Prin sentinţa civilă nr. 5l5/2008, Judecătoria Corabia a admis in parte cererea de partaj bunuri comune formulată de reclamantul P. N., împotriva pârâtei G. T. şi în contradictoriu cu intervenienţii G. M. şi G. F.
S-a dispus încetarea coproprietăţii părţilor şi intervenienţilor şi sistarea stării de devălmăşie între reclamantul pârât şi pârâta reclamantă.
S-au omologat rapoartele de expertiză a bunurilor imobile şi de evaluare a bunurilor imobile şi s-au constituit loturile astfel :
Lotul nr. l compus din: boiler cu butelie 280 lei, lustră sufragerie 70 lei, un covor persan 75 lei, valoarea amenajărilor aduse imobilului situat în Corabia str. Stefan cel Mare, precum şi pătul din ştacheţi de lemn l530 lei, gard din plasă de sârmă l423 lei, alee din beton 2527 lei, boltă pentru viţă de viţă 603,7 lei, racordat imobilul la reţeaua de apă l679,8 lei, cabină WC şi instalaţie de canalizare la imobil l2078 lei, baie 5276,9 lei, bucătărie l6l60 lei, 3 solarii 268l,6 lei, şi valoarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul de mai sus in sumă de 7998,4 lei respectiv zugrăvit 3 camere, holuri, montat 6 ferestre din PVC cu geam termopan, 2 portare din PVC cu geam termopan, aplicat gresie la o sală şi 2 holuri, uşă dormitor în valoare totală de a lotului de 52383, 4 lei – bunuri aflate în posesia intervenienţilor şi a pârâtei - reclamante.
Lotul nr. 2 compus din: apartament nr. 3 Corabia str. l Mai , bl. 32, sc.B, et.l judeţul Olt, compus din 2 camere în valoare de 45753,5 lei, dintre care 4435 lei reprezintă contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului respectiv gletuit pereţi, tavan, vopsit pereţi hol, tavan , bucătărie, aplicat gresie şi faianţă bucătărie, baie, hol, parchet laminat, 4 uşi lemn , închis balcon cu tâmplărie din lemn, arcade din rigips cu spoturi, suport de rigips pentru TV şi următoarele bunuri mobile aflate în apartamentul de mai sus : mobilă dormitor (pat, 2 şifoniere, 2 noptiere, comodă în valoare de l360 lei, lustră ventilator 70 lei, combină muzicală Sony 280 lei, covor persan 75 lei, 2 galerii 80 lei, 2 perdele 60 lei, set macrame 30 lei, sobă cu butelie de gaz 302 lei, chiuvetă inox cu baterie l20 lei, aragaz inox 840 lei, 2 poteci persane 60 lei, galerie perdele 40 lei, precum şi bunuri mobile aflate în posesia reclamantului pârât respectiv mobilă bucătărie 480 lei, hotă pentru aragaz l20 lei, combină frigorifică Arctic 960 lei, TV color Goldstar l50 lei, canapea 640 lei, masă joasă l60 lei, în valoare totală de 5l580,5 lei lot.
Lotul nr. 3 compus din următoarele bunuri mobile : maşină de spălat 960 lei, mobilă bucătărie l360 lei, frigider 560 lei, cuptor cu microunde 255 lei, TV color Schneider 360 lei, mobilă dormitor ll20 lei, canapea colţar 560 lei, masă de sticlă 300 lei, bunuri aflate în posesia pârâtei reclamante precum şi dreptul de creanţă asupra intervenienţilor 47143 lei în valoare totală de 526l8 lei.
S-a atribuit intervenienţilor G. M. şi G. F. lotul nr. 1, în deplină proprietate şi liniştită posesie.
S-a atribuit reclamantului pârât P. N. în deplină proprietate şi liniştită posesie lotul nr. 2.
S-a atribuit pârâtei reclamante G. T. în deplină proprietate şi liniştită posesie lotul nr. 3.
S-a constatat că reclamantul pârât şi pârâta – reclamantă au un drept de creanţă în valoare totală de 47143 lei , respectiv 23143 lei şi 23571 lei fiecare, reprezentând cotele - părţi din valoarea îmbunătăţirilor şi amenajărilor aduse imobilului situat în Corabia , str. Ştefan cel Mare nr. 75, judeţul Olt, proprietatea intervenienţilor.
Pentru egalizarea loturilor a fost stabilită sultă în sarcina pârâtei reclamante şi în favoarea reclamantului pârât în sumă de 1037,5 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere probele administrate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul, pârâta şi cei doi intervenienţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel recurentul reclamant a susţinut că, contribuţia intervenienţilor la dobândirea bunurilor edificate la imobilul din Corabia str. Ştefan cel Mare nr. 75, trebuia reţinută în procent de cel mult l0 % pentru aceştia, iar în ceea ce priveşte contribuţia la dobândirea bunurilor comune a celor doi soţi, trebuia reţinută cota de 80% pentru reclamant şi 20 % pentru pârâtă.
Este adevărat că intervenienta G. M. are în domiciliul său un solar şi că realizează venituri din exploatarea lui dar acestea sunt mult mai mici decât s-a apreciat de către martori.
