Principiul disponibilităţii. Necitarea tuturor părţilor interesate. Consecinţe.

Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, însă  acest  principiu trebuie interpretat prin corelaţie cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu cel al rolului activ al instanţei. Potrivit art. 129 Cod procedură civilă, instanţa trebuie să pună în discuţie orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă la soluţionarea pricinii  ( alin 4), trebuie să stăruie  pentru a preveni orice greşeală  privind aflarea  adevărului ( alin 5) şi să lămurească părţile asupra drepturilor şi îndatoririlor ce le revin, potrivit poziţiei lor procesuale ( alin 2 ).

Ca urmare, judecătorul nu poate, din oficiu, să dispună chemarea în judecată a altor persoane  în afara celor chemate în judecată potrivit art. 112 Cod procedură civilă sau intervenite în proces în condiţiile art. 49 şi urm. Cod procedură civilă, dar poate să pună în discuţie lărgirea cadrului procesual, atunci când pentru judecata corectă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile speţei, acest lucru este necesar. De asemenea, atunci când participarea la proces a  anumitor persoane fizice sau juridice este cerută expres prin lege sau rezultă din natura actului juridic dedus judecăţii, instanţa are obligaţia de a stabili corect cadrul procesual.

Atunci când se contestă un act administrativ sau orice act juridic, solicitându-se  anularea sau modificarea acestuia, chemarea în judecată a  tuturor persoanelor cărora actul li se adresează sau între care s-a încheiat actul juridic, este imperios necesară pentru a fi opozabilă hotărârea pronunţată tuturor.

Prin cererea înregistrată sub nr.6125/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, contestatorul B. P. a chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului Tg.Jiu, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiei Primăriei Tg.Jiu nr.4703/01.06.2007.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că este moştenitor al mătuşii sale E. C., cu imobil naţionalizat prin Decr.92/1950, notificat cu nr.3306/09.07.2001.

A arătat că, pentru partea ce i s-ar cuveni, de 6/8 din imobilul demolat total, de 509,30 mp. acceptă despăgubiri conform Legii 10/1001, iar partea de teren de 6/8 din 1823,25 mp. o solicită în natură deoarece există această suprafaţă ca parte din curtea Judecătoriei Tg.Jiu şi a Tribunalului Gorj.

Prin sentinţa civilă nr.327 din 05 octombrie 2007, pronunţată în dosar nr.6125/95/2007, Tribunalul Gorj a respins contestaţia formulată de contestator.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin Dispoziţia nr.4703 din 01.06.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri moştenitorilor autoarei C. E., pentru terenul în suprafaţă de 1823,25 mp. şi construcţiile în suprafaţă de 509,30 mp. situate în Tg.Jiu, str. T.Vladimirescu nr.36, jud. Gorj, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Moştenitorii care au formulat notificare şi cărora li s-a emis dispoziţia sunt C. A., C. P., C. R- N., C.C.- M., C. A., C. G., C. D., C. M., B. P..

Contestatorul, solicitând restituirea în natură a 6/8 din suprafaţa de 1823,25 mp. a încălcat dispoz.art.4 din Lg. Nr. 10/2001 în care se arată că atunci când restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.

Contestatorul nici nu a depus în faţa instanţei actele de proprietate asupra imobilelor pentru care moştenitorii autoarei C. E. au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei sentinţe a declarat  apel reclamantul, motivând că este moştenitorul mătuşii sale, E. C., pentru suprafaţa de 1823,25 m.p. şi că a acceptat despăgubiri pentru cota sa de 6/18 din suprafaţa de 509,3 m.p. ( terenul ocupat de construcţia demolată), dar nu a acceptat despăgubiri şi pentru diferenţa de teren, care poate fi restituită în natură. S-a susţinut că dispoziţiile art 4 din Legea nr. 10/2001 au fost greşit aplicate şi nu s-a făcut trimitere la actele care demonstrează dreptul de proprietate. S-a arătat că în mod greşit tribunalul a apreciat că nu s-a  dovedit acest drept, deşi prin dispoziţia primarului dreptul a fost recunoscut.

Intimata nu a formulat în cauză întâmpinare.

Apelul este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, însă  acest  principiu trebuie interpretat prin corelaţie cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu cel al rolului activ al instanţei. Potrivit art. 129Cod procedură civilă, instanţa trebuie să pună în discuţie orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă la soluţionarea pricinii  ( alin 4), trebuie să stăruie  pentru a preveni orice greşeală  privind aflarea  adevărului ( alin 5) şi să lămurească părţile asupra drepturilor şi îndatoririlor ce le revin, potrivit poziţiei lor procesuale ( alin 2 ).

Ca urmare, judecătorul nu poate, din oficiu, să dispună chemarea în judecată a altor persoane  în afara celor chemate în judecată potrivit art. 112 Cod procedură civilă sau intervenite în proces în condiţiile art. 49 şi urm. cod procedură civilă, dar poate să pună în discuţie lărgirea cadrului procesual, atunci când pentru judecata corectă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile speţei, acest lucru este necesar. De asemenea, atunci când participarea la proces a  anumitor persoane fizice sau juridice este cerută expres prin lege sau rezultă din natura actului juridic dedus judecăţii, instanţa are obligaţia de a stabili corect cadrul procesual.

În speţă, prin acţiunea  introductivă, reclamantul a chemat în judecată Primăria Mun. Tg. Jiu, contestând dispoziţia  emisă de primar în procedura Legii nr. 10/2001 şi  solicitând restituirea în natură a unei suprafeţe de teren ce a aparţinut autoarei sale, C. E..

Dispoziţia emisă de primar este un act administrativ prin natura sa, deoarece organul emitent este reprezentant al autorităţii administrative locale, însă produce efecte pe plan civil, având valoarea unui titlu de proprietate, atunci când se dispune restituirea unui imobil.

Atunci când se contestă un act administrativ sau orice act juridic, solicitându-se  anularea sau modificarea acestuia, chemarea în judecată a  tuturor persoanelor cărora actul li se adresează sau între care s-a încheiat actul juridic, este imperios necesară pentru a fi opozabilă hotărârea pronunţată tuturor.

Chiar dacă reclamantul nu cere  introducerea în cauză a persoanelor la care actul respectiv se referă, instanţa are obligaţia de  a pune în discuţie  participarea lor la proces.

Dispoziţia  4703/1.06.2007 emisă de primarul Mun. Tg. Jiu  stabileşte calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea de despăgubiri pentru 1823,25 m.p. teren pentru 9 persoane, toate având calitatea de moştenitori ai autoarei C. E., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor.

Între aceste persoane există o coparticipare procesuală,  deoarece dreptul ce a fost recunoscut s-a născut în patrimoniul tuturor, în indiviziune, iar contestarea  acordării de despăgubiri şi înlocuirea acestora cu restituirea în natură a terenului trebuie să se facă în contradictoriu cu toţi moştenitorii.

În ipoteza în care instanţa ar considera că este întemeiată cererea de restituire în natură, nu poate  stabili doar cota reclamantului  din întreaga suprafaţă de teren, ignorând drepturile celorlalţi moştenitori, ci trebuie să pronunţe o hotărâre care să fie opozabilă tuturor.

Respingerea acţiunii pe considerentul că  s-au încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr.10/2001, deoarece dispoziţia a fost emisă pentru mai multe persoane  constituie o modalitate superficială de a soluţiona conflictul dedus judecăţii , care atrage nelegalitatea sentinţei.

Prezenţa la proces a tuturor persoanelor îndreptăţite, cărora li s-au stabilit  anumite drepturi prin dispoziţie, este  stabilită prin lege, astfel că devenea obligatoriu pentru instanţă a pune în discuţie cadrul procesul a şi a atrage atenţia reclamantului să ceară citarea în cauză a persoanelor împreună cu care se află în situaţia coparticipării procesuale.

Respingerea acţiunii în temeiul unei excepţiei este astfel nelegală, contravenind prevederilor art.129 Cod procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 10/2001. Cum tribunalul nu  a intrat în cercetarea fondului cauzei,  sunt incidente prevederile art. 297Cod procedură civilă, ceea ce impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se  pune în discuţie lărgirea cadrului procesual  şi  a se cita restul moştenitorilor la care se referă dispoziţia, citarea acestora fiind obligatorie.

Prima instanţa va pune ulterior în discuţie administrarea probelor necesare pentru a stabili dacă  terenul solicitat poate fi restituit integral sau parţial în natură.

1

Domenii speta

Spete similare