Contract de întreţinere. Stingerea obligaţiei de întreţinere. Desfiinţarea contractului

Atât timp cât  contractul de întreţinere s-a desfiinţat prin acordul de voinţă al părţilor contractante (mutuus dissensus), ca urmare a executării dintr-o dată a obligaţiei,  reclamanta nu mai este îndreptăţită să ceară rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere deoarece, potrivit declaraţiei notariale din 17.09.2007, contractul a fost revocat, deci acesta nu mai este în fiinţă.

Declaraţia autentică din 17.09.2007, prin care se consemnează că a primit întreaga contravaloare a întreţinerii, se referă la executarea obligaţiei de întreţinere potrivit voinţei întreţinutei prin plata unei despăgubiri egale cu valoarea întreţinerii, executare care nu se face la anumite termene con venite de părţi ci dintr-o dată, prin înmânarea întregii contravalori a întreţinerii. Această declaraţie are efectul stingerii obligaţiei de întreţinere în totalitatea sa.

La data de 02.12.2007, s-a depus  la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr.7723/225/2007, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta S.I., în contradictoriu cu reclamantul F.D.D. şi pârâta F.L., prin care solicita rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat la 16.09.1997 şi obligarea celor doi să-i plătească jumătate din preţul obţinut din vânzarea apartamentului ce făcuse obiect al contractului de întreţinere.

În motivare a susţinut că  cei doi pârâţi nu şi-au îndeplinit nicicând obligaţia de întreţinere asumată prin contract, mai mult, au înstrăinat apartamentul în anul 1997 în schimbul sumei de 174 500 lei, iar cu această vânzare a fost de acord, cu condiţia ca cei doi să-i cumpere un alt apartament, pârâţii însă nu şi-au respectat convenţia.

Prin încheierea din 18.01.2008 a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie dispunându-se  disjungerea ei, fiind înregistrată sub nr.507/225/2008 la data de 23.01.2008.

 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 1521 din 21.03.2008,  a respins  cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.I., în contradictoriu cu reclamantul F.D.D. şi pârâta F.I.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit la data de 216.09.1997 un contract de întreţinere ce a avut drept obiect transferul dreptului de  proprietate al apartamentului situat în Tr. Severin, str. Gh. Ionescu Siseşti, nr.96, către soţii F., în schimbul întreţinerii pe care aceştia trebuiau să o acorde soţiilor S., de asemenea, la data de 17.09.2007, pârâţii din prezenta au înstrăinat apartamentul obţinut în baza contractului de întreţinere, ocazie cu care intervenienta S.I., reclamantă în prezenta cauză, a renunţat la obligaţia de întreţinere ce fusese instituită în sarcina pârâţilor prin contractul de vânzare întreţinere autentificat sub nr.3285/16.09.1997, cu acea ocazie aceasta declarând  că a primit c/val. întreţinerii şi nu mai are nici o pretenţie faţă de debitorii obligaţiei de întreţinere, prin urmare în cauza dedusă judecăţii intervenienta îşi invocă propria culpă solicitând transformarea obligaţiei de  întreţinere într-o sumă de bani, practic  nu sunt îndeplinite condiţiile de validitate  ale contractului de întreţinere.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta F.L..

În motivarea apelului său, reclamanta a susţinut că procesul a fost rezolvat fără a  se intra în cercetarea  fondului, de asemenea  hotărârea  este nemotivată, nefiind indicate motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea  instanţei, fiind încălcate disp. art. 261 ,pct. 5 c.pr.civ.

A arătat că, în calitate de uzufructuar, a  fost de acord  cu vânzarea intervenită între  pârâţi, dat fiind că aceştia i-au promis că îi vor cumpăra  un alt apartament unde va fi trecută uzufructuar, a învederat instanţei acest fapt formulând o cerere de probatorii în dovedire, cu toate acestea instanţa a respins-o fără nici un fel de motivare, practic instanţa fiind investită cu obiectul cauzei ce viza rezoluţiunea contractului de întreţinere şi pretenţii, trebuia să încuviinţeze acest probatoriu, prin  modalitatea de cenzurare  a acestui probatoriu, fiindu-i încălcat dreptul de a beneficia de un proces  echitabil.

