea a  constatat ca in mod judicios  instanţa de apel a reţinut caracterul neintemeiat al motivelor invocate de pârâtă pentru a-şi păstra numele avut în timpul căsătoriei.

Instanta de recurs a subscris la aceasta concluzie, intrucat  nu există nici un interes material  important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin schimbarea numelui, recurenta putand sa-si desfasoare in continuare munca in strainatate,  fără ca schimbarea numelui să provoace confuzie cu privire la identitatea sa, sa conduca la alte  probleme  insurmontabile in raporturile sale sociale sau de munca,  sau sa genereze alte implicatii cu  rezonanţă negativă.

 Faptul că  dupa reluarea numelui avut anterior casatoriei se impune schimbarea documentelor sale de identitate precum si a altor documente specifice sederii si  prestarii unei activitati remunerate intr-o tara straina membra UE, nu reprezinta in sine o dificultate de nedepasit  sau o imposibilitate  in raport cu autoritatile statului respectiv, fiind un demers  firesc, legal si justificat, nefiind de natura  a considera că cererea sa  este întemeiată- fata de motivul invocat, respectiv aspectul  derularii unei proceduri  greoaie  si costisitoare .

Nu se poate reţine că  schimbarea actelor  in sensul  eliberarii de catre stat a documentelor specifice ce atesta numele ca atribut de identificare a  persoanei, poate fi generatoare de prejudicii, in sensul la care se refera legea atunci cand stabileste caracterul intemeiat al motivului invocat, iar  sensul dat de recurenta, Curtea il priveste  ca pe  un cost financiar firesc si acceptabil.

Aşa fiind, in cauza instanta de apel a făcut o aplicare corecta  a legii,  nefiind incident cazul de recurs de modificare, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

 Prin urmare, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand niciun motiv de recurs de ordine publica in sensul  disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce se pune in discutia partilor si din oficiu, s-a respins recursul  de fata ca nefondat.

3

Domenii speta

Spete similare