Competenţa de soluţionare a acţiunii în evacuare dintr-un spaţiu proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale aparţine instanţei de contencios-administrativ

Decizie 5201 din 26.09.2007


Legiuitorul a instituit o normă de competenţă materială specială pentru soluţionarea litigiilor având ca obiect executarea contractului administrativ  şi anume a prevăzut că astfel de litigii se soluţionează de către instanţa de contencios administrativ.

Prin  acţiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia sub nr.2169/2006, reclamanta Primăria Oraşului Strehaia a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei SC”HELPAS SERV”SRL din spaţiul constând în Grădina de Vară Strehaia, situat în oraşul Strehaia, Strada Republicii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere nr.10/10 iulie 2000 a închiriat pârâtei, pentru o perioadă de un an, imobilul sus-menţionat în schimbul unei chirii de 70 lei/lună.

Reclamanta a precizat că acest contract a fost prelungit în mod succesiv prin acte adiţionale, ultimul fiind încheiat la 1 mai 2005, termenul închirierii fiind prelungit până la 30 aprilie 2006.

Prin sentinţa nr.116 din 8 noiembrie 2006, Judecătoria Strehaia a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul constând în „Grădina de Vară” Strehaia, situat în oraşul Strehaia, Strada Republicii, Judeţul Mehedinţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a Primăriei Oraşului Strehaia, pe fond arătând că şi după expirarea contractului, în luna aprilie 2006, a continuat să achite chiria stabilită, solicitând Consiliului Local prelungirea contractului de închiriere, iar prin proiectul de hotărâre iniţiat în 4 decembrie 2006 s-a propus aprobarea prelungirii acestui contract până la clarificarea situaţiei juridice a terenului.

Prin Decizia nr.18 R/COM, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.3667/101/2007 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Strehaia din oficiu de către instanţă, s-a casat sentinţa nr.116/8 noiembrie 2006 şi s-a stabilit competenţa de soluţionare în primă instanţă în favoarea Tribunalului Mehedinţi – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.

Cauza a fost înregistrată sub nr.4294/101/20 martie 2007.

Prin sentinţa nr.2220 din 24 aprilie 2007, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a respins acţiunea reclamantei Primăria Oraşului Strehaia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în baza art.8 alin.2 din Legea 554/2004, soluţionarea cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ şi că, în raport de împrejurarea că încetaseră efectele contractului de închiriere încă de la  30 aprilie 2006, acţiunea este inadmisibilă.

Împotriva sentinţei Tribunalului Mehedinţi s-a declarat recurs de către Primăria Oraşului Strehaia.

S-a precizat că la soluţionarea cauzei  s-au nesocotit normele de necompetenţă materială, deoarece litigiul avea ca obiect evacuarea pârâtei, situaţie în care competenţa de soluţionare a acţiunii aparţinea instanţei de drept comun.

S-au adus de asemenea critici în sensul că nu a fost examinată pe fond acţiunea.

Recursul reclamantei este fondat.

Acţiunea introdusă de reclamanta Primăria Oraşului Strehaia la Judecătoria Strehaia a avut ca obiect cererea de evacuare a pârâtei SC”HELPAS SERV SRL Motru din imobilul Grădina de Vară, proprietatea publică a oraşului Strehaia.

Între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat în precedent un contract de închiriere care a fost prelungit succesiv, până la sfârşitul lunii aprilie 2006.

Contractul de închiriere a avut ca obiect un spaţiu situat în Strehaia, Strada Republicii, denumit „Grădina de Vară Strehaia”.

Acest spaţiu a fost inclus la poziţia nr.212 în Hotărârea Guvernului nr.963/2002, ca făcând parte din domeniul public al oraşului Strehaia ( fila 2 dosar 12226/2006).

În conformitate cu prevederile art.8 alin.2 teza finală din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze orice litigii legate de executarea contractului administrativ.

În speţă, se pune în discuţie evacuarea dintr-un spaţiu, care este proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale, deţinut de către pârâtă în temeiul unui contract de închiriere al cărui termen a expirat.

Având în vedere prevederile art.2 lit.c din Legea 554/2004, contractul încheiat de o autoritate publică cu o terţă persoană  fizică sau juridică, care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, este act administrativ şi ca urmare este supus regulilor procesuale stabilite prin Legea 554/2004.

Evacuarea din spaţiul deţinut de pârâtă, proprietate publică, se  circumscrie noţiunii de executare a contractului administrativ.

Aşa cum rezultă din prevederile Codului civil, obligaţiei locatorului de a preda lucrul închiriat, la începutul locaţiunii, îi corespunde obligaţia chiriaşului, a locatarului, de a preda lucrul la expirarea locaţiunii.

Cele  două obligaţii sunt corelative şi ţin de natura contractului de închiriere, aşa cum rezultă din prevederile  art.1420 şi următoarele Cod civil.

Evacuarea este o sancţiune de drept civil care se aplică în cazul în care debitorul obligaţiei de predare a bunului nu restituie bunul locatorului în starea în care l-a primit la data expirării termenului locaţiunii sau în alte cazuri.

Aşadar evacuarea se circumscrie noţiunii de executare a contractului, putând interveni atât în timpul locaţiunii, pentru cauze prevăzute în contract au în Codul civil, dar şi la expirarea  locaţiunii, când  locatarul nu-şi îndeplineşte obligaţia de  predare a bunuluicătre proprietar.

Legiuitorul a instituit o normă de competenţă materială specială pentru executarea contractului administrativ, şi anume a prevăzut că astfel de litigii se soluţionează de către instanţa de contencios administrativ.

În aceste condiţii, acţiunea reclamantei trebuia cercetată pe fond, şi nu respinsă ca inadmisibilă.

Având în vedere prevederile art.20 alin.3 teza finală din Legea 554/2004, se va casa sentinţa Tribunalului Mehedinţi, cu trimitere la prima instanţă, pentru a se judeca litigiul pe fond.

2