Recurenta pârâtă G. T. a motivat că în mod greşit a fost atribuit apartamentul în lotul pârâtului, deşi minora rezultată din căsătorie a fost încredinţată spre creştere şi educare acesteia şi toate cheltuielile de întreţinere a apartamentului au fost suportate de aceasta.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că autoturismul DACIA nu este un bun comun , deşi din declaraţiile martorilor rezultă că acesta a fost cumpărat de cei doi soţi, dar înregistrat pe numele cumnatului reclamantului.
În mod greşit au fost respinse obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expert Stratan Constantin, care a stabilit valori mult mai mari decât expertul Oprea Gabriel, la bunurile imobile şi îmbunătăţirile la casă, valoarea acestora fiind exagerată.
În ceea ce priveşte recursul formulat de intervenienţi, aceştia au susţinut că în mod greşit s-a reţinut cota de 30 % şi respectiv l0 % pentru aceştia , deşi din depoziţia martorilor a rezultat că se obţineau sute de milioane din vânzarea zarzavaturilor şi legumelor, astfel încât cota acestora trebuia să fie de 80 % şi chiar o contribuţie exclusivă la dobândirea bunurilor aflate în domiciliul acestora.
Al doilea motiv de recurs a făcut referire la valoarea stabilită de experţi pentru îmbunătăţirile aduse imobilului, fiind exagerat de mare faţă de cea reală.
Prin decizia civilă nr.1341 din 18 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.2457/213/2006, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant P. N., recurenta pârâtă P. (G.) T., şi recurenţii intervenienţi G. M. şi G. F.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au avut în vedere probele administrate, apreciindu-se că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta P. G.T. şi intervenienţii G. M. şi G. F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susţinut că în mod greşit tribunalul a calificat calea de atac, ca fiind recurs, neavându-se în vedere valoarea bunurilor partajate, care este de peste 1 miliard lei, aplicându-se greşit dispoziţiile art. 2821 Cod procedură civilă.
Ultima critică din recurs vizează omisiunea instanţei de a atribui în lotul reclamantului bolta de viţă de vie şi uşa din lemn, ce au fost reţinute ca bunuri comune, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 1şi 9 Cod procedură civilă.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel , precum şi în condiţiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, sunt supuse recursului.
Unul din principiile fundamentale ce guvernează procesul civil, este principiul legalităţii căilor de atac ce presupune că părţile nu pot uza în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procesuale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul este obligat să determine obiectul acţiunii în cadrul căruia urmează a se soluţiona procesul. Valoarea obiectului litigiului este stabilită de reclamant prin cererea de chemare în judecată, potrivit art.112 pct.3 Cod procedură civilă.
În speţă, la data formulării acţiunii de partaj bunuri comune, respectiv la 29 noiembrie 2006, reclamantul a achitat taxa de timbru corespunzătoare valorii bunurilor a căror partajare s-a solicitat, nefăcându-se dovada că valoarea bunurilor, aşa cum au fost preţuite de către reclamant, ar depăşi suma de 1 miliard lei, pentru a atrage exercitarea căii de atac a apelului.
Tribunalul a soluţionat calea de atac, aplicând corect dispoziţiile art.2821Cod procedură civilă, în raport de care nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000lei( 1 miliard lei), atât în materie civilă, cât şi în materie comercială.
Împrejurarea invocată în recurs referitoare la valoarea de peste 1 miliard lei a bunurilor partajate, în raport de conţinutul expertizei tehnice efectuate în cauză, nu justifică susţinerile din recurs referitoare la soluţionarea greşită a căii de atac a recursului de către tribunal, în condiţiile în care, atât competenţa cât şi căile de atac la care este supusă sentinţa instanţei de fond, se determină în raport de obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, în momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.
De altfel, împotriva sentinţei de fond, atât pârâta , cât şi intervenienţii au declarat recurs şi nu apel, achiesând astfel la valoarea obiectului litigiului de la data formulării acţiunii şi la calea de atac a recursului, la care era supusă hotărârea judecătoriei, fără a invoca în faţa tribunalului punerea în discuţie a unei alte căi de atac , decât cea a recursului.
În aceste condiţii, se constată că decizia ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre pronunţată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, nesusceptibilă de a fi atacată la rândul său cu recurs, împotriva sa putându-se exercita în condiţiile legii, celelalte căi extraordinare de atac.
Această concluzie decurge şi din interpretarea dispoziţiilor art. 299 alin.1 Cod procedură civilă, care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, printre acestea neregăsindu-se şi deciziile date în recurs.
Faţă de cele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de pârâtă şi intervenienţi, ca inadmisibil, situaţie în care nu se mai impune examinarea celui de-al doilea motiv de recurs ce vizează probleme de fond.
4
Curtea de Apel Pitești
PARTAJ. ATRIBUIREA BUNURILOR SUCCESORALE
Judecătoria Botoșani
Partaj judiciar
Judecătoria Buzău
CIVIL. PARTAJ DATORII ÎN URMA DESFACERII CĂSĂTORIEI
Tribunalul Cluj
Partaj
Judecătoria Oradea
partaj