Imobil preluat abuziv. Apartenenţa la domeniul public. Imposibilitatea restituirii în natură. Calea procedurală a obţinerii de despăgubiri.

Decizie 716 din 02.07.2007


Dispoziţiile Legii nr.10/2001se aplică prin coroborare cu dispoziţiile Legii 213/19987 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Art.11 din această lege consacră caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art.1 din Legea 10/2001 se prevede posibilitatea acordării de  măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptăţite pentru imobilele preluate abuziv, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 19.06.2006, reclamanta C.C.D. a chemat în judecată  Primarul Municipiului Craiova, solicitând instanţei să dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 9542, emisă de Primarul Mun. Craiova, la data de 30.05.2006 şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 640 mp, situat în Craiova, str. N. Bălcescu, nr. 26, jud. Dolj.

În motivele cererii, a arătat că prin notificarea nr. 996/N/2001, a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de teren, arătând că aceasta a fost preluată abuziv de către stat, prin efectul HCM 583/1959, de la autorul C.P.

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 22.01.2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1165/2006, s-a respins contestaţia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de titluri de despăgubiri reclamantei, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a imobilului,  şi pentru că prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri băneşti.

A mai reţinut că terenul solicitat a fost preluat în  baza dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, mai exact în baza HCM 583/1959, privind completarea listelor anexă la Decretul 92/1950  şi a fost afectat unei utilităţi publice încă de la preluare, constituind o parte a Pieţei Centrale din Craiova.

A avut în vedere instanţa şi HG 965/2002, prin care s-a atestat apartenenţa terenului la domeniul public al Municipiului Craiova.

În drept, instanţa a ţinut cont atât de dispoziţiile art. 9 alin.1 din Lg. 10/2001, care consacră principiul restituirii în natură ca măsură reparatorie fundamentală cât şi de dispoziţiile art.11 din Lg. 213/1998, prin care se reglementează caracterul inalienabil al terenurilor care fac parte din domeniul public.

Un alt argument ce a dus la respingerea contestaţiei s-a referit la faptul că prin notificare s-au solicitat doar măsuri reparatorii în echivalent, instanţa reţinând că reclamanta a modificat cauza juridică a cererii de restituire fără a exista o notificare în termen şi cu respectarea termenului prevăzut de art. 21 din Lg. 10/2001.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, apreciind că soluţia dată este greşită.

A argumentat că dispoziţiile Lg. 10/2001, care stabilesc condiţiile de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv nu disting după cum acestea au intrat sau nu, după preluare, în domeniul public, apreciind că raţionamentul instanţei nu face altceva decât să valideze cea de-a doua preluare abuzivă  a aceluiaşi imobil,respectiv dispoziţia atacată.

A susţinut apelanta că Lg. 213/1998 nu este incidentă pentru că imobilul nu face parte din domeniul public, HG 965/2002  fiind ulterioară notificării şi imobilul este preluat abuziv – aşa cum a reţinut chiar instanţa, astfel că se impunea repararea  injustiţiei şi restituirea imobilului.

Apelul este nefondat.

Criticile reclamantei vizează doar unele din considerentele sentinţei, cel privitor la apartenenţa imobilului la domeniul public şi acela preluat eronat.

Prima instanţă nu a avut în vedere ca moment al trecerii imobilului în domeniul public data HG 965/2002, ci data naţionalizării imobilului, dispusă în baza HCM 583/1959 de completare a listelor anexă la Decretul 92/1950, reţinând că de la acea dată imobilul a fost afectat unei utilităţi publice.

HG nr. 965/2002 atestă apartenenţa bunurilor din deciziile de inventariere întocmite conform art. 21 din Lg. 213/1998, la domeniul public şi nu reprezintă un act normativ de trecere a bunurilor din domeniul privat în cel public.

Prin urmare, HG 965/2002 reprezintă un act de atestare a unei situaţii juridice preexistente Lg. 10/2001 şi nu de modificare a regimului juridic al imobilului în litigiu după data intrării în vigoare a legii.

Dispoziţiile Lg. 10/2001 s-au aplicat corect prin coroborare cu dispoziţiile Lg. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Art. 11 din această lege consacră caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art. 1 din Lg. 10/2001, se prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptăţite pentru imobilele preluate abuziv în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.

O altă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Lg. 10/2001 ar duce la lipsirea de conţinut a dispoziţiilor Lg. 213/1998, la desfiinţarea unui domeniu al proprietăţii prevăzut de Constituţie.

Acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamantei pentru imobilul naţionalizat nu înseamnă o încălcare a Protocolului 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – care prevede dreptul statelor de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general, păstrând un just echilibru în privinţa garantării dreptului individual.

De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele sentinţei, chiar reclamanta, prin notificarea formulată, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, iar nu restituirea în natură a terenului, având în vedere afectarea acestuia unei utilităţi publice, respectiv destinaţiei de piaţă - agroalimentară a imobilului.

Această stare de fapt a terenului a fost confirmată prin expertiza tehnică efectuată în cauză.

Cum la situaţia de fapt astfel stabilită, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale, nu se constată temeiuri de schimbare a sentinţei, urmând ca, în baza art. 296 Cod pr. civ., să se respingă ca nefondat apelul.

3