Scurgerea apelor naturale. Noţiune.

Acţiunea în servitutea scurgerii apelor naturale este întemeiată pe dispoziţiile art.578 cod civil, potrivit cărora locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără  ca mâna omului  să fi contribuit la aceasta, proprietarul inferior neputând ridica stavili ca să oprească această scurgere.

Noţiunea de ape naturale  include şi pe aceea de viituri create în urma torentelor, fiind o noţiune  generală.

Servitutea naturală se referă la  apele care curg  în mod natural, or  şi viiturile formate în urma torentelor sunt  tot ape care curg în mod natural.

Prin cererea formulată la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanţii D.P. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâtul C.I., pentru a fi obligat să-şi desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea apelor pe  terenul lor şi în continuare până la drumul comunal,  iar în caz contrar, să fie abilitaţi reclamanţii a executa această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, invocând lipsa calităţii sale procesuale.

Prin sentinţa civilă nr. 7338 din 24.11.2005, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi s-a admis acţiunea  formulată de reclamanţi, pârâtul fiind obligat să-şi desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea naturală a apelor pe terenul lor şi să realizeze dirijarea apelor spre punctul de dirijare aflat pe terenul său, iar în caz de refuz  autorizând reclamanţii să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

A fost obligat pârâtul la 1010 lei cheltuieli de judecată, către reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate  şi netemeinicie, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 578 alin.2 Cod pr. civ.

Tribunalul Gorj a pronunţat decizia civilă nr. 760 A din 19.12.2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, acesta fiind obligat la 500 lei cheltuieli de judecată, către reclamanţi.

S-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoz. art. 578 alin.2 Cod civ., pârâtul, prin lucrările pe care le-a efectuat, determinând inundarea terenurilor reclamanţilor.

În termen legal, s-a declarat recurs de către pârâtul C.I., considerând că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe baza căreia a fost respinsă cererea privind încuviinţarea efectuării unei noi expertize de specialitate, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.; nu au fost respectate dispoz. legale prev. de art.-261 pct. 5 Cod pr. civ. coroborate cu art. 105 alin. 2 Cod pr. civ., astfel încât hotărârea este nulă; textul de lege, respectiv art. 578 alin.2 Cod pr. civ. se referă la cursul natural al apelor şi nu la viituri.

Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Instanţa a fost investită cu o acţiune în servitute ce se naşte din situaţia locurilor, respectiv servitutea de scurgere a apelor naturale, întemeiată pe dispoz. art. 578 Cod civil, potrivit cărora, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta, proprietarul inferior neputând ridica stavili ca să oprească această scurgere.

Noţiunea de ape naturale la care se referă recurentul include şi pe aceea de viituri create în urma torentelor,  fiind o noţiune generică. De altfel, textul de lege se referă la apele care curg fireşte din locurile superioare fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta. Deci, această servitute naturală se referă la apele care curg în mod natural, or şi viiturile formate în urma torentelor sunt tot ape care curg în mod natural.

Instanţele au aplicat corect dispoziţiile legale citate, constatând că această scurgere naturală a apelor a fost modificată prin lucrările efectuate de către pârât (baraje din benzi de cauciuc, desfiinţarea şanţului natural de colectare şi scurgere a apelor), cu încălcarea dispoz. art. 578 alin.2 Cod pr. civ.

Dispoziţiile art. 261 pct. 5 şi art. 105 alin.2 Cod pr. civ. au fost respectate în cauză, hotărârile fiind temeinic motivate în drept şi în fapt, astfel că nu există motive de nulitate pentru modificarea sau casarea acestor hotărâri.

Pe de altă parte, faptul că instanţa nu a administrat o probă solicitată de pârât, considerată de acesta ca fiind pertinentă şi utilă cauzei, face obiectul fostului motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 10 Cod pr. civ., text de lege abrogat, prin art. I, pct. 111 din OUG 138/2000 şi art. I, pct. 49 din Lg. 219/2005.

În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate, constatându-se de expert starea de fapt, reţinută de către instanţe, astfel încât se constată că proba solicitată în apel de către pârât a fost administrată în instanţa de fond, pârâtul neformulând obiecţiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză şi recunoscând existenţa bandei de cauciuc care obturează scurgerea naturală a apelor, dar care s-ar afla pe terenul tatălui pârâtului. Această ultimă susţinere făcută cu ocazia judecării în fond a cauzei nu se regăseşte în motivele de recurs, prin acestea dezvoltându-se necesitatea efectuării unei noi expertize, pentru a se constata o altă stare de fapt decât cea constatată în prima expertiză cu privire la situarea terenurilor şi la existenţa sau inexistenţa şanţului natural de colectare.

Urmează ca, faţă de cele expuse, să se respingă ca nefondat recursul, conform art. 312 alin.1 Cod pr. civ. şi în baza art. 274 Cod pr. civ., recurentul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare