Cheltuieli de judecată. Sensul sintagmei „cade în pretenţii”.

Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 05.06.2006 reclamanţii F. V. şi C. E. au chemat în judecată pârâta Asociaţia de Proprietari nr. … pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să efectueze calculul energiei termice pentru apartamentele lor în raport de înregistrările repartitoarelor şi să se constate că nu datorează pârâtei debitele afişate.

 Prin sentinţa civilă nr. 4116/10.10.2006 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

 Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, iar prin decizia civilă nr.15/A/29.01.2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi au fost admise apelurile formulate de reclamanţi, a fost desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

 Împotriva acestei decizii Asociaţia de Proprietari a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 602/02.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel  Craiova - Secţia Civilă, a fost respins acest recurs, cu motivarea că, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere al acţiunii formulate, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Asociaţia de Proprietari. Pentru cel de-al doilea capăt de cerere, însă, s-a reţinut că în mod just  a fost desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare. S-a arătat că va fi în sarcina reclamanţilor să dovedească care este contravaloarea agentului termic consumat pe fiecare lună în parte în perioada noiembrie 2005-martie 2006 şi în raport de aceasta se va stabili care a fost cuantumul cheltuielilor de întreţinere în acea perioadă în sarcina intimaţilor reclamanţi şi se va verifica dacă au fost achitate, integral, sau nu de către aceştia.

 Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

 Reclamanţii au precizat la termenul din 11.09.2007, că cel de-al doilea capăt al cererii dedus judecăţii are ca obiect constatarea contravalorii energiei termice datorată pârâtei în raport de înregistrările repartitoarelor pe perioada noiembrie 2005-martie 2006.

 Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanţii sunt singurii vinovaţi de faptul că valoarea energiei termice pentru apartamentele lor a fost calculată pauşal şi nu în conformitate cu înregistrările repartitoarelor. Au mai arătat că stabilirea cuantumului real al debitului datorat de reclamanţi pentru perioada noiembrie 2005-martie 2006, pe baza citirilor  repartitoarelor efectuate de SC … SRL şi nu în sistem pauşal este o soluţie nerealizabilă şi injustă. Chiar dacă ar exista datele de citire, folosirea lor în beneficiul reclamanţilor în condiţiile în care aceştia au refuzat să le obţină legal încheind un contract şi plătind preţul, ar fi injustă, prejudiciind SC … SRL, creând astfel un precedent pentru  alte persoane.

 Sub aspectul materialului probator, instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri, depuse la dosar, expertiză specialitatea contabilă şi s-a întocmit o adresă către SC … SRL.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că cel de-al doilea capăt de cerere, aşa cum a fost precizat în cursul procesului, este întemeiat, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, întocmit în cauză, referitor la sumele datorate de cei doi pârâţi Asociaţiei de Proprietari, şi anume 363,93  lei, sumă datorată de F. V. şi 30,54 lei, sumă datorată de C. E., ambele sume reprezentând c/val. agent termic pe perioada noiembrie 2005-martie 2006.

 Constatându-se culpa procesuală a pârâtei, aceasta  a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 1320 lei cheltuieli de  judecată.

 Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Asociaţia de Proprietari, susţinând că este nelegală şi netemeinică atât pe fondul cauzei cât şi sub aspectul cheltuielilor de judecată.

 A susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a respectat îndrumările obligatorii menţionate în decizia nr. 602/2 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova; că expertul contabil a efectuat calculul având în vedere citirile repartitoarelor efectuate de către reclamanţi, dar nesemnate de către lucrători ai SC … SRL; că expertul contabil nu are cunoştinţele unui expert tehnic, fapt ce a dus la întocmirea unei expertize nelegale şi la pronunţarea unei hotărâri greşite.

 Acţiunea fiind admisă în parte, doar cu privire la unul din cele două capete de cerere, în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea Asociaţiei de Proprietari la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1320 lei.

 Reclamanţii intimaţi F. V. şi C. E. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, şi motivând că hotărârea  instanţei de fond este temeinică şi legală.

 Au susţinut, în esenţă, că apelanta nu a menţionat în motivele de apel, ce anume norme legale a încălcat expertul contabil, încercând de fapt să se  prevaleze de  nişte aşa zise inadvertenţe ale raportului de expertiză; că lucrarea  a fost întocmită la îndrumările Curţii de Apel Craiova, prin decizia nr. 602/2007; că expertiza întocmită în cauză a lămurit problema debitului datorat de reclamanţi, raportat la consumul efectiv de agent termic.

 Au menţionat, deasemenea, că este neîntemeiat şi motivul de apel privind compensarea cheltuielilor de judecată, câtă vreme pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională.

Prin decizia civilă nr. 51/A din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul Asociaţia de Proprietari. A fost obligată apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

S-a reţinut că expertul care a întocmit raportul de expertiză la fond a menţionat că SC … SRL nu a efectuat citirea aparatelor de măsurat în apartamentele proprietatea reclamanţilor. Astfel fiind a luat în calcul un consum estimativ, faţă de consumul real, consum declarat de reclamanţi şi confirmat de administrator, stabilind sumele pe care F. V. şi C. E. le datorează Asociaţiei de Proprietari.

 Instanţa de fond a respectat, însă, întrutotul îndrumările Curţii de Apel Craiova din decizia de casare, reclamanţii dovedind care este c/val. agentului termic consumat pe fiecare lună în parte în perioada noiembrie 2005-martie 2006 iar prin raportul de expertiză contabilă judiciară, solicitat atât de reclamanţi cât şi de pârâtă, s-au stabilit sumele ce le datorează reclamanţii.