A precizat şi că instanţa nu trebuia să se raporteze exclusiv  doar la o declaraţie notarială făcută de ea, aceasta deoarece această declaraţie a  avut un caracter pur formal.

Deşi citată  la mai multe termene cu menţiunea de a formula motivele de apel pentru care înţelege să critice sentinţa fondului, apelanta pârâtă nu a depus aceste motive.

Intimatul F.D. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor declarate, în motivare susţinând că în mod legal instanţa de fond a procedat la respingerea  probei testimoniale, în raport cu dispoz.art.1191 alin. 2 Cod civ., neputându-se primi niciodată o dovadă prin  martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre  ceea ce se  pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării actului.

Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 181A din 05.09.2008, a admis excepţia lipsei de interes a apelantei pârâte F.L., în promovarea apelului.

A fost respins apelul pârâtei F.L. împotriva sentinţei civile nr.1521 pronunţată la 21.03.2008 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimaţi fiind reclamanta S.I. şi pârâtul F.D.D., ca fiind lipsit de interes.

S-a respins apelul reclamantei S.I. împotriva sentinţei civile nr.1521 pronunţată la 21.03.2008 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr.507/225/2008, intimaţi fiind pârâţii  F.D.D şi F.L., ca  nefondat.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În condiţiile în care efectele contractului de întreţinere intervenit între părţi la data de 16.09.1997 au încetat, părţile executându-şi obligaţiile asumate, nu mai poate fi dispusă rezoluţiunea acestui contract.

Faptul că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată prin contract, astfel cum a fost modificată, a rezultat  din declaraţia dată de către aceasta în faţa notarului public cu ocazia înstrăinării de către pârâţi a acestui imobil. Mai mult, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2577/17.09.2007 a rezultat că reclamanta şi-a înstrăinat către cumpărători, în schimbul unui preţ, uzufructul pe care îl avea asupra imobilului ce făcuse obiectul contractului de întreţinere, situaţie în care, în raport de dispoz.art 1191 Cod civ, proba cu martori este inadmisibilă pentru a dovedi contrariul celor înscrise în acest act.

S-a constatat că, în considerentele sentinţei apelate, instanţa a făcut referire la existenţa acestor înscrisuri, ca şi a faptului că reclamanta îşi invocă propria culpă în ce priveşte consimţământul dat în transformarea obligaţiei de întreţinere în natură într-o obligaţie de întreţinere în bani, nefiind încălcate dispoziţiile art.261 pct.5 Cod pr. civ, astfel cum susţine apelanta.

Nici critica invocată privitoare la neantamarea fondului pricinii deduse judecăţii nu poate fi primită, cauza fiind soluţionată, nu în temeiul vreunei excepţii procesuale, ci pe fondul acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.I., criticând-o pentru nelegalitate deoarece nu s-a respectat caracterul devolutiv al apelului, iar judecătorii nu au manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, refuzând administrarea de probe, ceea ce se impunea în cauză, atât timp cât prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Declaraţiile notariale existente la dosar au avut caracter pur formal, situaţie în care se impunea  coroborarea acestora cu probele solicitate de reclamantă.

Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Prin contractul de întreţinere nr. 3285/16.09.1997 – BNP G.V. - Dr. Tr. Severin,  S.Ş. şi S.I. au transmis proprietatea asupra apartamentului lor întreţinătorilor  F.L. şi F.D.D., cu obligaţia acestora din urmă de a acorda întreţinere înstrăinătorilor şi cu rezerva uzufructului viager asupra apartamentului.

După decesul înstrăinătorului S.Ş., înstrăinătoarea S.I., prin declaraţia  autentificată prin încheierea nr. 2099 din 17.08.2007 la BNP I.M. – Dr. Tr. Severin a precizat că renunţă la uzufructul instituit în contractul de întreţinere, fiind de acord cu radierea uzufructului din cartea funciară. Prin declaraţia autentificată sub nr. 2680 din 17.09.2007, de acelaşi notar,  S.I. a declarat în mod expres că renunţă la obligaţia de întreţinere instituită prin contractul de întreţinere, cu menţiunea că a primit c/valoarea întreţinerii şi în această situaţie nu mai are pretenţie faţă de întreţinător.