 De altfel reglarea între consumul estimativ al energiei termice şi consumul real s-a făcut în luna octombrie 2006, când reclamanţii au încheiat  cu SC … SRL contract  de prestări servicii.

 Neîntemeiat s-a considerat şi motivul de  apel referitor la cheltuielile de judecată, câtă vreme pârâta nu a formulat cerere reconvenţională în cauză, iar cheltuielile de judecată reprezintă onorariu avocat, onorariu expert.

 Împotriva deciziei a declarat recurs Asociaţia de proprietari, susţinând în esenţă că instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptul că reclamanţii au achitat în regim pauşal contravaloarea energiei consumate de ei în perioada reclamată, că aceştia avea posibilitatea să conteste în termen de 10 zile de la afişare orice sumă stabilită în sarcina lor dacă erau nemulţumiţi şi neprocedând în acest mod a dus la prescrierea dreptului la acţiune a acestora; de asemenea a precizat că nu datorează cheltuielile de judecată întrucât nu au nici o culpă în existenţa pe rol a litigiului de faţă.

 Cu ocazia cuvântului asupra recursului reprezentantul recurentei şi-a restrâns motivele de recurs numai la critica referitoare la cheltuielile de judecată.

 Recursul este fondat.

 Potrivit art. 274 Cod pr. civilă, partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

 Faptul admiterii unei cereri de chemare în judecată nu dovedeşte în mod absolut că pârâtul din acea cerere a căzut în pretenţii. Sintagma „cade în pretenţiuni” se impune a fi verificată în cadrul fiecărui litigiu în parte, în raport de specificul acestuia. Se impun a fi făcute cercetări sub aspectul obiectului litigiului, a soluţiei adoptată în final de instanţe, dar mai ales va fi analizată culpa părţilor la declanşarea litigiului.

În speţă este de observat că acţiunea iniţială de investire a instanţei de judecată, formulată de intimaţii reclamanţi, a avut două capete de cerere. Pentru primul capăt de cerere, soluţionat în mod irevocabil în cadrul primului ciclu procesual, a fost admisă excepţia invocată de recurentă, respectiv aceea a lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia. S-a apreciat că se impune judecarea pe fond numai a capătului de cerere prin care reclamanţii au cerut să se constate că nu datorează pârâtei recurente, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, debitele afişate pentru perioada aflată în discuţie.

 Acest al doilea capăt de cerere, precizat ulterior în sensul constatării contravalorii energiei termice datorată de intimaţii reclamanţi în raport de înregistrările repartitoarelor pe perioada noiembrie 2005 - martie 2006, a fost admis de instanţe în cadrul celui de al doilea ciclu procesual, fiind stabilită întinderea debitului. Admiterea acestui capăt de cerere, însă, nu echivalează cu o cădere în pretenţii a recurentei, pentru argumentele pe care le vom expune.

 Prin Decizia nr. 602/02.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel  Craiova - Secţia Civilă în dosar, în primul ciclu procesual, s-a arătat că va fi în sarcina reclamanţilor să dovedească care este contravaloarea agentului termic consumat pe fiecare lună în parte în perioada noiembrie 2005-martie 2006 şi abia ulterior, în raport de aceasta, se va stabili care a fost cuantumul cheltuielilor de întreţinere în acea perioadă în sarcina intimaţilor reclamanţi şi se va verifica dacă au fost achitate, integral sau nu, de către aceştia.

 Rezultă, aşadar, că stabilirea întinderii debitului datorat recurentei de către intimaţii reclamanţi a depins de calcularea contravalorii agentului termic consumat de intimaţii reclamanţi în perioada în discuţie, calcul care nu era în sarcina recurentei (aceasta neavând asemenea obligaţii în raporturile cu intimaţii reclamanţi, în condiţiile în care măsurarea agentului termic consumat are loc pe baza celor afişate de repartitoare, ce au fost montate şi în apartamentele intimaţilor reclamanţi). Acest calcul s-a făcut în litigiul de faţă printr-un raport de expertiză, pentru care, deci, onorariul nu poate fi suportat de recurentă, câtă vreme era obligaţia reclamanţilor de a dovedi contravaloarea agentului termic consumat.

 Pe de altă parte este de observat că întreg litigiul de faţă este rezultatul unei atitudini necorespunzătoare a intimaţilor reclamanţi în raporturile cu pârâta. Pe de o parte, intimaţii reclamanţi, după montarea repartitoarelor, au refuzat iniţial să încheie contracte cu o firmă autorizată pentru a le fi citit consumul de agent termic şi calculată contravaloarea acestuia, solicitând, în mod greşit, ca aceste operaţiuni să fie făcute de recurentă. Pe de altă parte, intimaţii reclamanţi au refuzat să achite contravaloarea agentului termic calculată de recurentă în sistemul pauşal, singurul sistem în care recurenta putea efectua calculul.

 Astfel fiind este evident că recurenta nu are nici o culpă pentru faptul că nu a putut stabili şi afişa contravaloarea reală a cantităţii de agent termic consumat de intimaţii reclamanţi în perioada pentru care s-a declanşat litigiul.

 Pornind de la premiza că intimaţii reclamanţi nu ar trebui să achite mai mult agent termic decât au consumat şi avându-se în vederea necesitatea dezamorsării conflictului dintre părţi, instanţa de recurs din primul ciclu procesual a considerat că stabilirea exactă a debitului datorat de intimaţii reclamanţi poate fi făcută în cadrul procesual stabilit prin cel de-al doilea capăt de cerere formulat în acţiune. Aceasta, însă, nu duce la concluzia că recurenta pârâtă are vreo culpă procesuală în cauză.

 Apreciindu-se că au fost aplicate greşit prevederile art. 274 Cod pr. civilă, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă,

1

Domenii speta

Spete similare