Reclamanta  S.I. a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat sub nr. 3285/10.09.1997, deoarece cei doi soţi nu şi-au executat obligaţia de întreţinere, iar ulterior la 27.09.2007 aceştia au înstrăinat apartamentul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere, cu suma de 174.500 lei. S-a precizat că renunţarea reclamantei la uzufruct s-a făcut în condiţiile în care cei doi întreţinători au promis că vor cumpăra din preţul rezultat din apartament un alt apartament în care va fi titulara unui drept de uzufruct.

Rezoluţiunea prev. de art. 1020-1021 Cod civil reprezintă o cauză de desfiinţare a unui contract sinalagmatic, cu efect retroactiv, la cererea uneia dintre părţi, ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia.

Deşi reclamanta invocă în acţiune desfiinţarea contractului de întreţinere prin rezoluţiune, faţă de declaraţia notarială din 17.09.2007, contractul de întreţinere şi-a încetat efectele ca urmare a declaraţiei autentificate la notariat, dată de către reclamantă, prin care aceasta a declarat în mod expres că renunţă la obligaţia de întreţinere instituită prin contractul de întreţinere nr. 3825/1997, cu menţiunea că a primit c/valoarea întreţinerii.

Prin urmare, contractul de întreţinere s-a desfiinţat prin acordul de voinţă al părţilor contractante (mutuus dissensus), ca urmare a executării dintr-o dată a obligaţiei,  astfel încât reclamanta nu mai este îndreptăţită să ceară rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere deoarece, potrivit declaraţiei notariale din 17.09.2007, contractul a fost revocat, deci acesta nu mai este în fiinţă.

Declaraţia autentică din 17.09.2007, prin care se consemnează că a primit întreaga contravaloare a întreţinerii, se referă la executarea obligaţiei de întreţinere potrivit voinţei întreţinutei prin plata unei despăgubiri egale cu valoarea întreţinerii, executare care nu se face la anumite termene con venite de părţi ci dintr-o dată, prin înmânarea întregii contravalori a întreţinerii. Această declaraţie are efectul stingerii obligaţiei de întreţinere în totalitatea sa.

Faţă de această situaţie rezultată din actele existente în dosar nu era utilă cauzei proba testimonială pentru dovedirea neexecutării obligaţiei de întreţinere de către cei doi pârâţi.

Pe de altă parte, susţinerea reclamantei că cele două acte notariale au un caracter pur formal nu poate fi reţinută, deoarece respectivele acte sunt acte notariale, deci declaraţiile reclamantei au fost supuse declaraţiei de autentificare de către organul competent, iar forţa probantă a acestui înscris autentic constă în aceea că actul în întregul său se bucură de prezumţia de autenticitate, dacă cel puţin aparent a fost întocmit cu respectarea regulilor de formă, iar menţiunile cuprinse în acest act se bucură de putere doveditoare deplină, neputând fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.

Or, chiar reclamanta a arătat atât în cuprinsul acţiunii cât şi în cuprinsul apelului şi recursului că a fost de acord cu cele consemnate în declaraţii, ceea ce reprezintă deci voinţa sa liberă.

Actele notariale pot fi desfiinţate prin hotărâre judecătorească, ceea ce înseamnă că instanţa trebuie investită cu o astfel de cerere, or, în speţa dată, nu s-a formulat o astfel de cerere, iar instanţa nefiind investită legal nu avea obligaţia de a administra probatorii în sensul celor susţinute de reclamantă cu privire la aceste declaraţii. Menţiunile din înscrisurile autentice au putere doveditoare până la proba contrarie, dar instanţa trebuie să fie investită efectiv cu o cerere de anulare a respectivelor acte.

Faţă de cele expuse se constată că niciuna din instanţe nu a abdicat de la principiul rolului activ al judecătorului, în conformitate cu art. 129 Cod pr. civ., iar instanţa de fond a examinat cauza potrivit obiectului cererii cu care a fost investită.

În considerarea celor de mai sus şi faţă de art. 312 alin.1 Cod pr. civ., urmează a se respinge recursul.

Domenii speta

Spete similare